1,552 matches
-
e sărăcia omului. Dar sunt deja sărac: prostia se plătește și, la capitolul ăsta, deja sunt înglodat în datorii. După ultimul text publicat aici, s-a produs multă încrâncenare. S-au auzit vibrații de spadă în teacă, clinchet de cădelnițe, scârțâit de seceri pe ciocane, șuierat de zvastici cu muchii tăioase-n văzduh, demonii mei interiori încă tușesc înecați de fum de tămâie. Cer armistițiu! Citiți, vă rog, cu detașare, istoria pastorală a omenirii. Nu am creat-o eu. O știu
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]
-
secretara era derutata. Însă de obicei când mă duceam la un tov. Ministru, aveam pentru tovarășa șefa de cabinet (cum le plăcea lor să li se spună) o sticluța haioasa de Christian Dior sau de Chanel. Proverbul „dacă ungi, nu scârțâie” funcționa până la cel mai înalt nivel (chiar până la „Savanta de renume mondial”). Nea Mișu era tip subțire, el nu bea „pișoarca”, lui îi duceam cognac Napoleon, Henessy sau Metaxa de ăla cu cinci stele. Și uite așa am facut să
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
și multilingvism. Asta ai pe masă! Cine s-a lăudat că asigură protocolul? De ce n-ai spus: câte o cafeluță și, gata! Acum îți bați joc de noi? --Lasă, șefu’! zise în scârbă Scârțoi. O să plătim noi, dacă domnu’ negustor scârțâie. Buhăianu știa ce înseamnă „să plătim noi”. I se făcu silă de cei trei pe care îi târa după el în diferite ocazii. Însă nu se putea lipsi de ei, pentru că aveau un rol important în ecuația afacerilor lui. Se
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
mele. sunt amețit de tot, că altfel nu-s, de văd în ochii tăi numai luceferi, ce scânteiază-n iazul plin cu nuferi, când soarele trudit, nici n-a apus. și urlu ca un lup flămând, pe-o nară, și scârțâi, ruginit în balamale, dar ca un hoț te-aștept să-mi ieși în cale, să fur din seminția ta, stelară. și încurcat, atunci, ca-ntr-un halou, să mă trezesc poimâine dimineață, un prizonier bătrân, închis pe viață, sfârșind, prea
UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343896_a_345225]
-
alți potențiali sărăciți, care se plâng de golirea vistieriilor lor, de parcă s-ar fi năpustit pe neașteptate molima în finanțele lor. Și acest nou imperiu economic UE, care se vrea o contra-pondere la rechinii consacrați ai lumii contemporane, începe să scârțâie din toate încheieturile. Disperarea a pus stăpânire pe mințile liderilor politici, ale bancherilor, eminențele cenușii cu merite recunoscute dar mai ales absconse în creșterea cu orice preț a vistieriilor, sunt chemați să judece, să dea verdicte, să nu fie lăsat
BANI, BANI ŞI IAR BANI! de ION UNTARU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343905_a_345234]
-
O vedea clar. însă ea nu-l privi. Nu exista pentru ea. Sau nu prezenta importanță. Se opri. Aștepta pe cineva. ‘Maneta!’ îl fulgeră un gând. O uitase în bord. Prea târziu. Tramvaiul său porni încet din loc, scrâșnind și scârțâind ca întotdeauna. O luă înspre celălalt, pătrunse în el, nu se întâmplă nimic deosebit, nici un impact, mai avea puțin până la punctul unde se terminau șinele, până unde se găsea copia sa fidelă și opri în clipa când nu mai rămăsese
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
munte, iar iubirea noastră nu se deranja de precaritatea condițiilor de cazare. Genny a scos toate lucrurile din geamantanele de carton și le-a aranjat în șifonierul de vârsta bunicilor noastre. Am observat că ușile nu se închideau complet și scârțâiau asurzitor când încercai să le închizi, din cauza degradării materialului din care erau confecționate, dar noi eram mulțumiți că nu aveam scurgeri de apă pe pereți, așa că am trecut cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
încântătoare iar în drumul lui îmi arată multe minunății pe care le sorb avidă, îmi arată locuri noi, necunoscute, interesante, fascinante! E adevărat căci; uneori, când nu se schimbă macazul, rămân blocată zile întregi între șine... că alteori roțile'i scârțâie și au nevoie sa fie unse! Dar este o călătorie pe cinste! Te-aș invita și pe tine în trenul meu, însă mi-e teamă că nu are vagon la clasa I pentru oaspeți de seamă; e doar un biet
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
pe vânt, Ropotul toamnei apasă, iar, pe gene, Un abur presară argint pe pământ, Scurs din frigu-nflorit pe tăceri de vreme. Din colorata clipă stinsă-n livezi Gol de pictură stă în vântul ce-aleargă, Jalea viorii prinde umbrele verzi... Scârțâie ceasul...parcă, nu vrea sa meargă! Zilele speriate se strâng în ele, Ce iluzii și ce gânduri aveam ieri!? Răvășesc dorul peste visele mele... Nu știu unde ești...nu te văd nicăieri... Ne-am pierdut sub un cer plin de nori plumburii
ROPOTUL VREMII de LIA RUSE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344123_a_345452]
-
nou și din nou, ca fariseii... Până când vom mai îndura multe fățărnicii? Până când vom mai crede-n venirea unui Mesia și-al unui Ion adevărat? Pașii noștri Pașii noștri duc de la-nceput fericire și durere - Adevărate roți de vagoane care scârțâie infernal Și ruginesc toamnă după toamnă, ceas după ceas... Ca și frunzele cele multe și neînsemnate, Ce caută disperate o nouă revitalizare. Pașii noștri aleargă printre ale stelelor cimitire mute, Care zac fără de număr în câmpii verzi, munți mari și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Sau.... Această carte minunată stă sub semnul identificării în spațiu și timp, e viața însăși. Este o autoinițiere atât de necesară măcar odată în viață: " Drumul meu trece printr-o pădure bătrână de stejari și de fagi. Se aud copacii scârțâind din toate încheieturile, precum articulațiile unui bătrân pensionar așezat din zorii zilei la coada, umilinței, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos." Așa este: o carte-drum. Și suntem invitați (merită
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343106_a_344435]
-
încă să spun ce ar însemna el pentru mine. Vreau să-l văd, cum apare. Ce chip are? O fi frumos? Are asemuire cu ceva? Drumul meu trece printr-o pădure bătrână de stejari și de fagi. Se aud copacii scârțâind din toate încheieturile, precum articulațiile unui bătrân pensionar așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos. Știu comercianții cum să-l cosmetizeze să fie cât
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an. Gligor Creangă își făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
Autori > UN ENORM PAS ÎN GOL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Un enorm pas în gol Un enorm pas în gol și-n salvatoare ficțiune Este demersul meu, spunea profesorul scârțâind din pantofii noi-nouți, atenție, fără personanțele inconștientului viața ar câștiga, probabil, precizie și luciditate, profesorul se aplecă să ajute un bătrân să urce pe trotuar, să zgârii neantul cu unghia stiloului nu e o treabă de lepădat, dar infinit mai
UN ENORM PAS ÎN GOL de BORIS MEHR în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340192_a_341521]
-
cărare... Soțu-n gropi să nu îmi cadă, Noaptea portița să-mi vadă!. Fântânile să găsească... Apă să bea, să-l trezească.” Ruga Dumnezeu i-ascultă, Dar apă nu beau prea multă. Apă de-mi beau, ruginesc... Sau mai știi?... de scârțâiesc!... Câinii dacă-i scol, mă latră... Și-am să trezesc strada toată. Referință Bibliografică: PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
scoate apă din fântână, până la a sparge lemne și mânui sapa. Se amuza de fiecare dată când încerca ceva nou și reușea. Era dinamică și își dorea pentru Ionuț o viață frumoasă, cu liniște, înțelegere și cu multă iubire. Autobuzul scârțâia din toate încheieturile, lăsând în urmă o pâclă densă de praf. Ionuț stătea la geam privind cu interes cum defilau casele, apoi copacii și încet - încet, ochii i se închiseră, cazând într-un somn profund, așa cum numai copii o pot
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
tăcute, cu umerii apăsați de greutăți știute, de greutăți întrezărite... Întreaga noapte Mira revăzu cu ochii minții anii, cei treizeci și trei de ani de mariaj, dar, mai ales, perioada ce precedase nașterea copilului. După trei ani de la căsătorie pricepuse că menajul scârțâia. Încercase mulțime de stratageme pentru a-și îmbunătăți relația matrimonială. Timpul trecea și norocul ei, la fel. Asta fusese?! Măcar să aibă un copil! Doamne, ce stârnise în bărbatu-său dorința asta a ei ! Și nu doar în el! Când l-
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
în Italia, îi cucoanî mari!... cand vini acasî, acolo sici ari griji di o babî di 100 di ani. Câri și țâni ghini! Babili noastri... oali și ulșeli! Am pus și ieu o pozâie pi pani, da' n-o mers, scârțâie a dreacu, ci m-am trezât mâncând pani goalî. Chiar mi-am tras o săpunealî în zaua când s-o oprit apă la robinet, ci sici s-o defectat conducta di la Poiana Uzului! Uăi și drași! Cum di s-
ȘI-I MAI BUNÎ ȘÎ MAI BUNÎ, DICÂT BRÂNZA CU SMÂNTÂNÎ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379827_a_381156]
-
singur A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le
A RĂMAS SINGUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379890_a_381219]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Într-un colț de lume părăsită, lampa nimeni n-o aprinde, vântul bate la o poartă amorțită, ce scârțâie-n gânduri suferinde. Parcă timpul, însuși s-a oprit, căutând pe uliță vechile cărări, lutul a rămas de amintiri lipit, pe drumul bătătorit de remușcări. Prin copaci foșnetul suspină, tulburând păsărilor somnul, în țintirim se aprinde o lumină, rătăcită, se
IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379937_a_381266]
-
ai fi vrut să facem mai mult, omule? Îți lipsește ceva? a sărit femeia ca arsă. N-avem ce îmbrăca ori ce mânca? N-am înțeles... - Că nu înțelegi tu, e treaba ta... Tu nu vezi că a început să scârțâie căruța? Ai auzit cu urechile tale că la oraș se bagă pâinea pe cartelă. Noi nu mai avem cum să luăm de acolo, că n-avem cartelă. Trebuie să ne drămuim făina și mălaiu’ mai rău ca acu’ douăzeci de
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
uitat unde mergeți, a întrerupt-o el imediat, destul de rece, privind-o pentru o clipă prin oglinda retrovizoare. Amalia privea absentă prin geamul ușor aburit. Din nou era ger afară. Ca în ultimele patru-cinci nopți. Pe străzile necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. "Sunt câțiva ani de când n-am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole... de toate
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. "Sunt câțiva ani de când n-am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole... de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe președinte acuma... Păi, de! De ce
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]