936 matches
-
spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și de ce de-atîta timp tratatul meu despre barbarie și sacralitate stagnează de fiecare dată la greci? Raport către nopțile sterpe Ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte. Trec printre ziduri și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă pe noi e-un cîntec de moarte! Dar cuvintele nu
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
contopesc indecelabil, la infinit. Manifestarea conștiinței autorului are un caracter integrator, grație unei percepții contemplativ creatoare (principiu activ). Autorul și opera nediferențiază la nesfârșit, deconturându-se armonic în substanța unei subtil-iluminânde străluciri sonore, ca stare de clar-auzire lăuntrică. De aici și sacralitatea acestei relații, nemărginit eliberate de orizontul incidențialității (determinărilor/condiționărilor) spațiu-timp (ca de oricând și de oriunde), a cărei relevanță (concretețe) nu alterează. Este, totodată, stadiul unei cuprinderi inund-pluriversale, de ordinul esenței, care, prin concilierea contrariilor, devine stare pur spirituală. Aceasta
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
în aceste pagini ale revistei, din moment ce introducerea mă avertiza că e vorba de o carte de specialitate arhitecturală. Si totuși am avut surpriza de a descoperi faptul că analiza de strictă specialitate trece într-un discurs apropiat de teorii ale sacralității spațiului. Ipoteza pe care o propune autoarea e inedită, tentantă poate, dar nu știu cît de convingătoare. În organizarea spațială a Bucureștiului, Dana Harhoiu descoperă un model prestabilit, legat de amplasamentul celor mai vechi biserici ale orașului, dispuse radial-concentric față de
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
a științelor naturii era o cucerire relativ recentă a spiritului omenesc; a doua greșeală - o consecință a primeia - este neînțelegerea incongruenței dintre unele tehnici pragmatice (argumente pentru teza alchimiei ca prechimie) și universul mental puternic augmentat de magic și criteriul sacralității. Spre exemplu, nu poți vedea unele „descoperiri” empirice ale babilonienilor ca pe o dovadă de inteligență a acestui popor și, în același timp, să arunci în rândul superstițiilor sau al absurdităților magice concepțiile lor asupra naturii. Ca dovadă a faptului
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
vieții o simplă complicitate cu privitorul. însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele lui Mogoșanu păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contră, inapte încă de a se manifesta. în spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare în memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din actul creației dintîi ori din îndepărtata stilistică a unei viziuni bizantine
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
spre hierofanie: ,, După cîte știm, nu s-a insistat suficient asupra acestui pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind despre simbolurile ascensionale, Gilbert Durand reamintește că în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
Gheorghe notează, într-un vers celebru, „Hai să facem lumea invers”, el se referă la acest tip de direcție sacrala. Vibrațiile intimiste din scrisul lui Adrian Ălui Gheorghe își au, toate, resursele într-o stare unică, cercetată avid: nostalgia după sacralitatea esențială. În Urmă, autorul împrumuta din poezie fantazarea laborioasa, arhitectura singurătății și interogațiile tragice. Dincolo de toate, sugestia. Pentru că Adrian Ălui Gheorghe rămâne un expert al sugestiei. Fapt dovedit din plin și în românul de față. Mai ales că editarea cărților
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
noul climat politic, cultural și moral de după primul război. Și, într-un fel sau altul, această generație de umaniști, în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, exprimă cultural toate nivelurile unei existențe frămîntate: de la moralismul sceptic și vituperant la recuperarea sacralității, de la iluminarea mistică în fața absurdului la dimensiunea expresionistă a magiei, și de la contemplația stenică la elogiul vieții și la melancolia stărilor de crepuscul. Imediat după întregirea României, Gheorghe Baba hotărăște să se întoarcă, împreună cu familia, în Banatul pe care îl
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
respectiv nu vrea) să facă e să siluiască libertatea auditorilor săi. E dreptul fiecăruia să rămână «în afară», să adopte o formă sau alta de nereceptivitate, de surzenie programatică, cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implică”. Adevărul sacralității, înscenat sub forma unei povești esențiale este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implică”. Adevărul sacralității, înscenat sub forma unei povești esențiale este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
sugestiv poem al paradoxurilor existenței, al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
gheață! „Vor fi montate trei tabere de altitudine, echipate cu alimente și combustibil. Într-un plan imaginar, însă, expediția va purta spiritul dacic din Carpați până pe vârful himalayan, la poalele căruia se desfășoară țara șerpașilor, Tibetul“. Expediția românilor va purta sacralitatea dacică tocmai pe vârful spiritual asiatic. Banatul sfânt Istorici de prestigiu din România consideră vârful Gugu (2 291 m) ca fiind muntele sfânt al dacilor, apărut în scrierile vechi sub denumirea Kogaion. „Acest vârf, situat în lanțul muntos Godeanu, este
Agenda2005-38-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284218_a_285547]
-
de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene). Orășeanul actual se întoarce asupra obîrșiilor sale cu o emoție dar și cu o sumețire a unei vechimi sugerînd noblețea și chiar sacralitatea: „Ce gînduri sfinte-n toate încep să te cuprindă/ cu aburul ce suie, stăpîn, pînă la grindă! / ... In vremea cinei, focul părea ca un altar, / văzut din drumul țării la casa din hotar" (Cina). De la ritualul ocupațiilor casnice cotidiene nu
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
Bratu Iulian Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis ca oficierea Tainei Botezului și a Tainei Cununiei să se facă numai în bisericile parohiale, cu respectarea rânduielilor liturgice. Preoții își motiveză decizia prin faptul că astfel se urmărește păstrarea sacralității și solemnității acestor Sfinte Taine. Decizia luată joi de BOR este contestată vehement de sociologul Ana Bulai, care, la aflarea veștii a exclamat: „Sunt niște tâmpiți!”. Citește și: Sinodul BOR a interzis botezul și cununia în afara bisericilor. Săracii, înmormântați fără
Biserica se luptă cu Miorița. Ana Bulai: Sunt niște tâmpiți! by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80007_a_81332]
-
coroanelor a reprezentat un fenomen de ordin germinativ (ca transmiterea unor dispoziții ereditare), dar și ceea ce a făcut să trăiască și, totodată, să moară într-un opus sonor. Au ars, de asemeni, și trunchiurile muzicii savante, trunchiuri ce adăposteau seva sacralității, a misterului artei sonore, ca operă a unei înalte origini. O origine purtătoare de multe lucruri tainice. Pîrjolirea caracterului sacru evidențiază acel vestigiu al mutilărilor sălbatice, care face parte dintr-un vechi cult al durerii, ce a avut un rol
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
o absoarbe. Termenii acestei încercări sunt unii religioși, icoanele rămase de la călugări și găsite de Erik sunt șterse, locul haloului de lumină care înconjoară capul sființilor a fost luat de întuneric, de ilizibilul neantului, întreg locul este impregant de o sacralitate care vădește însă fațeta ei malefică, terifiantă. Scenariul religios al ispășirii păcatelor se reproiectează asupra scenei istorice, frontiera este trasată pe harta pregătită de Knut și Musko cu sânge, iar geografia se face pe stratul de cadavre. Întrebările puse nu
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
1903-1966) - reprezentant al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) - e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în care timpul devine un „trofeu al netimpului", eternizat ca un simbol al unei structuri morale
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
versurile într-o bibliotecă uitată de vreme și nu ar avea informații despre autor, ar putea totuși să presupună că este vorba de un poet român, afirmat la sfârșitul secolului douăzeci. Român - pentru ca in poezia să se preia ceva din sacralitatea naivă evocata în poezia de la Gândirea: Singurul vis adevărat: acest brad de crengile căruia atârnă/ că o lumină verde sufletul/ întors al bunicii." (Bradul) și afirmat la sfârșitul secolului douăzeci - pentru că mitul biblic este tratat adeseori fantezist și cu umor
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
varianta ei creștină, ca unică rațiune a vieții, în general, și a formei artistice, în particular. în vreme ce materialele, tehnicile și genurile au și ele un rol destul de exact în construcția discursului - lemnul este, concomitent, neutru și mobilizat explicit în afirmarea sacralității, grafica, prevalent protestatară și angajată politic, iar tapiseria exclusiv religioasă - , structurarea subtilă a expoziției se face într-un singur sens: apropierea de Dumnezeu și eliberarea prin credință ( care nu este același lucru cu banala experiență democratică și cu recuperarea libertăților
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
la memoria acestuia. Ieșind din imaginarul și din narația spectacolului biblic și pășind mai încoace, în lumea seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu-și modifică atitudinea și nici nu-și schimbă felul de a privi. Chiar dacă părăsește spațiul sacralității, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește o mare capacitate de admirație care, în ultimă instanță, nu este decît un semn al prospețimii privirii și al candorii afective. Don Quijote, Mozart și Salieri, Picasso, Luchian, dar și Personaj venețian, Dansatoare
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
înseamnă să fii ostașul lui Hristos! MAJESTATEA SA: Simt puterea ca venind de altundeva. MARELE PREOT: Sfântă povară moștenirea lui David. Ești pregătit să vii pe tronul celor vii? MAJESTATEA SA: În familia noastră deopotrivă sunt reunite măreția regilor și sacralitatea zeilor. GENERALUL: Anunțăm lumii întregi că anul acesta s-au săvârșit în țară minuni peste minuni. Pe fața pământului au apărut animale și plante nemaivăzute. Deschiși au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor au fost. Morții
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un joc." Oricât s-ar părea de bizar felul în care un scriitor folosește punctuația, nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris care în vremurile noastre nu și-ar mai avea, chipurile, rostul, e, mai degrabă, vorba de semnificații pe care punctuația folosită de un scriitor nu ni le relevă de la primă lectură. Sunt și altfel de libertăți pe care
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale/ Și-n pasageri bătrîni uimiri ovale// Și biata mea, fireasca întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]