737 matches
-
aducând de-ale gurii. Șocat să constate că repetițiile durau de la zece dimineața până la patru după-amiaza fără nimic de mâncare și simțind el Însuși mușcătura foamei În astfel de ocazii, aranjă ca dna Smith să pregătească zilnic un coș cu sandvișuri și alte gustări reci, pe care soțul ei le aducea la teatru la ora prânzului și din care Henry Îi invită pe actori să se servească atunci când erau „neangajați“. Domnișoara Robins observă că era pentru prima dată În experiența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să cinez mai târziu. Fii atât de bună și pregătește-mi ceva ușor pe la ora șase, ca să mă țină restul serii. Poate niște frigănele cu brânză? propuse dna Smith. Cu un pic de șuncă pe deasupra? — Exact. — Să vă las un sandviș În bucătărie pentru când vă Întoarceți, diseară? Nu cred că e nevoie. O să cinez foarte târziu. Pentru că nu se simțise În stare să găzduiască o petrecere acasă, așa cum procedase după premiera cu Americanul, aranjase un dineu pentru Alexander și restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei bine... Înțeleg. Ce servești la micul dejun? Păi, nu știu dacă ar trebui. Două simple sandvișuri și cafea e bine? Perfect. Mă împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec: Scuză-mă, însă cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îți vine la îndemînă să te ocupi tot timpul cu Arta!" Băuse el nemaipomenit de frumos, dar Andra nu fusese de acord, Andra stătuse acasă, plânsese toată noaptea și, când s-a săturat, s-a sculat și-a preparat două sandvișuri de plâns și și-a luat și la servici. Probabil că și acuma plângea - pe-acolo s-or fi înregistrat deja inundații, ori poate că totuși l-o fi sunat întreaga dimineață până ce el, în sfârșit, a făcut ochi, a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Vă puteți imagina așa o clădire? Șaptesprezece etaje deservite de patru lifturi. Împărțiți-le la 430 de angajați, iar dacă luăm În calcul șase apăsători pe buton indeciși, doi nemernici care nu țin ușa și Rosa Klebb cu căruciorul cu sandvișuri, ai doar două variante: să aștepți cel puțin patru minute sau s-o iei pe scări. O iau pe scări. Ajung la etajul 13 cu fața roșie ca focul și intru direct la directorul de investiții, Robin Cooper-Clark, Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vezi câte lucruri trebuie ținute minte. Nu, nu aș fi. Vineri, 12.33: Dacă plec acum de la serviciu, pot să ajung la Înmormântarea lui Jill, În Sussex, la ora 15 și-mi mai și rămâne timp să-mi iau un sandviș În drum spre gară. Împreună cu Momo parcurgem niște materiale pentru o altă prezentare finală. Momo mă Întreabă dacă am cunoscut-o pe soția domnului Cooper-Clark, iar eu Îi spun că Jill a fost o persoană extraordinară. Momo mă privește neîncrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu e maro, draga mea, e galbenă. Nu vreau galben, vreau roz. După ce au plecat toți cei optsprezece invitați, m-am apucat să curăț resturile: cutii de suc ca niște plămâni distruși, farfurii de hârtie Barbie, treizeci și șase de sandvișuri cu ou neatinse (făcute ca să se simtă părinții mai bine; nici un copil care se respectă nu ar gusta din ceva atât de lipsit de aditivi). Mai devreme În cursul zilei de azi, i-am trimis un e-mail lui Jack Abelhammer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pentonville Road. Am luat-o încet către Islington, pe lângă locul de joacă plin de copilași care urlau și mame care tot fumau și se priveau în gol, cu tristețe, pe lângă domeniul privat care urma, pe lângă părculețul cel verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe deal. Ascunși, în cele din urmă, în cârciuma de la colțul străzii Penton, cu interiorul său liniștitor și părăginit și cu tabla de darts 1 cea ciobită, după ce dădusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de usturoi, o peniță de toc rezervor sau vreo pană de gâscă, nu s-a bătut și nu a amenințat pe nimeni și nimeni nu l-a amenințat vreodată, iar în geanta cu cinci fermoare pe trei sferturi goală, în afară de sandvișul preparat de Dana, de umbrelă și de o traista ce semăna mai mult cu turbinca lui Ivan, nu avea nici roni, nici dolari, cu atât mai puțin euro sau droguri. Era curat și nu avea nici o legătură cu lumea interlopă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu cele cinci fermoare deschise în cuier, de față cu soția. Era complet goală. Mai mult decât atât, soția, de teamă să nu fi uitat vreun sandviș neconsumat, prin buzunarele genții, care să se strice, a deschis-o și a scos tot ce era în ea, adică umbrela și cealaltă geantă veche cu fermoarul stricat, pe care le-au agățat într-un alt cui. Acum, voia să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol de-mi aud stomacul. — Ești amabilă, domnișoară? Nu cunosc limba. Și de ce, ar fi vrut ea să-i strige, presupui că eu aș cunoaște-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dispărut. Ne-am depărtat de Rin. Nu mai e mult până la micul dejun. Tânăra se simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei zile. — Oh, nu! Doar pentru cina de aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el, deși În vocea lui exista o nehotărâre care-i arătă că trebuia doar să fie decisă, să se ridice, să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
petreceri. Bruno a Început să se Îndoape. Curând, Își făcu un traseu alimentar ce cobora de-a lungul bulevardului Saint-Michel. Începea cu un hot-dog, la chioșcul din intersecția cu strada Gay-Lussac; continua mai jos cu o pizza, uneori cu un sandviș grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain, la McDonald, Înfuleca mai mulți cheeseburgeri, bea Coca-Cola și milk-shake cu banane; apoi cobora Împleticindu-se pe strada La Harpe și termina la patiseriile tunisiene. În drum spre casă, se oprea În față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că domnul profesor și doamna profesoară nu știu ce vorbesc. N‑au pus în viața lor mâna pe‑o pizdă sau pulă. Sophie Pachhofen trece ca o gazelă prin clasele îmbâcsite de praf de cretă și caută în portofel bani pentru detestabilul sandviș din pauza mare și pentru o cola. Invidioasă, Anna își ascunde felia groasă de pâine unsă cu untură, preparată de mama și în care aceasta și‑a pus tot sufletul, fiindcă Anna e copilul ei preferat (e și ea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ți simți trupul înflorind până la dezgust. Oare Sophie o fi simțit vreodată așa ceva? Dacă nu, atunci îi arată el cum vine asta. Sophie iese. Mi‑e silă de toate, în special astăzi, spune Anna. Când o să se întoarcă Sophie cu sandvișul cu salam de la Greissler, Rainer o să‑i poruncească să i‑l dea lui. Va fi o chestiune de voință. Iată că se întoarce Sophie, iar Rainer, cu o expresie brutală, îi pune de probă câteva degete pe jugulară. Au, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o într‑un film. Cine știe de ce sunt capabil, spune Rainer. Știu numai că sunt capabil de lucruri inimaginabil de îngrozitoare și că mă stăpânesc să nu le pun în practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stăpânesc să nu le pun în practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară, doar că în ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes voma și trage apa. Are impresia că e toată făcută numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să‑i duhnească din stomac pentru că nu l‑a mestecat bine. Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
observe că lipsesc. Anna îl sărută zdravăn pe Hans. Plescăie un pic prea tare, iar Hans se jenează din cauza asta. Se îndepărtează de Anna și‑și pune pantalonii de lucru și cămașa în carouri. Pe masă se află al doilea sandviș cu brânză și sticla de bere de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de bere de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o mamă care nici nu mai observă rahatul bebelușului ei. Hans spune că nu crede că asta a fost dragoste, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o mamă care nici nu mai observă rahatul bebelușului ei. Hans spune că nu crede că asta a fost dragoste, deoarece dragostea se află încă înaintea lui și are mai degrabă chipul Sophiei, ba nu, chiar este Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Fischer‑Dieskau. Un pat care trebuie ocrotit, febră care‑ți trece, vizite la galeriile de artă, un „satisfăcător” la extemporal la latină, care se cere sărbătorit. Vizită la bunica. Ploaie, cer întunecat, felinare de stradă, bancheta din spate a mașinii, sandvișuri cu salam, încrețituri în colțul ochilor de‑atâta râs, poze, un batic de mătase, integrale, o traducere din Cicero, să deliberezi dacă merită să‑i faci pe alții nefericiți de dragul adevărului sau nu. Ce este adevărul, ce este lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seama de împrejurări că iubirea nu este eros. Adevărata fericire este sentimentul că ți‑ai dorit tot ce e mai bun în viață, deși poate că acest lucru a fost interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]