1,327 matches
-
canalizarea, e municipală? — M-ați prins și la asta. Dacă există un puț și există o pompă, există și un Întrerupător. Voi merge jos. Aveți o lanternă? — Știu eu casa, spuse Shula. Merg cu dumneavoastră. În sari, legat lejer, cu sandalele alunecându-i din picioarele nerăbdătoare, se grăbi după Lal, care fugi În jos pe scări. Sammler Îi spuse lui Wallace: — Nu există niște căldări? Or să cadă tavanele. — Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sens fizic, în așteptare săptămâni la rând, dar mereu sunt în pericol de a strivi tocmai evenimentul mult așteptat sub greutatea așteptării mele prea excesive. La ora 9.00, în ciuda promisiunilor solemne, deja îmi scosesem de două ori din cutie sandalele cele noi ca să văd dacă nu sunt prea rigide. Restul costumației, pe care mi-o scosesem cu o seară înainte, nu prezenta probleme. Bluza albă mi-o dădusem cu apret din spray, așa că era proaspătă ca zăpada cu o pojghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dădusem cu apret din spray, așa că era proaspătă ca zăpada cu o pojghiță de gheață, iar costumul gri de la BHS arăta aproape nou. (Nu-i scosesem ambalajul de la curățătorie de doi ani de când îl folosisem la o întrunire de profesori.) Sandalele mă îngrijorau însă. Le cumpărasem sâmbătă de la un mic magazin din Archway. Erau liliachii, cu niște fundițe în față și cu tocuri mai înalte decât port eu de obicei. Vesele? M-am întrebat uitându-mă la ele din diferite unghiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ieftine? O să arate ridicol cu ciorapi? Și dacă da, oare aș putea să ies din casă cu picioarele goale? La ora 3 mi-am făcut o baie. Apoi, în timp ce îmi uscam părul, am încercat să construiesc o altă perspectivă asupra sandalelor intrând repede în dormitor și luându-le pe nepregătite. Prima dată când am făcut asta, păreau în regulă. Drăguțe. Grațioase. Cu totul potrivite pentru o celibatară care ia parte la o cină, primăvara. Apoi am încercat din nou. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe nepregătite. Prima dată când am făcut asta, păreau în regulă. Drăguțe. Grațioase. Cu totul potrivite pentru o celibatară care ia parte la o cină, primăvara. Apoi am încercat din nou. Și de data asta, când am intrat în cameră, sandalele parcă s-au ridicat în picioare și au început să strige oaie îmbrăcată ca un miel. Ca să scap de obsesia sandalelor, mi-am probat costumul. Dar se pare că mă îngrășasem de când îl purtasem ultima oară, pentru că încercând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
parte la o cină, primăvara. Apoi am încercat din nou. Și de data asta, când am intrat în cameră, sandalele parcă s-au ridicat în picioare și au început să strige oaie îmbrăcată ca un miel. Ca să scap de obsesia sandalelor, mi-am probat costumul. Dar se pare că mă îngrășasem de când îl purtasem ultima oară, pentru că încercând să-l închid pe talie, unul din nasturi a sărit și s-a rostogolit în întunericul plin de praf de sub dulap. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mi-am făcut o ceașcă de ceai. În timp ce sorbeam și suspinam, Portia, pisica mea, care îmi urmărise atacurile de nebunie cu mare înțelegere felină, se înduplecase și venise să se frece de picioarele mele. Încet, am început să mă calmez. Sandalele erau în regulă. Mă enervasem degeaba. Fusta era o problemă, dar putea fi prinsă cu un ac de siguranță. Dacă nu, fusta cea neagră cu elastic în talie era numai bună. Nu aveam să port ciorapi. Am plecat de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și în față o grădină cu un cireș. M-am rătăcit un pic pe drum și n-am găsit loc de parcare decât două străzi mai departe. Când am ajuns la ușă, eram mai degrabă tensionată și roșie și curelușele sandalelor începuseră să mă bată. — Barbara, a strigat Sheba când a deschis ușa. Ce bine arăți! M-a îmbrățișat. — Și ce flori frumoase! A luat buchetul pe care i-l întindeam. — Hai, intră. Hai să-ți dăm ceva de băut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
avion. Irene s-a uitat pe fereastră. Aeroportul nu era mai mult decât un drum scurt, vreo două hangare metalice și șase avioane cu câte-o singură elice parcate pe terenul de lângă. Un bărbat la vreo patruzeci de ani, cu sandale de apă în picioare și un bronz intens s-a dat jos dintr-un microbuz ca să-i întâmpine. Un terrier micuț, cu blana cenușie, a sărit și el din mașină și-a început să alerge în cercuri. Irene a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râu. Campingul Corn Creek era plin de praf și încins de soare și se transformase într-o parcare pentru SUV-uri și autocare portocalii. Pe docul din lemn, stăteau așezați într-un șir amețit duzini de turiști cu picioare albe, sandale noi-nouțe și pălării cu boruri largi, care să le acopere și urechile. Unii se foiau agitați, alții tăceau, câțiva au izbucnit într-un râs zgomotos atunci când unul dintre ghizi i-a anunțat că nici el nu mai mersese în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus ? Altă barcă a pornit având la bord o familie numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție solare multicolore și se țineau cu putere de marginile bărcii. Danny avea nisip printre degetele de la picioare și noroi pe sandale. Jina îl tapetase cu loțiune de protecție solară, dar pistruii deja îi izbucniseră pe obraji. Deci ăsta e locul ? a întrebat el. De-aici ați pornit tu și ... tata ? Afară erau treizeci și două de grade și așa ceva era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu s-a trezit atunci când cineva a bătut la ușa dormitorului. Alice a deschis și-a dat cu ochii de Helena, care era înarmată cu niște lopeți. Vino, a fost tot ce i-a spus femeia. Alice și-a luat sandalele și s-a uitat la John. Poate c-ar trebuiVino acum, i-a zis Helena. Să nu te lași impresionată de lacrimi. În Rusia, bărbații plâng tot timpul. Lui Alice nu i-au plăcut vorbele astea. Neliniștită, a urmat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care o avusese în șold. John a ieșit pe verandă. Uite-l, a anunțat Jina. Urcă, Alice. Dar Alice nu s-a mișcat, iar Danny știa de ce. John nu era îmbrăcat în pantaloni scurți de mers pe râu și în sandale, ci avea pe el o pereche de pantaloni lungi și niște mocasini. Și-a lăsat geanta la picioare. Câteva clipe, nimeni n-a scos nici un cuvânt. Apoi Irene a zis: Hopa ! Alice începuse deja să plângă și, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pretinzând că le era frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul și-a privit cu atenție înspre tufișuri. S-ar putea să fie un urs, a zis Drew, așezând buștenii din foc cu vârful sandalei. Sau un elan. Elanii sunt cei mai imprezibili. Azi te ignoră și mâine te atacă. Sau ar putea să fie un linx. În Malibu Colony a fost o pumă, a intervenit Charlie. Au împușcat-o. Puștiul a tot îndesat vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat pe jumătate aud când cresc aripile de înger dor băierile timpului se rup iar pe pământ veșnicie sunt înger strig sunt un înger trebuie să conving viața asta besmetică voi dărui înmiit cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și vă minunați: uneori tatăl ei îi cumpăra haine. Își lua „fetița“ la o partidă de cumpărături în weekend și îi spunea: Fă-i o bucurie tatălui tău, lasă-mă să-ți cumpăr gentuța asta retro/haina japoneză cu broderie/sandale de la Gina. Și asta nu e o conjectură, este pura relatare a unui eveniment autentic pentru că, într-o sâmbătă, Franklin era la Barneys aruncând cu banii pentru iubitul lui tânăr și sexos (precum și sărac-lipit), Henk, în speranța că acesta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iat-o pe Mackenzie. M-am întors și-am văzut o fată mergând de-a lungul holului de parcă mergea pe podium la o prezentare de modă. O Prințesă din Park Avenue, cu păr plin de volum, o poșetă Dior și sandale cu toc cui atât de înalt încât majoritatea oamenilor și-ar fi scrântit (sau luxat, oricare e mai grav) gleznele mergând pe ele. Vine aici? am întrebat. —Vine în fiecare săptămână. După cum arăta, nici n-ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar arăta ca și cum abandonase orice speranță, un domn mai în vârstă, scund și elegant, cu părul pomădat și o serie de femei mai în vârstă, cu ticuri nervoase și cu rochii cu cordon în talie. Ce-i drept, una avea sandale interesante; arătau de parcă erau făcute din anvelope. Cu cât mă uitam mai mult la ele, cu atât îmi plăceau mai mult. Nu într-atât încât să le port, înțelegeți, aveam parte de destule prostii de-astea la lucru, dar categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în ochii lui și până în adâncul sufletului lui dezolat, pustiit, și am recunoscut ce vedeam acolo. Capitolul 10tc "Capitolul 10" Oamenii se așezau și se țineau de mână cu cei de lângă ei; am reușit să mă strecor între femeia cu sandalele din anvelopă și tipul pomădat. Mi-a părut bine că nu trebuia să mă țin de mână cu Fred Strigoiul. Eram doar doisprezece cu tot cu Leisl, dar datorită lumânărilor care pâlpâiau în camera întunecată și a gemetelor de violoncel, atmosfera părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nicholas s-a întins, și-a ridicat mâinile deasupra capului, s-a scărpinat gânditor pe piept. — Poate, mda, probabil că are dreptate. Ce chestie. Mulțam, tată. A urmat o nouă repriză de tăcere, apoi a venit cineva pentru femeia cu sandale din anvelopă - pe care o chema Barb - și i-a spus să includă ulei din semințe de rapiță în regimul ei. Deja o fac, a zis Barb pe un ton irascibil. Mai mult ulei din semințe de rapiță, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că imită mersul lui Charlie Chaplin. —Ce-a fost asta? a întrebat Nicholas. —Nepotul meu, a zis. Nu soțul tău mort? — Nu. —OK, hai să-l chemăm pe Mitch aici. Mitch era prins într-o discuție cu Barb, femeia cu sandale din anvelopă - era o tipă foarte tare ținând cont că probabil trecuse de șaizeci de ani; pe lângă sandalele trăsnite, geanta ei arăta de parcă ar fi fost împletită din bandă magnetică. —Mitch o să-ți povestească despre Neris Hemmings, mi-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
soțul tău mort? — Nu. —OK, hai să-l chemăm pe Mitch aici. Mitch era prins într-o discuție cu Barb, femeia cu sandale din anvelopă - era o tipă foarte tare ținând cont că probabil trecuse de șaizeci de ani; pe lângă sandalele trăsnite, geanta ei arăta de parcă ar fi fost împletită din bandă magnetică. —Mitch o să-ți povestească despre Neris Hemmings, mi-a promis Nicholas. Apare adesea în emisiuni la TV și i-a ajutat chiar și pe polițai să găsească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
persoana care plângea era Brooke Edison. (Îmbrăcată într-o ținută elegantă de in cafea-cu-lapte în timp ce eu purtam un costum ciclamen în stilul anilor ’50 cu taiorul cu decolteu în bărcuță și fusta conică, asortate cu șosete până la glezne cu trandafirași, sandale cu toc din piele roz și o poșetă în formă de casă cu două etaje.) —Brooke! Ce s-a întâmplat? Nu-mi venea să cred că plânge. Crezusem că e de-a dreptul ilegal pentru clasa albă dominantă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns. Am tremurat din nou, am tușit zdravăn, când un glas de femeie mă chemă: „Fetițo, fetițo, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care ai avut-o de la ea, te cred cu dragă inimă. Dar trebuie să-ți repeți acest lucru: nu toți sclavii erau tratați astfel, nici la noi, nici în Castilia. Majoritatea lor își petreceau timpul cărând apă sau confecționând sandale, iar noaptea erau ținuți ca animalele, cu lanțuri la picioare sau la gât, în niște pivnițe dezgustătoare. Mii de frați ai noștri au încă soarta asta și nimeni nu-și mai bate capul să-i scoată din robie. Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]