2,488 matches
-
un vacarm de voci, țipete de bucurie și voie bună. -Liniște! strigă Mosul. Totul, să fie pregătit diseară! ** Regina nopții, limpede ca un glob de cristal trona pe bolta senină. Era ger de crăpau pietrele. Zăpada strălucea, reflectând razele lunii. Sania lui Moș Crăciun trecea în viteză prin fața Lunii și ducea cadourile,bucurându-i pe copii. ** Micuțul băiețel blond, slăbuț, stătea țintuit în cărucior. Avea picioarele bolnave. Nu se putea deplasa decât cu ajutorul acelei mașinării complicate. Nu-i era somn, stătea
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
mure/Zărzărea, zărzărea, zărzărică, zărzărea/ Pe la poarta mândrei mele, Ionel trecea”. Când buzele îi oboseau de melodiosul fluierat, începea să cânte din gură. Anunța la acea oră, oamenii satului că Nae lu' Doguță și roaba lui, în sezonul de vară, sania în sezonul iernii, au ieșit pentru a le sta la dispoziție. Își câștiga existența prin muncă cinstită. Îl vedeai cu câte un sac de porumb ducându-l la moară, să-l macine pentru un sătean sau altul, însoțit fiind de
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
mure/Zărzărea, zărzărea, zărzărică, zărzărea/ Pe la poarta mândrei mele, Ionel trecea”. Când buzele îi oboseau de melodiosul fluierat, începea să cânte din gură. Anunța la acea oră, oamenii satului că Nae lu' Doguță și roaba lui, în sezonul de vară, sania în sezonul iernii, au ieșit pentru a le sta la dispoziție. Își câștiga existența prin muncă cinstită. Îl vedeai cu câte un sac de porumb ducându-l la moară, să-l macine pentru un sătean sau altul, însoțit fiind de
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
le sugerează prin reluări succesive (mare, ger, toamnă, crin, far), până la obsesiv (fregata, floare de lotus etc.). Deși Domnița Flori Neaga nu incriminează nici sub obsesive presiuni elegiace jocul nedrept al destinului implacabil, el se conturează din zădărniciri tacite: Când sănii stranii, fără zurgălăi,/ Mă bântuiau suav, în lung și-n lat.../ Floare de măr, căzută peste zori,/ Ai fost și foc, și aer, și păcat (p.35), sau ca un dans fantastic, destinal (În blânda desfrunzire de pe urmă,/ Curgeau din
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
tractoraș, Un căluț, un iepuraș, Trenuleț cu șine gri, Păpuși, rochii fistichii. Avioane milioane, Pixuri roșii și creioane. Curg valuri de ciocolată, Acadele, înghețată. Bombonele colorate, Caramele aromate, Globurile poleiesc, Betelele strălucesc. Brazi înalți și multe stele, Luminițe printre ele, Sania așteaptă-afară, Saci încarcă, leagă sfoară. Rudolf, sprinten, fericit, Sănioara a pornit. Merge moșul într-o noapte, Toată zarea o străbate. Copiii din lumea-ntreagă, Seara asta se întreabă, Dacă vine Moș Crăciun? Rugăciunile își spun. Fug la geamuri și la
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
cu armonii de colinde împletite gravitațional cu puf de zăpadă și de of, în care arhanghelii își scutură aripile de frig, de fulgi, de țurțuri, Despre această ultimă lună încărcată de daruri și de doruri în care copiii zboară pe sănii de vis între Moș Nicolae și Moș Crăciun la fel cum nu demult cocorii zburau printre nori pribegi între cuiburi natale și țări îndepărtate, Despre această ultimă lună în care pe uliți și pe bulevarde miroase a fum de lemn
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
vizuină unul după altul și s-au îndreptat fugind în direcția unde se afla, la marginea pădurii, lanul de porumb al brigadierului. Nu pot să cred că doi bursucei pot să fie atât de ingenioși încât să se facă unul sanie, iar celălalt să-l tragă pentru a putea căra mai mulți știuleți deodată! Vin din nou! Aceeași operațiune o fac și acum. Vai! ce drăgălași sunt cu căpșoarele lor dungate și cu sârguința cu care se gospodăresc. La fel, unul
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
pentru Cișmigiu, Gică Petrescu, Foișorul de Foc, Mariana Nicolescu și Valea Dâmboviței, pentru năvălirile goților, hunilor, gepizilor, avarilor și slavilor, pentru Moș Ene și Moș Martin, pentru pelerinajele de S’ântă Mărie Mare, pentru Ciuleandra, Ciobănaș cu trei sute de oi, Sanie cu zurgălăi și Morărița, pentru Eforie și Năvodari, pentru letopisețe și cronici, pentru Târgu-Jiu, Târgu-Mureș și Târgu’ de fete de la Găina, pentru Cuza, Kogălniceanu, Lascăr Catargi, Petre Carp, Maniu și Mihalache, pentru educatoarele, învățătorii și profesorii mei de la Sebiș și
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CRĂIASA ZĂPEZII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367897_a_369226]
-
îngerii-străjeri care au coborât din acea stea, atunci povesteste tot, Mitre. Tot Brăneștiul să știe că în Pădurea Soarelui, vine în fiecare an, Moș Crăciun cu cadouri pentru toată lumea. Se mai îmbrățișă o dată cu moșul cel nemuritor, apoi se urcă pe sanie, alături de curierul care se urcase deja și-l aștepta. După ce își mai luă o dată rămas-bun de la Moșul și de la tot ce era în jurul său cu privirea, curierul porni sania și căinii o întoarse lătrând spre drumul care ducea la casa
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Se mai îmbrățișă o dată cu moșul cel nemuritor, apoi se urcă pe sanie, alături de curierul care se urcase deja și-l aștepta. După ce își mai luă o dată rămas-bun de la Moșul și de la tot ce era în jurul său cu privirea, curierul porni sania și căinii o întoarse lătrând spre drumul care ducea la casa lui Mitru. Câțiva lăutari se luaseră după ei și îi însoțiră până la ieșirea din acel loc minunat unde era Moșul, curierii lui și Sărbătoarea sfântă de Crăciun. Și așa
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
plin de sărbătoarea sfântă și de amintirea spaimei că era cât pe-aci să nu se mai întoarcă acasă, din cauza moșilor cei negri. În prag stătea Veronica lui cu Anuța în brațe și cu Ghiță lângă ea. Coborî zvelt de pe sanie și alergă spre soția lui care era mirată și nu înțelegea nimic. Dar el o liniști, spunându-i: - L-am văzut pe Moș Crăciun în Pădurea Soarelui. Am să-ți spun cea mai frumoasă și cea mai grozavă poveste pe
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
sale despre Moș Crăciun din Pădurea Soarelui toată noaptea, și despre toată aventura care o trăise acolo, în timp ce mâncară bine și chefuiră până în zori, când curierul Moșului își luă rămas-bun de la Mitru și de la familia lui. Apoi se urcă pe sanie, dădu un bici ușor câinilor și-o porni înapoi spre Pădurea Soarelui, precum spusese Moșul să facă. Referință Bibliografică: Pădurea Soarelui (5, 6) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1436, Anul IV, 06 decembrie 2014. Drepturi de Autor
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
frigul precupeții înfioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude întinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-un colț mai cald. În lumea aceasta cuprinsă de tăcere Un zurgălău se puse să zvonească Și mă răsfăț cu pâine, unt și miere
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau cai înaripați Prin neaua alba visând de-un an să zboare. Prin aer alb e zvon de zurgălăi S-au sculat din somnul lor piticii Cu sănii se întrec pe munți și văi În goana mare toți fac azi pe voinicii. Au înflorit la geamuri flori de gheață Și săbii lungi la streașină se-nșiră Bătrânii stau în prag și se tot miră Că Domnul, de Crăciun
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
până aproape de vârful pârtiei pe care se adunau părinți și copii ori bunici și nepoți, cupluri de adolescenți ori de tineri căsătoriți, singuratici de toate vârstele - femei și bărbați, toți amatorii de toate vârstele și cu toate tipurile de schiuri, sănii și săniuțe, „papuci zburători” și saci de plastic. Îi plăcea aici și intra cu lejeritate în grupurile de orice fel, cu chiote, râs și voie bună. Se pricepea destul de bine și nu putea ignora privirile admirative ale celor pe lângă care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
ale celor pe lângă care trecea săgeată, ca și când asta făcea dintotdeauna. Dar..., cum nemulțumitului îi ia Dumnezeu darul, la a treia coborâre s-a întâmplat să aibă o surpriză nu prea plăcută. Plecase mai de sus, din vârful pârtiei și viteza săniei crescuse cu mult față de primele două încercări. La trecerea peste o denivelare mai pronunțată, peste care mai trecuse de două ori fără probleme, saltul făcut prin aer a fost surprinzător de înalt și lung. Nu se așteptase la un așa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
trecuse de două ori fără probleme, saltul făcut prin aer a fost surprinzător de înalt și lung. Nu se așteptase la un așa zbor. A pierdut controlul și a ridicat ambele brațe, țipând în momentul în care a constatat că sania alunecă veselă la vale și ea cade în zăpadă. Încerca să se ridice și nu reușea. Aluneca la fiecare încercare și se mai rostogolea de două-trei ori, până când două brațe au prins-o de umeri și au oprit-o. Era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred că ați putea fi ceva mai serioși, totuși. Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr că se apropie trăgând sania ei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr că se apropie trăgând sania ei, pentru că în minte îi încolți o idee. - Ei bine, bine! Să văd cum dați soțului meu socoteală, îi avertiză ea, arătând cu brațul întins omul cu sania ce se apropiase la aproape douăzeci de pași. Privind spre direcția indicată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr că se apropie trăgând sania ei, pentru că în minte îi încolți o idee. - Ei bine, bine! Să văd cum dați soțului meu socoteală, îi avertiză ea, arătând cu brațul întins omul cu sania ce se apropiase la aproape douăzeci de pași. Privind spre direcția indicată de ea, au început să urce, fără să se mai uite înapoi. Laura, victorioasă, i-a urmărit câteva clipe și s-a felicitat în gând pentru felul în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
alungat. L-a privit apoi pe cel care se apropia cu pași târșiți pe zăpadă. Aplecat din mijloc ca un om experimentat în urcușuri și dozarea efortului depus, purtându-și cu o mână schiurile legate pe umăr și trăgând amuzat sania cu cealaltă mână, tânărul s-a apropiat zâmbind. Ajuns la doi pași de femeie, se opri și o salută, înclinându-se ușor: - Bun găsit, doamnă! Presupun că săniuța vă aparține... Mi-am permis să vă scutesc de efort și.. - Vai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
pus la cale cum să petreacă împreună întreaga zi și, aproape de masa de prânz, s-au mirat că timpul s-a scurs atât de repede. El a învățat-o câteva trucuri referitoare la modul de așezare și de mânuire a săniei în diferite situații: prinderea ei în siguranță, schimbarea direcției de mers în funcție de poziția pe sanie, efectuarea salturilor, reducerea vitezei, oprirea, iar ceva mai târziu a convins-o să-și prindă schiurile și să facă primii pași. Cu el alături nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
au mirat că timpul s-a scurs atât de repede. El a învățat-o câteva trucuri referitoare la modul de așezare și de mânuire a săniei în diferite situații: prinderea ei în siguranță, schimbarea direcției de mers în funcție de poziția pe sanie, efectuarea salturilor, reducerea vitezei, oprirea, iar ceva mai târziu a convins-o să-și prindă schiurile și să facă primii pași. Cu el alături nu a căzut niciodată și, foarte curând, a putut parcurge jumătate de pârtie singură, fără probleme
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
mai veseli și, curând, urcau ținându-se de mână. Se sorbeau din priviri, dar cu mare grijă să nu fie văzuți unul de celălalt. Se întreceau în viteză, făcând slalomuri mari printre alți oameni la fel de veseli ca ei, ea pe sanie și el pe schiuri. Laura își însușise foarte repede tehnica mânuirii săniei și era chiar mândră de acest lucru, nu de puține ori tăindu-i lui calea ori frânând brusc și simulând căderea doar de plăcerea ca el să o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]