960 matches
-
apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera în lumea abia creată primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipală; • semioza antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden, tocmai urma a se naște. Să urmărim desfășurarea celor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
opozant? Ceea ce, așa cum rezultă din situația actuală a omului căzut care încearcă tot mai grav să îl mintă pe Dumnezeu, sau, și mai rău, să îi respingă existența, să îi hulească opera sau să se alieze în mod deschis cu Satan pentru a distruge această operă s-a și întîmplat, de fapt, în realitate. Încercările de răspuns asociate acestor confocale întrebări au generat două alternative extreme, pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prilejuit de apariția în scenă a șarpelui, "mai șiret decît toate fiarele cîmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu" [Facerea, 3:1]. Existența acestuia, anterioară celor două personaje umane, simboliza conform mitului biblic prezența întrupată a răului în lume. Diavolul, Satan(a) sau Lucifer înaltul înger căzut își ascundea chipul sub o formă mincinoasă; căci, o minciună implicită poate fi descoperită în această mascare de identitate, știut fiind faptul că în esență șarpele era asociat cu simbolul înțelepciunii 12. Șiretenia diavolului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi cu adevărat o falsificare, întrebarea poate fi o insinuare a ei. Un exercițiu de (socio)logică a minciunii se derulează în continuarea scenariului biblic. Puterea de ocultare a limbajului simbolic, dublată de "dialectica șireteniei" (reservatio mentalis), este utilizată de Satan pentru a ascunde: • semnificația adevăratei morți a omului moartea spirituală pe care ruperea de Dumnezeu o presupune, semnificație infirmată de șarpe printr-o "nevinovată" și aparent adevărată constatare: Atunci șarpele a zis către femeie: "Nu, nu veți muri!"" [Facerea, 3
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a zis către femeie: "Nu, nu veți muri!"" [Facerea, 3:4]; • consecințele pe care cunoașterea binelui amestecat cu răul, cunoaștere încă nepotrivită pentru stadiul de evoluție a primilor oameni, sînt puse sub semnul îndoielii prin comentariul imediat următor al lui Satan: "Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mînca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele și răul" [Facerea, 3:5]. Tocmai în tactica pe care șarpele o utilizează avem cel dintîi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele și răul" [Facerea, 3:5]. Tocmai în tactica pe care șarpele o utilizează avem cel dintîi exemplu al pericolului pe care amestecul dintre bine și rău îl presupune. Satan trișează amestecînd adevărul cu minciuna și transformînd acest "amestec" într-un instrument de putere pus în slujba exclusivă a răului: este instrumentul "falșilor dascăli", care știu că un adevăr poate ucide un om mai ușor decît o minciună. Exact acest
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcatului făptuit omul nu va muri în sensul propriu al cuvîntului. El va trăi ca pămîntean hărăzit să ignore în ce măsură existența sa este îndatorată mai degrabă adevărului decît minciunii, binelui decît răului. Într-o atare situație ontologică, nici Dumnezeu, nici Satan nu minte. Spunînd că (nu) vor muri, fiecare dintre cei doi oponenți s-au raportat altei dimensiuni a existenței umane, care îi interesează sau pe care o controlează cu predilecție: cea spirituală sau cea trupească. Dumnezeu ar putea să controleze
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
altei dimensiuni a existenței umane, care îi interesează sau pe care o controlează cu predilecție: cea spirituală sau cea trupească. Dumnezeu ar putea să controleze trupul omului, dar, dată fiind efemeritatea lui, nu este interesat să o facă. În schimb, Satan se străduie din răsputeri să controleze sufletul omului și, prin utilizarea unor rafinate minciuni adresate trupului, adesea el reușește să o facă. Pe de o parte, sugestia lui Satan că, mîncînd din pomul cunoașterii binelui și răului, oamenii vor fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fiind efemeritatea lui, nu este interesat să o facă. În schimb, Satan se străduie din răsputeri să controleze sufletul omului și, prin utilizarea unor rafinate minciuni adresate trupului, adesea el reușește să o facă. Pe de o parte, sugestia lui Satan că, mîncînd din pomul cunoașterii binelui și răului, oamenii vor fi "asemeni lui Dumnezeu" insinua că astfel ei vor putea contempla universul, spre a-i cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
condamnat la libertate". Adevărat este acest lucru dacă luăm în seamă odată cu Sfîntul Grigorie de Nissa că: "Păcatul înseamnă în același timp și afirmarea și pierderea libertății" [Galeriu, 1991:87]. Pe de altă parte, însă, spunînd: "Veți fi ca Dumnezeu", Satan nu minte, ci doar amăgește; căci, într-un anume sens, după săvîrșirea păcatului, Adam și Eva au început să cunoască lumea așa cum este, cunoaștere pe care constatarea propriei goliciuni o sugerează simbolic. Această cunoaștere nu înseamnă însă că omul a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au năpădit pămîntul după cădere 13. Citarea cuvîntului Scripturii este utilizată în egală măsură și de adevăratul învățător și de cel fals. Astfel, așa cum menționează Sfîntul Ioan Scărarul: "Înainte de păcat, îngerul avertizează: Fiți cu luare aminte, Dumnezeu judecă cu dreptate!". Satan însă îndeamnă: "Îndrăzniți, Dumnezeu este este milostiv și vă va ierta!". Fiecare dintre ei va cita texte doveditoare, primul dreptei judecăți, celălalt, milosteniei. Odată păcatul comis, îngerul va consola: "Să nu cazi în deznădejde, Dumnezeu este milostiv și iartă; căiește
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în același timp harul de a fi crezută. Și atunci, oamenii vor trece pe lîngă prevestirile ei, luîndu-le în derîdere. Drept care ne întrebăm: de ce nu au crezut protopărinții cuvîntul Domnului și l-au luat în seamă pe acela al lui Satan? Pentru că Dumnezeu nu ar fi putut să le inducă absoluta credință în adevărul cuvintelor sale? Nu, ci pentru că procedînd astfel Creatorul le-ar fi răpit de la bun început posibilitatea alegerii libere. Ca atare posibilitatea de alegere a răului a fost
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
strecoară ca "adevăr pervertit" înăuntrul lumii umane. Avînd în vedere această ocolită cale, este firesc să ne întrebăm dacă în contextul scenariului biblic putem decela un SCOP EXPLICIT FORMULAT, care să prefigureze inițierea actului înșelător? În ceea ce îl privește pe Satan, am răspunde afirmativ, avînd în vedere că acesta urmărea foarte clar ruptura dintre Dumnezeu și oameni, spre a-i putea stăpîni mai ușor pe cei din urmă (machiavelicul principiu "divide et impera" pare a se fi aplicat cu acest prilej
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat aceluia care și-a "împrumutat" chipul lui Satan: "Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămînța ta și sămînța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcîiul" [Facerea, 3:15]. O recuperare simbolică a pedepselor primite denotă că cel mai aspru dintre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să renunțe luînd-o pe acest drum la averi, plăceri și onoruri, fie ele și îndreptățite... " [1993:156]. Într-un anume fel, prin blestemul aruncat asupra șarpelui, asupra femeii și a bărbatului, Dumnezeu l-a instaurat pe stăpînitorul tuturor relelor, pe Satan, ca prinț al lumii, pînă la înfrîngerea definitivă asupra lui, cînd o "Mare Întoarcere" urmează să se întîmple: întoarcerea la adevărurile esențiale ale lui Dumnezeu 15. *** În încheierea acestei prime secvențe a demersului nostru va trebui să conștientizăm o dată în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ignorat pînă la "începutul tuturor începuturilor". Desigur că nu ar trebui să căutăm în fiecare faptă a noastră, de fiecare dată, întreaga ei istorie. Ar fi o modalitate înșelătoare și sterilă de a ne petrece viața, făcîndu-l astfel fericit pe Satan. Trebuie să fim, însă, întotdeauna conștienți că o atare istorie există și că, atunci cînd împrejurările o impun, ea trebuie în mod explicit cunoscută; chiar și atunci sau poate mai ales atunci cînd vorbim de minciună. Extrapolînd această din urmă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a o stăpîni) este utilizat de șarpe, care ia chipul celui mai înțelept dintre animale; 6) complicitatea (victima se lasă înșelată, ajutîndu-și fără să vrea dușmanul) vizează plecarea urechii de către Adam și Eva la îndemnurile aparent justificate ale lui Satan; 7) încălcarea (interdicția este nerespectată)17 se concretizează prin simbolica mușcătură din mărul interzis de către Adam și Eva; actul arhetipal al înșelăciunii (avînd ca formă particulară minciuna) și toate consecințele sale ulterioare sînt cuprinse în acest moment-cheie al povestirii; 8
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
existența noastră omenească oscilează fundamental între rău și minciună, pe de o parte, între bine și adevăr, pe de altă parte. Dacă plasarea în cea dintîi ipostază este "genetică", fiind moștenită de la protopărinții care au plecat urechea la șoapta lui Satan, cea din urmă este rezultatul actului spiritual deliberat, de alegere liberă, în consens cu harul cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni. De data aceasta, adevărul se ascunde în binele libertății de alegere. Putem constata că relația natură-cultură își
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă ne gîndim la faptul că lumea însăși este un rezultat al desfășurării Cuvîntului Creator, cît și cu resurse deconstructive, dacă ne amintim că păcatul originar și căderea ce i-au urmat sînt un rezultat al vorbelor înșelătoare ale lui Satan. Să nu-l credităm, așadar, pe înțeleptul Esop, care a găsit o simbolică modalitate de a sugera că "limba" este în același timp și cea mai bună și cea mai rea "hrană" din lume? Vom înțelege din acest context de ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de la adevărata îndatorire a unui cronicar, și anume de a înțelege evenimentele trecutului. Oscar Wilde (1989:226) l-a privit pe Herodot într-o lumină mai sarcastică, numindu-l nu "părintele istoriei", ci "părintele minciunilor", astfel atribuindu-i definiția lui Satan, după cum reiese din Ioan 8:44. În vremuri mai recente, numeroase expuneri ale evenimentelor din trecut care intrau în contradicție cu unele perspective general acceptate, au ajuns să fie numite înșelătorii, în special încercările de a nega holocaustul produs de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și Yang. 5 Considerațiile care urmează sînt raportate prin excelență dogmei ortodox-creștine a păcatului originar, impunînd anumite convenții de la care orice interpretare ar trebui să pornească; spre exemplu, în această dogmă Dumnezeu este prin excelență asociat cu principiul binelui, iar Satan cu principiul răului. O atare precizare este necesară pentru că în perspectiva altor concepții cum ar fi cea a "bisericii sataniste", de pildă convenția de mai sus este esențial inversată. 6 Această geneză substanțială este aceea care asociază primului om numele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
omil. VII, VI, în PSB, vol. 21, p. 95) „Că două sunt ordinele demonilor: unul, care introduce plăcerile în trup și altul care insuflă rătăcirile în suflet. Acesta (din) urmă este greu de supus. Pe unii ca aceștia îi trimite satan vrăjitorilor, rătăciților, ereticilor și celor asemenea lor”. (Viața Sfântului Macarie Egipteanul, în PSB, vol. 34, p. 48) „Unele duhuri se străduiesc să le insufle oamenilor obiceiul de a minți, sau mai ales de a huli. Martori ai acestui fapt suntem
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de clic labial, iar pentru a îndemna caii se folosește un fel de clic bilabial). În română, cuvântul gnu vine din franceză, adaptat după pronunțare. Satana are, la originea îndepărtată, cuvântul etiopian sajẹtăn „dușman“. Pătruns în ebraică, a luat forma satan și, pe lângă sensul de „dușman“, l-a dobândit și pe acela de „diavol“. Din ebraică, a ajuns în greacă (Satanás) și apoi în slavonă, de unde l-am luat și noi. Interesant de semnalat că termenul etiopian a ajuns la noi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
2.3. Urmașii lui Platon Mulți teoreticieni, după Platon, în special printre părinții Bisericii, vor taxa teatrul drept imoral. Pentru Tertulian (155-225), care a trăit într-o Cartagină încă foarte mult ancorată în păgânism, teatrul este o invenție a diavolului. Satan le-a insuflat oamenilor ideea despre el căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ci și vârfurile intelectualității (și chiar ale celor implicați direct în activități științifice). De exemplu, viziunea lui Dante, a cărei influență încă reverberează în imaginarul occidental, împacă perspectiva Bisericii cu fondul de cunoștințe al vremii. În această viziune căderea lui Satan din ceruri și craterul uriaș creat în momentul impactului constituia un adevăr de necontestat, muntele Purgatoriului crescut la polul opus fiind o consecință evidentă în logica fizicii și a geografiei (abia în secolul XX, oamenii de știință au lansat ipoteza
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]