KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Iar acum și unul dintre cei trei soli japonezi care așteaptă răbdători hotărârea dumneavoastră dreaptă mi-a făgăduit că vrea să se devină copil al bisericii la Madrid. Întins pe pat cu fața în sus și cu mâinile sub cap, samuraiul asculta răpăitul ploii și se uita la trupul gol al omului atârnat în perete. În încăpere nu se aflau decât samuraiul și acest om. Ușa se deschise și intră Tanaka. Stropii de ploaie de pe hainele sale străluceau ca niște boabe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se devină copil al bisericii la Madrid. Întins pe pat cu fața în sus și cu mâinile sub cap, samuraiul asculta răpăitul ploii și se uita la trupul gol al omului atârnat în perete. În încăpere nu se aflau decât samuraiul și acest om. Ușa se deschise și intră Tanaka. Stropii de ploaie de pe hainele sale străluceau ca niște boabe de rouă. — Ești obosit, nu-i așa? S-a întors și Nishi? Samuraiul se ridică și își încrucișă picioarele. Deși aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în perete. În încăpere nu se aflau decât samuraiul și acest om. Ușa se deschise și intră Tanaka. Stropii de ploaie de pe hainele sale străluceau ca niște boabe de rouă. — Ești obosit, nu-i așa? S-a întors și Nishi? Samuraiul se ridică și își încrucișă picioarele. Deși aveau același rang, se arăta respectuos față de Tanaka, fiindcă acesta era mai în vârstă. — Pe ploaia asta Nishi, încă se mai plimbă prin oraș. Eu m-am săturat să se tot zgâiască lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
japonezii râdeau de asemenea lucruri, dar încet-încet începură să fie stânjeniți de privirile și întrebările lor obraznice. S-o fi isprăvit înfruntarea lui Velasco? murmură Tanaka parcă pentru sine, în timp ce-și scotea încălțările din piele, ude de ploaie. Samuraiul, Nishi și însoțitorii lor își cumpăraseră din Sevilia ghete de piele la fel ca cele ale lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate. — Hasekura, ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
murmură Tanaka parcă pentru sine, în timp ce-și scotea încălțările din piele, ude de ploaie. Samuraiul, Nishi și însoțitorii lor își cumpăraseră din Sevilia ghete de piele la fel ca cele ale lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate. — Hasekura, ce-o să se întâmple dacă Velasco pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ale lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate. — Hasekura, ce-o să se întâmple dacă Velasco pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el nu știa ce să răspundă. Velasco le spusese că și întâlnirea cu regele, și înmânarea scrisorilor Stăpânului, toate atârnau de izbânda dezbaterii din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
le spusese că și întâlnirea cu regele, și înmânarea scrisorilor Stăpânului, toate atârnau de izbânda dezbaterii din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în acea dimineață îndreptându-se către tribunal, cei trei nu și-au putut găsi liniștea. Samuraiul înțelegea de ce Nishi umbla acum prin ploaie. — Să fie de ajuns numai atât? Tanaka îl țintui pe Nishi cu o privire tăioasă. Mie nu-mi convine. O să-mi fie rușine față de întreg neamul meu. N-o să mai pot da ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
privire tăioasă. Mie nu-mi convine. O să-mi fie rușine față de întreg neamul meu. N-o să mai pot da ochii cu ai mei după ce ei au sperat neîncetat atâta amar de vreme că ne vom primi înapoi domeniile de altădată. Samuraiul era și el în aceeași situație. Își îndreptă privirea către ploaia care se scurgea pe fereastră. — Ascultă, Hasekura, murmură Tanaka grav, mă gândesc să mă fac și eu creștin o dată cu Nishi. Nu-mi plac creștinii. Dar după cum stau lucrurile acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mei... — Și eu la fel. Nu vreau să mă lepăd de credința străbunilor mei. Dar în inima mea nici nu mă lepăd. Și apoi, nu mi-aș necinsti mai mult strămoșii dacă n-aș lua înapoi pământurile primite de la ei? Samuraiul căuta în van un sprijin, căci își simțea sufletul năruindu-se înlăuntrul său. Răpăitul ploii îi aduse aminte pe neașteptate de anotimpul ploios din vale. Zi după zi închiși în casă din pricina ploii, aerul dinăuntru greu de atâtea mirosuri, surcelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ploii îi aduse aminte pe neașteptate de anotimpul ploios din vale. Zi după zi închiși în casă din pricina ploii, aerul dinăuntru greu de atâtea mirosuri, surcelele fumegând în vatră, copiii tușind, pământul surpându-se din pricina ploii... — Mai gândește-te, Hasekura! Samuraiul privea la imaginea omului atârnat în perete. Pe vas, cât timp au traversat oceanul cel întins, negustorii au ascultat în fiecare zi povestirile lui Velasco despre acest om. Velasco le-a spus că acesta murise luând asupra Sa păcatele omenirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
descotorosească de ea. Dacă le era de folos pentru negoțul cu străinii să dea mâna cu omul acesta, atunci se prefăceau că i se închină, iar apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult. Samuraiul își zise că el n-avea nici o legătură cu omul acesta. — Eu nu tăgăduiesc botezul lor. Părintele Valente se ridică oftând de pe scaun. Trase adânc aer în piept ca și cum era un chin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult. Samuraiul își zise că el n-avea nici o legătură cu omul acesta. — Eu nu tăgăduiesc botezul lor. Părintele Valente se ridică oftând de pe scaun. Trase adânc aer în piept ca și cum era un chin pentru el să-l înfrunte pe Velasco. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și mirosind a mucegai, ca toate zidurile din mănăstirile vechi, îi ajunse la urechi un glas monoton și răgușit. „Zeu al câmpurilor, bine-ai venit! Așează-te / În zori de zi...” Era un cântec pe care-l cunoștea bine și samuraiul. La vremea săditului pe câmpurile Stăpânului femeile fredonau această melodie în timp ce plantau răsadurile de orez. Din capul scării, samuraiul ascultă o vreme glasul acela stângaci. Cel care fredona sprijinit de peretele gri, își întrerupse degrabă cântecul, se înclină și dispăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Zeu al câmpurilor, bine-ai venit! Așează-te / În zori de zi...” Era un cântec pe care-l cunoștea bine și samuraiul. La vremea săditului pe câmpurile Stăpânului femeile fredonau această melodie în timp ce plantau răsadurile de orez. Din capul scării, samuraiul ascultă o vreme glasul acela stângaci. Cel care fredona sprijinit de peretele gri, își întrerupse degrabă cântecul, se înclină și dispăru în camera sa. Era unul dintre însoțitorii lui Nishi Kyūsuke. Din capătul coridorului se auzi o voce mânioasă. Yozō

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și Daisuke. Cu toții vrem să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând. În întuneric, samuraiul asculta cearta lor clipind din ochi. Nu încăpea nici o îndoială: Yozō îi auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se întoarcă în vale. Samuraiul înțelegea cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând. În întuneric, samuraiul asculta cearta lor clipind din ochi. Nu încăpea nici o îndoială: Yozō îi auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se întoarcă în vale. Samuraiul înțelegea cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se întoarce acasă, cât și sentimentele lui Yozō care se apucase să-i mustre. „Ce te ține în loc?” i se păru că aude în urechi încă un glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acasă mai repede! N-ar fi mai bine să te faci creștin, doar de fațadă, de dragul însărcinării tale și de dragul supușilor tăi?” — Încăpățânatule! Se auzi încă o pălmuială ca o lovitură de cârpă umedă. „Gata, gata, am obosit!” își zise samuraiul în sinea lui. Încăpățânați nu erau Ichisuke și Daisuke, ci el însuși. — Yozō, strigă el încet. Trei umbre cenușii se întoarseră înspre el și își plecară capetele spășite. De ajuns cu mustrările! E de înțeles că lui Ichisuke și Daisuke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
inimile episcopilor. Dacă japonezii ar primi botezul, inimile lor s-ar înmuia? — Nu știu. Trebuie să încerci toate mijloacele pe care le ai la îndemână. Vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în primul rând din fața altarului, iar în spatele lor se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
erau rude de-ale lui Velasco sau invitați de-ai lui. Tanaka avea ochii închiși. Nishi se uita la flăcările nenumăratelor lumânări care licăreau pe altar. În spatele lor, Yozōși ceilalți își trăgeau din când în când nasul sau tușeau ușor. Samuraiul se întreba curios ce simțăminte umpleau sufletele tuturor celor adunați acolo. El însuși avea sentimentul că se află într-un vis. Se făcea că era din nou în valea sa tăind lemne pentru iarnă împreună cu țăranii și că zăpada i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii din vale. Moartea ta n-a schimbat nimic.” Samuraiul își aduse aminte de iernile aspre din vale când vântul vuia năprasnic printre colibe. Își aduse aminte de povestirile despre vremurile de foamete când isprăvind de mâncat tot ce se putea mânca, țăranii își părăseau satul în căutare de hrană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Își aduse aminte de povestirile despre vremurile de foamete când isprăvind de mâncat tot ce se putea mânca, țăranii își părăseau satul în căutare de hrană. Velasco le spusese că omul acesta demn de milă avea să mântuiască omenirea, dar samuraiul nu înțelegea ce înseamnă mântuirea. Vreme de câteva zile, Velasco îi pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și el curioasă viața lui Iisus despre care povestea Velasco. Fără să cunoască bărbat, mama lui îl născuse într-o iesle, iar apoi devenise nevasta unui dulgher. Însă Iisus era proorocit încă de la naștere ca regele menit să mântuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]