698 matches
-
Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei. Mijesc zorii purpurii și soarele molatic se grăbește să-și părăsească culcușul nocturn pentru călătoria milenară pe bolta cerească. Ca la comandă Începe foiala În avion, copii scâncesc din instinct, pe jumătate 164 buimăciți de somnul neîmplinit, părinții Își Împart sarcinile pentru Îmbrăcatul odraslelor și servirea micului dejun. Doamnele Își refac fardurile În fața oglinjoarei pe care o scot discret din poșetă și adaugă puțin ruj pe buze, domnii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Adevărul... vai, tu nu ești în stare să înțelegi nimic! Ai ascultat... cât timp? — Nu știu, secole, un ceas, nu, nu-mi pot aminti... Amândoi ați strigat unul la celălalt, era absolut odios, sau, cel puțin, el striga și tu scânceai, era dezgustător... — Cum ai putut... nu știi ce-ai făcut... cum ai putut să te vâri între noi, să ne spionezi... nu aveai nici un drept... cum ai putut să te insinuezi în relațiile noastre secrete, pe care nici nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de fericit, aflându-se în mijloc, cu Lizzie cocoțată pe masă, lângă el, dându-i cireșe în gură. Și m-am gândit la camera aceea îmbâcsită, de cealaltă parte a satului, unde Hartley își ascundea fața în mâini și scâncea iar și iar și iar: „Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare atât de rău!“. Mi-am mai turnat vin. Aveam o cantitate uriașă, cumpărată de Gilbert în contul meu. Mai târziu, când începuse să se întunece, și după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acest lucru e vorba. M-am uitat fix la James. Arăta așa cum nu-l mai văzusem niciodată. Nu propriu-zis vinovat, dar încurcat și neputincios. M-am întors cu spatele și am deschis larg ușa din față. — Ți-am spus eu... scânci Lizzie gata să izbucnească în plâns. — Lasă-mă pe mine să vorbesc, replică James. Nu cred că mai există ceva de adăugat, am rostit. — Sari la concluzii pripite. Și la ce anume te-ai aștepta din partea mea? — Ascultă întregul adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
marele meșter. Restul nu este decât un joc ucigaș. O femeie păcălită să se lase zidită pentru o glorie care nu-i aparține. O femeie care n-a consimțit o clipă la jocul de-a moartea și capodopera. Și care scâncește slab în zidul în care a fost imolată cu nenăscutul prunc. Am recitit la maturitate această baladă despre minunăția sacrificiului Anei, care ne-a fermecat cândva mințile încă necoapte, dar atât de modelabile. Nu. Nu este nimc mai mult în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nivel vor fi atinse numai de copii. Supermagazinele au fost primele care au exploatat slăbiciunea copiilor de a dori obiectele pe care le pot atinge. Avem nenumărate momente imortalizate pe casete cu copii în magazine care cerșesc, încearcă să convingă, scâncesc, îi imploră pe mama și pe tata să le cumpere un anumit lucru (și când nu reușesc, pur și simplu iau obiectul respectiv și-l aruncă în cărucior). Dacă ajung la un produs, pun mâna pe el și atunci este
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
am tresărit, pentru că am auzit în spatele meu niște scâncete de copil. Am crezut că e o iluzie auditivă. Am întors capul și, uimit, l-am văzut pe domnul de la Brașov. Stătea, chircit, pe marginea promontoriului, în partea opusă mie, și scâncea încetișor. M-a cuprins o tristețe fără margini, pentru că într-o secundă am înțeles: omul deplasase dependența emoțională dinspre soție înspre mine. Când am revenit la pavilion, asistentele, îngrijorate, mi-au spus că, la câteva minute după plecarea mea, a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
a învăța de la oamenii simpli meșteșugul versului. Noua poezie cerută de cei de la Cadran nu mai este una a melancoliei individului. În spiritul vremii, ei vor o poezie a colectivității, o literatură "sănătoasă" și nu una în care tu, autorul, "scâncești jalnic plecarea iubitei, dragostea măruntă, egoistă. Vezi în negru tot și toate ți par amare. În stihul tău e numai oftat, păragină și-o toamnă posomorâtă, funerară. (...) și nu știi pleca urechea decât la ciripitul suflețelului tău bolnav". E un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tocmai prin motivul circului 226. Textul, ca de-atâtea ori, este cântec șoptit, recurențele, circularitatea construcției accentueză ideea de lume fără ieșire și conferă gravitate unor imagini aparent banale: "Era un circ în Turnu-Măgurele/ Un circ era - o pânză cenușie;/ Scânceau maimuțele între zăbrele/ Și caii năzdrăvani mușcau pământul". Referința la orașul Turnu Măgurele are o conotație biografică, dar poate avea și una socio-politică. Este una dintre localitățile care găzduiește un lagăr de prizonieri în perioada 1941-1945. Spectacolul de circ se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
proaste și needucate care poluează spațiul lingvistic decent și corect pe care ar trebui să-l cultivăm cu toții. (Se-nțelege, sper, că nu există deosebire de gen pentru "chirițe"). Sunt, totuși, recunosc, și cuvinte intraductibile, în fața cărora limba obișnuită capitulează, scâncind firav. De exemplu hub. Cum Doamne să-l traduci? În mod normal, ar trebui să-i spunem "interfață", dar sensul lui este cu mult mai mult decât o conexiune între două orizonturi plane sau liniare. Practic, hub înseamnă, din informatică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
determine pe Ana la actul sinuciderii. Grija față de fiu nu pornește din sentimente paterne, ci din instictul josnic al păstrării pământului. Când s-a Întors de la cimitir, a zmuls copilul din brațele Zenobiei, să nu-l răpească cineva. „Petrișor se scâncea, iar el Îl ogoia ca o doică iscusită, gândindu-se mereu că duce În brațe tot pământul câștigat cu stăruință și zbuciumări atât dr Îndelungate.”75 În comportarea personajului nu licărește nici o scânteie de umanism, În afară de unele elemente prezente În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
își ridică apoi își desface picioarele, de data asta i-am devorat de tot clitorisul, dar la început abia dacă îl ating, evitându-l deliberat, făcând-o pe Jamie să se răsucească încontinuu, încercând să se plaseze în limba mea, scâncind și apoi când limba îl lipăie, clitorisul se întărește, se mărește și îi strâng dosul pulpelor și apoi interiorul pulpelor și continuu să o fut cu limba și când îi ridic iar șoldurile încep să-i sug gaura curului. Bobby
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
o fut cu limba și când îi ridic iar șoldurile încep să-i sug gaura curului. Bobby se apleacă, holbându-se concentrat în timp ce îi bag și îi scot limba din anus, timp în care își freacă ștoiul. — Dumnezeule, ești fleașcă, scâncesc eu. Ești fleașcă rău de tot. Încep să-i vâr un deget în vagin și Jamie se smucește din șolduri în timp ce merg mai sus și îi sug o labie întreagă și apoi îi ling iar clitorisul, făcând-o pe Jamie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să suspine „Oh, my God!“ și să stea în mașină. Leoaica s-a tras și ea speriată lângă mașină, dar n-a avut curaj să-l înfrunte pe mascul. Leul nu l-a omorât din prima pe pui. Îl auzeam scâncind. Pe urmă, Kamunyak s-a dus să miroase locul, cum fac leoaicele după ce le sunt omorâți puii. Povestea nu se termină așa. În februarie 2002, Kamunyak a adoptat un alt pui de antilopă, cu care a stat vreo 2-3 zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn, al unui gropar beat: "Dormea sprijinit de o cruce și somnul lui duhnea a vin. Degeaba încercară să-l trezească. Scâncea, fericit și amorțit, și se rostogolea între două morminte pe care le mângâia pe rând drăgăstos". Ileana îi spune lui Stan: "Te iubesc, iar dacă satul acesta nu-ți place, ei bine, atunci o să plecăm împreună... împreună, legați ca spicele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de hoinăreală pe străzi lăturalnice, am ajuns la intrarea în câmpia largă. O cărăruie galbenă se pierdea în depărtare spre dealul înverzit. Gloata de copii din cartier se agita nervoasă ca un cal nărăvaș prins într-o cursă. Cei mici scânceau turmentați de căldură. Strada nepietruită devenise largă, cuprinzătoare, casele rare cu grădini întinse în jurul lor. În față, la doi kilometri, se contura dealul scund, ondulat unde se afla via noastră. Depărtarea mă neliniștea. Ne-am așezat pe marginea unui șanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de Crăciun și de Anul nou, altfel ți se poate întâmpla ceva rău. La masă mi-a povestit o întâmplare cu un iepuraș pe care l-a prins pe deal, apoi i-a dat drumul în lumea lui. Eu am scâncit nervos, vroiam să-mi aducă mie iepurașul. N-avem ce face cu el aici, mi-a replicat tata. O să am eu grijă de el!... Vreau să merg la deal, am adăugat, cu gândul că voi prinde iepurașul și-l voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
început să taie crenguțele rupte și uscate. La coborâre puse greșit piciorul pe scară și se prăbuși în gol. Căzătura fu zdravănă încât își rupse piciorul. Stătu nemișcată un răstimp, apoi încercă să se târâie spre ușa deschisă a casei. Scâncind și gemând, își reproșa că se apucase de o treabă de bărbat. Cine m-a pus să mă urc în copac! își spunea cu necaz. Trebuia să-l las în plata Domnului, cum nu s-a uscat atâția ani, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o trecere fără perdea în tabăra multhulită a gardienilor. Taci, dar tăcerea asta îți sapă glasul până când, încercând să ți-l regăsești, constați că s-a dus pe apa Sâmbetei, ca bărbăția căreia i-a trecut vremea, și te trezești scâncind a prunc năclăit de spârc, și bâlbâindu-te din toate sfincterele, și tot întrerupându-te ca să constați cât de proastă e impresia făcută în jur și cât te-a înghițit deja nisipul ei mișcător, până te zăpăcești de tot, podidit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în oase, cred că aș fi dormit adînc dacă n-am fi fost zece ființe ostenite într-un compartiment de opt locuri și dacă una dintre aceste ființe n-ar fi ținut în brațe o mică făptură în scutece, care scîncea în permanență cu tenacitatea unui biet animal lipsit de hrană și de aer respirabil. Orele s-au scurs greu și noaptea a fost mai lungă decît alte nopți. Și cred că atunci s-a instalat, undeva, într-un colțișor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
alții se băteau pentru glorie sau pradă, el își apăra familia și cetatea. Dar Hector e nume de om", obiectă locotenentul. Fetița se uită surprinsă la el: și de dacă? Părea că nici nu-și pusese problema asta. Hector, care scâncea trecând de la unul la altul, curios să știe ce se spunea de rău pe seama lui, veni să se așeze în fața fetiței și scheună în semn de somație. Nel își trecu brațul în jurul gâtului lui să-l liniștească. "S-a recunoscut
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scuture, ne-a chemat numaidecât la coasă. El își lua două ajutoare (bărbați tineri) și mama mergea cu 4-5 femei, pentru legat snopii și adunat în clăi. Cât m-am rugat să mă ia și pe mine la grâu! Am scâncit chiar, dar degeaba. Când se pregătea căruța și mama punea de-ale mâncării în coș, eu m-am furișat și m-am vârât în palcul cu fân, al cailor, de sub jiț. Căruțașul, Silvestru Clemenciuc a înhămat caii, s-au urcat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca azi. Ai dreptate, omule, e un animal deosebit. Te pricepi la cai. De unde vii? Nu ești de prin partea locului, nu-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui se plimba agale pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
N-ar trebui să mă-ncurc cu tine din mai multe motive, zise ea, ridicându-se în capul oaselor. Însă eu nu mi-am schimbat poziția. Continua să ofteze. Uite, întâi de toate, ești căsătorit... - De numai trei luni! am scâncit eu. - Bret... M-am lipit din nou de ea, îngropându-mi fața în gâtul ei. - Bărbații căsătoriți trăiesc mai mult. - Nu există nici un studiu care să susțină superioritatea căsătoriei. M-am lăsat în genunchi până am ajuns să mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcut doi pași pe coridorul cu lumini pâlpâitoare. Un sunet ca un „fâlfâit“ undeva mai departe. În acest moment Robby și-a dat seama că ceva urca pe scări. „Respira greu“ și, conform spuselor lui Robby, și în același timp „scâncea“ - un cuvânt pe care nu l-am folosit înainte. (Definiția dicționarului: „a plânge; asemeni unui sugaci, copil mic“.) „Chestia“ a simțit prezența lui Robby și din cauza asta s-a oprit brusc să mai urce pe trepte. Robby s-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]