1,540 matches
-
privilegiile lor, de la cari de bună voie a renunțat în detrimentul nației mult mai mult decât într-al lor propriu, ei nu mai există astăzi și i-a luat Dumnezeu spre a nu-și vedea țara, în momente supreme, adusă la sapă de lemn. Singurul control posibil, în marginele stricte ale Constituției dar prin uzul sever al prerogativelor, cari nu sânt numai drepturi, ci datorii totodată, era acela din partea Coroanei. Numai acest control ar putea să împiedece desfrânarea cu care un partid
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
privilegiile lor, de la cari de bună voie a renunțat în detrimentul nației mult mai mult decât într-al lor propriu, ei nu mai există astăzi și i-a luat Dumnezeu spre a nu-și vedea țara, în momente supreme, adusă la sapă de lemn. Singurul control posibil, în marginele stricte ale Constituției dar prin uzul sever al prerogativelor, cari nu sânt numai drepturi, ci datorii totodată, era acela din partea Coroanei. Numai acest control ar putea să împiedece desfrânarea cu care un partid
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acum într-un chip absurd la foncieră. În zadar reclamă, căci, neavând noroc să se bucure de sprijinul vreunui democrat, glasul său nu are putere să pătrunză până la urechile protectorilor de odinioară, în teorie, ai bietului "popor suveran, redus la sapă de lemn", cum se cânta altădată la Circ. Ni se raportează textual apostrofa ce a întîmpinat-o reclamanta de la un democrat pe care-l supărase în fine cu stăruințele și lacrimile ei: "Vinde-ți cocioaba dacă n-ai să plătești statului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
constituia modelul de referință, presupunea deplasarea populației sărace către periferie. Cel mai grăitor exemplu este Belleville, un cartier muncitoresc din nord-estul capitalei care, În 1856, devenise deja un orășel de șaizeci de mii de locuitori. Mulți dintre aceștia ajunseseră la sapă de lemn din cauza demolărilor lui Haussman și unii Îl numeau „o comunitate de excluși”. În anii 1860, zona era echivalentul suburban a ceea ce fusese Înainte Faubourg Saint-Antoine: un focar ilizibil de insurecții. „Problema nu era că Belleville nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
acestei practici. Țăranii nu scoteau decât rareori din rădăcini copacii sau buturugile mari, Însă acest obicei care limita eroziunea și menținea structura solului era calificat de funcționarii agricoli drept dezordonat și inestetic. Cu câteva excepții, terenurile arse erau pregătite cu sapa sau cotonoaga și nu cu plugul. Agronomilor occidentali li se părea că acești agricultori de-abia „zgârie suprafața” solului, dintr-o profundă ignoranță sau lene, iar acolo unde vedeau terenuri arate În adâncime și monoculturi, considerau că au de-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
în special acolo unde personalul român însărcinat cu aceste lucrări (subofițeri de rezervă și furieri) ori sunt complect nepregătiți ori nu pot face față numeroaselor lucrări. 5) La unele detașamente evreii trimiși din Maiu a.c. muncind la lucrări grele de sapă, extrageri piatră etc., ar trebui schimbați cel puțin în parte, cu alții pe măsura disponibilului, cel puțin la 4 - 4 luni. Această măsură urmează însă a se ordona de Dvs. 6) Referitor la încadrarea Biroului Evrei dela Comandament și Cercuri
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Și unde v-a dus? În Delta Dunării, la muncă, În colonia Luciu Giurgeni... Acolo cum a fost, comparativ cu celelalte Închisori? Acolo o fost foamete mare... Când i-am văzut cum se reped să mănânce mălaiul care era de sapă... Mâncau exact ca vitele... Doamne, Maica Domnului! Mi-am făcut cruce. Măi, da’ se poate un lucru ca ăsta?! Și cum o făcut desecările În Delta Dunării, o rămas rădăcinile de stuf uscate, cum le-o tot arat... Și era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa ne-a spus maistru’!” Domne, și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune În vorbă românească. Și i-am zis: „De ce dai, domne-n mine că... te tai cu sapa aicea și te Îngrop În porumb!”. Atuncea a scos pistolu’ cu rachete și a tras cu racheta... Când se trăgea cu racheta eram obligați să ieșim la marginea punctului de lucru... Ne-am culcat pe burtă, a venit de la colonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
brațul, duceai În capătul ăsta, duceai În capatul ăla... A fost un chin... Nu te lăsa chiar dacă ningea, chiar dacă era urât afară, că trebuia să-ți dea de muncă. Și canalele le curățai cu mâna, că n-aveai hârleț sau sapă, și restul tot făceai cu mâna... smulgeai de-acolo ca să se facă canale, că dădea apă, irigații... A fost foarte greu... Și nu aveam pachet, țigară, pâine... Nu aveam nimic, nimic, numa’ rația... și nici n-a știut nimenea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sat. Erau câinii gospodarilor lăsați special liberi pentru a ne pune pe fugă. Nu merg, cucoană, nu merg! Ce-or să-mi facă ăștia de la partid, dacă nu mă duc la muncă în Lunca Mare a Brăilei? O să-mi ia sapa din mână sau caii de la bicicletă? Să nu mai veniți la poarta mea! Aproape zilnic primeam astfel de vorbe în față și multe înjurături pe la spate. Doar cu mine își permiteau să vorbească așa. De primăriță, de vice și de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fără pîrlaz, Dragoste făr-de năcaz... și aștepta cu oarecare liniște esplicația cu bărbatul legitim. Bărbatul începu să-l mustre și să-i zică că i-a siluit nevasta. Danciu răspunse că a fost cu a ei voință. Atuncea barbatul ridică sapa și-i crepă capul cu ea și astfel se plini tragedia asupra căreia Curtea cu jurați va avea a se pronunța. De se întîmpla istoria asta între franțujii noștri, atunci am fi avut a înregistra: 1) o despărțenie, 2) un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
avem, Doar moartea ne cântă și-apoi ne sărută, Lăsându-ne-n inimi un alt recviem. Mințim la pupitre, mințim din născare, Minciuna e pusă pe frunte, ca semn, Noi suntem doar morții ieșiți la plimbare Prin țara adusă în sapă de lemn. Ne punem la colț, spre a fi pedepsiții Acestor Balcani cu miros de talcioc, Apoi implorăm să sosească misiții Și dăm viața noastră pe-un gram de noroc. Pe noi nu ne doare nici propria dramă, Trăim insensibil
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
strămoși prezentul își face drum dă din coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
poartă, tata! protestează fata. Nu tot ce se poartă se și potrivește! spune apăsat Săteanu. Te rog să notezi această vorbă, Mihai. N-oi fi eu entelectual, dar îmi dau seama că-i o perlă. Eu am pornit-o de la sapă, iar cînd am trecut la coasă și-a trebuit să bat coasa, ciocanul de bătut coasa mi s-a părut prea mic pentru mîna mea și-am plecat în uzină, la baros, clasă muncitoare. Și pe fiică-mea am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că la mine, subconștientul meu cred totuși că-n adîncuri port urmele țăranului cinstit amplifica acel ceva atît cît să nu fiu în stare vreodată să spun, chiar și la mînie, că nu-i copilul meu. Palmele astea, crescute pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să ia oamenii de piept, îmbărbătate prin strîngeri, au deprins incredibil de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă, pe pat la îmbrăcat, pe oliță... Maria era studentă, lipsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acoperite acum cu răni și jeg, la aerul detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În sensul unei văicăreli patetice. Nu sîntem noi de vină, părinții n-au știut să ne strunească destul ca să nu ajungem aici. Evident, vina e a lor că am ajuns aici, În această fundătură de viață
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
porumbiște nu s-au Înspăimântat iremediabil: au dat un mic ocol, și-au chemat la rândul lor rubedeniile și au pornit o bătălie cum nici În filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
subiectivă, din mai-mult-ca-perfectul verbelor franțuzești ori din organizarea socială a perioadei sclavagiste? Nimic! Și nici nu vă chinuie neliniștea că n-ați Înțeles. Pe când dacă vii frumușel În vacanță la școliță, Înveți fără să vrei niște lucruri. Atunci când dai cu sapa pe lotul școlar, când vopsești prin clase pereții pe care tot tu i-ai murdărit ca un nemernic, când ștergi de pe bănci desenele cu femei crăcite lângă care scrie Gigi plus Didina egal fut, atunci poate Încolți În mintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câțiva bani În plus. Femeile l-au afurisit. A căpătat porecla de Câinaru. Oricât a Încercat el - după venirea comuniștilor făcea și purta (ca să-și atragă clienții) căciuli rusești mai frumoase decât ale rușilor -, a trebuit să se Întoarcă la sapă, ca și aproape toți ceilalți din jurul lui. Câinaru cel tânăr - vorba vine tânăr, că are aproape aceeași vârstă cu mine - mă bătea la cap cu probleme filozofice: cum se face că Dumnezeu a zidit lumea În urmă cu abia câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl omorau cocoșii; dacă era destul de mare, păsăretul făcea hărmălaie ca de uliu și gospodarul știa: venea cu o sapă, tăia pe nepoftit și azvârlea În Vale bucățile care Încă mișcau. Știau până și copiii că șerpii, oricât de zdrobiți ar fi, nu mor de tot decât după asfințit. În rest, n-aveau a se teme decât cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doreau să mă tulbure În lupta mea cu năprasnica maladie. S-au dus și ei la cine i-a tăiat capul. Directorul a ajuns la fața locului cu uneltele pe care se pricepuse și el, cum putuse, să le aleagă: sape, mături, cazmale, perii, cancioace. În jurul lui - câțiva măgădăi de a șaptea și a opta, dezbrăcați până la brâu. Au scos din pământ bolovanul, l-au legat În niște chingi și l-au săltat Într-o căruță. Era chiar căruța rudarului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
betoniere ca acuma: să arunci Înăuntru nisip, ciment, apă și să apeși, cu mare Îndemânare, pe buton. Atunci totul se făcea cu unelte strunite de mâinile oamenilor. Apa, cimentul, nisipul și, după caz, varul, se amestecau și se răsamestecau cu sapa, lopata si grebla. După aia se căra spre schele În găleți de tablă zincată. Erau așa de grele, că unora li se lungiseră brațele ca la maimuțe, de le atârnau pumnii prin țărână. Deținuții sunt convins că munceau În condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Împuținaseră, căci mulți plecaseră la oraș, pe șantiere, ca să construiască socialismul cărând ciment și cărămizi cu cârca, erau bine plătiți, aveau concedii de odihnă, mergeau În stațiuni, erau, pe scurt, un fel de domni față de amărâții care rămăseseră la coada sapei și n-aveau după ce bea apă. Conducerea țării hotărâse să-i trimită pe militari - pe cei În termen, desigur, pentru că mâna lor de lucru nu costa nimic - să ajute la strângerea avuțiilor agricole ale țării. Militarii erau niște puțoiași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mergea aproape la sigur să descopere nu se știa ce În pădurea de la Asfințit. Cei trei băieți se Înarmaseră cu unelte grele și se pregăteau de muncă aprigă. Vieru legase de bicicletă o cazma și o lopată; Baronu adusese o sapă grea, ascuțită, făcută dintr-o jumătate de talger de discuitor; Ectoraș, băiatul cam nevolnic al Directorului de școală, luase din magazia lui taică-său un topor și niște perii și pensule, așa cum văzuseră cu toții la oamenii veniți de la oraș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu păreau a-l băga În seamă. În primele zile prășiseră tarlale nesfârșite de porumb. Pe Ectoraș frunzele ca niște săbii ale plantelor Îl tăiau pe gât, pe față și pe mâini, palmele Îl dureau de la coada lustruită a sapei, avea junghiuri În șale, În mușchii mâinilor și ai picioarelor, dar cel mai rău Îl durea că nimeni nu-l băga În seamă și nu vorbea cu el. Măcar de-ar fi știut limba țigănească; așa ar fi Înțeles ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]