7,856 matches
-
cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația e că am depășit puțin limita. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă în ochii lui umezi și întunecați, ai putea crede că e adevărat ce se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea doar doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se uitau unii la alții nedumeriți și, în timp ce în ochii unora se zăreau scântei de furie, pe buzele lui Miti Matái se ivi un zâmbet. —Legea asta este o lege tâmpita! exclama în cele din urmă Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă n-am terminat studiul tatuajelor. Nici o lege nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se simtă fascinat la vederea sălbaticilor Te-Onó, cei mai temuți pirați ai Pacificului, de pe coastele Noii Guinee până pe cele ale Americii, asasini fără suflet, pe ale căror chipuri desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles dușmanilor lor că mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici n-ajung la aer. Dând din picioare în apă, agitându-mi brațele, ajung cam pe la jumătatea distanței până la suprafață, dar mai sus nu pot. Inima îmi bate tot mai tare și mai iute în cap. Prin fața ochilor îmi roiesc scânteile strălucitoare, mă întorc și mă uit în jos... și nu mai înțeleg nimic. O funie groasă, un fel de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de pe un câmp, o vacă mititică și grăsuță s-a uitat la Margaret cu ochi mari și strălucitori. Începeau să se vadă căsuțele de la marginea satului, cocoțate pe coastă, În bună parte ascunse de vegetație. Mai la vale, apa râului scânteia la răstimpuri sub lumina soarelui care era Încă pe boltă. N-am crezut niciodată că pot să fiu atât de fericit, a spus Karl. Johan, așteaptă! Nu-mi da drumul! Au intrat În bar. La capătul unui culoar Îngust, la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a scos un geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lapte, asfaltul curat de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din mașină, nu ești singur, și soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și băiatul ei, nepermis de frumos și timid și retras și era de ajuns să fie îndrăzneț ca să te surprindă, când cânta el la chitară, și când am ajuns în Barcelona și mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o lumină nouă, caldă. Dar, deodată, se auzi un țipăt nemelodios: era cântul de pe urmă al unei lebede. Se stinse o viață aici pe pământ. Lacul își pierduse un tovarăș. Privind în sus pe cer, văzui o steluță mică, o scânteie de foc, cum aluneca de pe boltă și-și stinge licăririle. Poate era steaua acestei lebede sau poate, fermecată fiind de această împărăție de apă, se coborî să dea strălucirea ei bătrânului lac. Însă, înaintea steluței, luna își trimise ea razele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ruginiu care-ți dă în permanență senzația că va inunda Hușul. Eu sunt mândră de podgoria Huși și cred că trebuie să-i ajutăm pe viticultori pentru că, datorită lor în vin nu este numai adevăr, ci și sănătate și o scânteie de geniu. În vin se află poveștile și cântecele pământului și ale soarelui, se află căldura și vitalitatea, prospețimea și adierea unei veri întregi. Sabina Mihalache, clasa a VI-a C Pădurea Dobrina La marginea unui orășel micuț, numit orășelul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care a crescut la noi de mic. Este tare prietenos. Are un cap mare, urechile sunt ascuțite în sus, botul este alungit, ochii sunt străpungători și blânzi, mari și negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui Flavius-Tiberius Moduna. Capul lui Flavius-Tiberius nu cântarea nici atunci mai mult decât sulul de afișe pe care, o dată pe săptămână, le purta pe umăr prin oraș: străzile Horea, l Mai, Piața Libertății, strada 23 August, Piața Gheorghiu Dej, strada Scânteii și, prin piața de alimente, din nou pe strada Horea la Difuzarea filmelor. Pășeau agale În umbra catifelată a zidurilor. Nu se grăbeau nici când distanța dintre ei și bărbatul cu pălărie din față devenea amenințătoare. Se regăseau de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai degrabă o furtună electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuvintele trecură pe lângă mine repezi și scurte, într-o suflare de vânt. Am cuprins-o cu brațele, găsindu-i mijlocul subțire, dar ferm sub jacheta mare de camuflaj. M-am adăpostit după ea pentru a împiedica țigara să-mi arunce scântei portocalii în ochi. Geanta lui Nimeni țopăia incomod la îndoitura brațului meu. — Mai e acolo? M-am întors. La mai puțin de cincizeci de metri în spatele nostru și ținând pasul, idei, gânduri, fragmente, frânturi de poveste, vise, amintiri țâșneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în față, spre ea, pentru a-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din gură. Ținându-mă bine de motocicletă cu coapsele, am adus vârful portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele meu, departe de corp. — Unu, doi. I-am dat drumul. Motocicleta se hurducă din nou, corpul meu se ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout. * Din noua bucată de lemn, care se înnegrise pe margini, se ridica un fum subțire ca vata. Privirăm toți trei focul, ochii mijiți și somnoroși ai lui Ian deschizându-se brusc atunci când lemnul trosni, aruncând o mică jerbă de scântei, apoi își reluară privirea visătoare, mulțumită. — Cum s-a întâmplat? Scout rămase cu ochii ațintiți la flăcări. Într-o seară, eram acasă, în casa părinților, și navigam pe internet. Era la începutul acelei veri dintre colegiu și facultate și căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și atunci am râs, eu și Scout strângându-ne unul pe altul în brațe, iar Fidorous ținând ridicată în aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Filologie a Universității "Victor Babeș" din Cluj (1948-1952). Activitate profesională Redactor la "Almanahul literar" (1950-1953); Secretar al filialei din Cluj al Uniunii Scriitorilor (1953-1955); Redactor-șef al revistei pentru copii "Cravata Roșie" (1956-1958); Redactor la revista "Luceafărul" și la ziarul "Scânteia Tineretului" (1958-1962); Secretar al Uniunii Scriitorilor (1962-1965); Redactor la "Gazeta literară" și adjunct al șefului de Secție al C.C. al P.C.R. pentru Cultură și Artă (1966-1968); Vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1968-1973); Ambasador al României la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
șefului revistei: Leandru Diță-Lerești. În treacăt fie zis, după eveniment '89, cineva a vrut să facă un caz de disidență din greșeala aia. N-am acceptat. Dar antecedente politice aveam. Sau "zgaibe la dosar". Volumul de debut fusese bubuit de "Scînteia". Afirmam acolo că "reforma" din '48 a produs o ruptură în cultura română. La revistă, evitam sa propun spre tipărire poezie politico-patriotică. Mergeam pe sistemul fii dificil pentru cenzură. După tezele ceaușii, din '71, Leandru-Diță-Lerești mi-a zburat din pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat, Iordan. Atîta tot". Așa era. Regionala de partid (PCR) îi ceruse să ia direcția Filarmonicii. N-a primit-o. Atunci fuseseră invitați de-o asociație comunistă, "Prietenii Scînteii", din Roman sau din Bacău, la o "audiție pentru oamenii muncii". Ceva Ceaicovski, un Rahmaninov, dar preferăm Șostakovici", le-au cerut organizatorii. "Mata ai cîntat pentru regine, coane Victorache. Pentru Carmen Sylva și pentru Maria. Ai să cînți acum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
politic, politic clean, politicește corect? Miss Deemple și-a adîncit una din gropițe, cu schepsis... Nu că aș... Răbufnirea mea umorală ("vultureala ta", cum îi spune Magda U.) nu-i de oprit: Să știi, Șichy, polemică în regimul totalitar cu "Scînteia" nu exista. Cum adică? Să te încontrezi cu careva de la "Scînteia"? Categoriile erau diferențiate net: devotații doctrinei și reacționarii. În prezent: yesmenii și cîrcotașii. Fanatismul proletcult e reșapat ca un cauciuc, dacă fostul cenzor al publicațiilor... Turcitu! Da, el. Ghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din gropițe, cu schepsis... Nu că aș... Răbufnirea mea umorală ("vultureala ta", cum îi spune Magda U.) nu-i de oprit: Să știi, Șichy, polemică în regimul totalitar cu "Scînteia" nu exista. Cum adică? Să te încontrezi cu careva de la "Scînteia"? Categoriile erau diferențiate net: devotații doctrinei și reacționarii. În prezent: yesmenii și cîrcotașii. Fanatismul proletcult e reșapat ca un cauciuc, dacă fostul cenzor al publicațiilor... Turcitu! Da, el. Ghiță Turcitu dispune, la Tele Next, de ștampilă: ești/ nu ești corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX, reacționar: care este ostil față de progres; retrograd* Substantivat: contrarevoluționar). El, Brucan, a fost toba mare în anii terorii paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ultimul a murit la Ocnele Mari, în '59. Deși avertizat, Păstorel nu se astîmpăra. În '55, România intrase în ONU și Veronica Porumbacu versifica și ea, după procedura marelui dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii". A doua zi, tot "Scînteia" publica poluția nocturnă a "inspirației" lui A. Toma: Silvester Andrei salvează abatajul. Recitat în școli, ca exemplu de măiestrie literară. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]