928 matches
-
i)tate. Toate dicționarele recente și lucrările destinate lexicului actual le înregistrează, indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate, *reprezentativitate, *sacralitate, *spațialitate, *subsidiaritate, *univocitate etc.; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 24-25): aproximativitate, dezirabilitate, excepționalitate, emoționalitate etc.). 2.2.3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Că ea a dat și sfinți, mistici, spirite contemplative și speculative. Desigur. Doar că, în ordinea urgenței și importanței imediate, vitale, România actuală, la un deceniu după 1989, de ce are ea, în primul rând, nevoie? De spiritualitate, de contact cu sacralitatea? Sau de civilizație? Înțelegând prin această noțiune, o țară cu o solidă infrastructură, cu bune căi de comunicație, fără sate de chirpici, pe care fiecare inundație le mătură, fără mizerie materială, uneori de nedescris. Fără foame, frig și întuneric. Fără
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
putem importa sau exporta chiar și un număr de guru. De altfel, această specie este rară, chiar foarte rară, sau din ce în ce mai rară și în Europa occidentală actuală. Să nu vină deci nimeni să pretindă că ea se pasionează de problema sacralității sau a ființei. preocupări, de altfel, în felul lor, stimabile. Doar că există o condiționare și o ordine istorică a lucrurilor și a valorilor pe care timpul nostru le ierarhizează altfel. Europa modernă, numele tău este, în primul rând, civilizație
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
măreție, de edificiu simbol, cât și prin certe calități artistice în redarea imaginii iconice a Sfintei Parascheva (prezenta pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistica actuala a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustram cu o realizare din anul 2002 (bronz aurit, 75mm). Aceasta marchează împlinirea a 360 de ani de la Sinodul ținut la Iași, în 1642, este inițiată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
ideea de destin survine obligatoriu. Valer Butură, în Cultura spirituală românească, definește cultura spirituală prin raportare la cultura materială și ajunge la concluzia că există între cele două o strânsă interdependență. Un exemplu în acest sens ar fi credințele în sacralitatea inițială a pământului, care s-au păstrat și în obiceiurile din ciclul vieții: nașterea pe pământ, depunerea copiilor pe pământ după naștere ori la botez, îngroparea morților în sânul pământului etc. Implicarea destinului în riturile de construcție ne îndrumă spre
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Adam și Eva (simbol al păcătuirii); mărul Cântării Cântărilor ce reprezintă fecunditatea Verbului divin. Mărul e un simbol al vieții și al dragostei. În colindele românești și în obiceiurile populare, pomul de măr sau ramura de măr sunt încărcate de sacralitate. Mărul este numit «pomul vieții», «arbore cosmic», mireasa își împletește cununa din flori de măr. «Flori albe de măr» e o incantație magică de «promovare a primăverii»". Un împărat, care a atins vârsta de 68 de ani, "adică viața jumătate
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lume atee, cât ateismul trăiește în interiorul creștinilor. Iar Lagneau spunea că ”ateismul este sarea care pune la păstrare credința în Dumnezeu”. O anchetă din Rusia, ne face cunoscută părearea unui tânăr care declară ”Creștinismul este pretutindeni, în inima existenței, în sacralitatea maternității, în încercările vieții zilnice, în gratuitatea iubirii și a prieteniei”. Întrebarea este ce facem cu aceste repere idei morale? Ce facem cu sacralitatea maternității, când mamele noastre pleacă și se jertfesc precum Ana lui Manole, în străinătate și ignoră
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
Rusia, ne face cunoscută părearea unui tânăr care declară ”Creștinismul este pretutindeni, în inima existenței, în sacralitatea maternității, în încercările vieții zilnice, în gratuitatea iubirii și a prieteniei”. Întrebarea este ce facem cu aceste repere idei morale? Ce facem cu sacralitatea maternității, când mamele noastre pleacă și se jertfesc precum Ana lui Manole, în străinătate și ignoră faptul că “zidesc” fără fundament deoarece propria lor zidire, propria lor zămislire - copilul rămâne singur în țară privat de iubirea transgenică pe care o
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
proiectează în viitor prin trecut, prin rădăcini, prin valori morale și spirituale, adică acea ”revoluție în duh”. Mamele sunt primii si ultimii profesori fiilor si fiicelor lor, de aceea este imperios necesar ca ele în mod special să aibă fundamentele sacralității materne pentru a putea educa în fapt si în duh. A educa provine din latinescul ”educcere”, ceea ce înseamnă a creste si iată reversibilitatea celor două concepte, în sensul că dacă a educa înseamnă a creste, atunci când o mamă îsi creste
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
de Mircea Eliade, sacru−profan. Deși casa reface, prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune a sacralității se pierde. În același mod, pădurea și pustiul, de la semnificațiile lor creștine inițiale, ca locuri ale ascezei, ajung să intre și sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
maniera dominantă - adusă aici la desăvârșire prin juxtapunerea celor două tipuri de construcție - rămâne aceea adoptată în placheta de debut. Ca și modelele: Nichita Stănescu (mai ales prin figurile imaginarului - soldatul, ochiul și orbirea, câinele etc.), Marin Sorescu (prin infuzia sacralității într-o realitate aparent degradată) și suprarealismul (similitudine ce trebuie privită totuși cu rezerve de vreme ce poemele lui V., spre deosebire de incontinența imagistică a avangardiștilor, își relevă adesea nu numai o coerență strictă în planul reprezentării, ci și un sens parabolic apăsat
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
inițiere superioară în „secretele partidului” - cunoașterea „liniei politice” și a arcanelor mișcării comuniste naționale și internaționale. Oricare ar fi gradul de adeziune, fiecare aderent aparține cercului sacru al „Partidului”, unei „contrasocietăți” comuniste (A. Kriegel) net distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest sentiment duce, pe de o parte, la ura față de ceea ce este „burghez” și, pe de altă parte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest sentiment duce, pe de o parte, la ura față de ceea ce este „burghez” și, pe de altă parte, la exaltarea „caracterului muncitoresc”. Cel de-al doilea este partidul revoluționar, a cărui sacralitate, proclamată de Lenin încă din anii 1902-1903, este confirmată în mod strălucit de luarea puterii în 1917. Cel de-al treilea este șeful partidului, obiect al unei adorații inaugurate în 1924 prin cultul liderului mort: la îndemnul lui Stalin, Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
valori și de identitate între fracțiuni ale lumii muncitoare - formată în prima jumătate a secolului XX din societăți muncitorești foarte diferite, în funcție de dimensiunea lor locală și profesională - și grupările comuniste care caută astfel să câștige în respectabilitate și chiar în sacralitate. Astfel PCF* și-a confecționat două chipuri: unul societal, împrumutând și conturul comunităților muncitorești care beneficiază de susținerea sa în apărarea intereselor lor, celălalt teologic, fundamentat pe dogma unui proletariat mondial angajat trup și suflet în armata având în frunte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
doar câteva dintre contribuțiile teoretice mai semnificative: sublinierea importanței modelelor mentale proprii, dar și a modelelor mentale comune împărtășite de ambele părți; acceptarea ideii că modelele mentale pot fi dezvoltate prin interacțiune mutuală; activarea discuțiilor cu privire la rolul eticii și al sacralității în jocurile negocierii, în succesul sau eșecul ei (legarea problemelor negocierii de valorile sacre împiedică și face uneori imposibile compromisurile; strategiile de negociere nesincere conduc la rezultate suboptimale ale negocierii); redimensionarea locului și rolul mediului și mijlocului de comunicare în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
complexul Bacovia, descoperit, validat și confirmat atât în studiul vieții, cât și al operei, din perspectiva unei explicite "poetici a oglinzii", corespunde pe deplin unei profunde crize a omului european ce s-a văzut părăsit într-o lume vidată de sacralitate, captiv într-un univers a cărui esență o poate pătrunde doar printr-o frontală confruntare cu moartea. Numai sprijinind exegeza pe complexele de profunzime mai avem șanse de a spune ceva consistent despre Bacovia" (p. 306), motivează criticul. Urmează o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele mai rafinate cote, dar și pentru că sunt, în ultimul timp, ostentativ și nemeritat ignorați de către "instanțele" bucureștene. Nici de data aceasta, vasluianul Th. Codreanu nu uită să-și verse năduful pe corifeii postmodernismului românesc, care au vidat poezia de sacralitate; or susține sus și tare autorul Modelului ontologic eminescian: "Poezia singură, fără Dumnezeu, te aduce în neant" (p. 448). În concluzie, Complexul Bacovia este și va rămâne cu adevărat o carte de referință, iar despre autor se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin câteva personalități reprezentative: Grigore Vieru, Anatol Codru, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru sau Nicolae Rusu. Peste toate însă autorul nu uită să se răfuiască cu postmoderniștii de pe ambele maluri ale Prutului. Primul este calificat ca "miticist", mimetic și vidat de sacralitate, pe când postmodernismul de la Chișinău, o copie de gradul al doilea, nu poate produce decât, cel mult, Cărtărești și Stratani, ignorând, evitând sau persiflând problematica gravă a neamului românesc. Postmodernismul afirmă răspicat Theodor Codreanu duce la disoluția literaturii. O judecată prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
infern, pe când Vieru infernul în paradis, casa ca cronotop central al universului vierean, feminitatea ("orice femeie este o repetiție cu diferență a mamei primordiale"), vegetalismul (poetul ca un copil al naturii), complexitatea senzorială (poetică elementelor, narcisismul, orfismul, sau muzicalitatea, polifonismul) sacralitatea și religiozitatea, thanaticul topoii morții, zorilor ape divine, Duminicii mari. Autorul a socotit de cuviință să scrie și un Final de poetică (capitolul VI), în care încearcă să-i găsească eticheta cea mai potrivită: nu este un poet sămănătorist, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amândurora. Ambele societăți (modernă și tradițională) își folosesc abilitatea de schimbare pentru a deveni transmoderne, rămânând neschimbate în același timp, părțile ecuației fiind foarte importante aici, căci metamorfoza trebuie produsă, acomodată, pe când principiile de bază ale tradiției, sursa identității și sacralității rămân aceleași" (p. 193). Urmărind astfel cele patru coordonate implicite tradiție/tradiționalism, modern/ism/itate, postmodern/itate/ism transmodern/ism, mai ales prin prisma metaistorică, decât istorică propriu-zisă (și prin intermediul teoriilor lui Francis Fukuyama), trebuie să înțelegem că acestea presupun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte, o epistolară. Sunt prezentate, de asemenea, anumite reguli etice, morale, de educație a copiilor („cei 7 ani de-acasă”), cutumele familiale, structurile sociabilității în condițiile de îngrădire a unei vieți normale în timpul războiului. Sunt adesea și note de reliefarea sacralității evenimentelor din cadrul unei familii (nașterea-botezul, căsătoria, înmormântarea), dar și evenimente în complexitatea afectivă a relațiilor dintre aceeași sau diferite generații (copii, frați, părinți, bunici, vecini sau prieteni) în împrejurări normale sau vitrege. Durerea despărțirilor pasagere prin plecările obligatorii pe front
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
trăit viața veșnică momentului, darurile moldovenești pe case Ruginoasa, palat în har peste har, dă liber pe orice limbă, versanți narativi în studiul cu protejarea liniei CFR 606 prin împădurire, studiul CFR autoreferențial, lumea de lapți, noaptea lăptoasă zăpada, singura sacralitate descifrarea, pentru că e prima din ele, trîmbe din fulgi, ochi de case din geamuri, Tîrgu Frumos tu cîine pe toată gara, prefer să mă încolăcesc pe mozaic, ies de la băut, clatin peronul, cu mecanicul intru în vorbă, las trenul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cunoașterea istorică. Tocmai de aceea, "nimic nu poate fi la o nație mai scump decât începutul său, numele ce-l poartă, pământul pe care lăcuiește" (Aaron, 1835, p. v). În privința începutului, care la Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și dezvoltate în ultimul veac în Suedia. Este adevărat că pentru un român care vine din spațiul mioritic unde, îndeosebi în lumea satului, în general și în zona de munte, în special, căsătoria are la bază o moralitate milenară, o sacralitate creștin-ortodoxă, cu norme și principii devenite datini și încă sever respectate familia suedeză pare să traverseze o criză. Natalitatea este relativ scăzută. Rata divorțurilor este sporită dintr-o sută de tineri căsătoriți, 45 divorțează sunt și acele "căsătorii de probă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
răsăreau din peisajul alb, multiplicându-se vertiginos până unde îmi ajungea privirea. Numai după aceea mi-am dat seama că asemenea apariții nu priveau realitatea exterioară, ci că acea viziune era doar rezultatul meditației mele asupra acestui loc încărcat de sacralitate. Eu vedeam, de fapt, acei lupi care zăceau sechestrați în puritatea mea interioară, gâtuită de prejudecățile anterioare, și care se înghesuiau să iasă din închisoarea minții mele, forțați de o trăire nouă a mea, în ipostaza de novice. Lupii aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]