659 matches
-
topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea mai departe. Ceasul bătea ora trei dimineața și, câteva minute mai târziu, auzea scârțâitul strident al zăpezii de pe trepte. Închidea ochii o clipă, apoi mergea să deschidă. Soțul ei se întorcea acasă întotdeauna la ora aceea... Oamenii dispăreau când de la serviciu, când în plină noapte, de acasă, după trecerea unei mașini negre pe străzile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care vântul îl umfla ca pe o rochie scurtă de lână. Clapele șepcii lui unduiau ușor în adierea rece. Picioarele lui goale înfipte în zăpadă mă fascinau. Nemaiânțelegând nimic, am sărit din barcă și m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se de marginea neagră a șalupei. Tot cimitirul acela pe jumătate scufundat se însuflețea. Se auzea scârțâitul unui cablu, clipocitul sonor al apei sub un ponton, fâșâitul trestiilor. - E grozav bastingajul ăsta! am exclamat eu, folosind cuvântul acela, căruia nu-i cunoșteam decât vag apartenența maritimă. Pașka mi-a aruncat o privire cam încurcată, a vrut să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zi era de neconceput. Noaptea noastră nu putea fi decât unică. Ca și trecerea pachebotului, ca și somnul nostru fulgerător, ca și trupul ei în răcoarea marelui fluviu ațipit. Am încercat să-i spun asta. Am vorbit fără șir despre scârțâitul nisipului sub pașii ei, despre singurătatea ei pe malul acela, despre fragilitatea ei, în noaptea precedentă, care mă făcuse să mă gândesc la tulpinile de nufăr. Am simțit brusc, și cu o fericire intensă, că ar trebui să vorbesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul grilajului de la poartă. Pe peretele poros al cubului, am citit câteva cuvinte, fără să le pricep imediat înțelesul: Concesiune pe veci. Nr... Anul 18... Undeva în spatele copacilor s-a auzit un fluierat urmat de o conversație. Doi bărbați, doi paznici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tunelului etc. etc... Făptuitorul a toate își poate, mult și bine învârti ca o sfârlează între degete universul său întreg în globul orb al adâncurilor, toate se pot. Sufletul meu singur nu e în stare să audă și să priceapă scârțâitul fantasmagoric cu care timpul întoarce, din fundul veșniciei, cheia colosală și ruginită a făpturii... Cred că fiecare în lumea aceasta este împins înainte de soarta sa și că fiecare joacă un rol oarecare, fără să o știe, în marea comedie a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
autorului de a ni-l prezenta simpatic (...). Dar ceea ce nu am întâlnit, sau am întâlnit rar în lucrările anterioare, sunt neglijențele stilistice, neglijențe atât de grave încât se ajunge la ridicol (...). Începutul nuvelei sună astfel: «Ușa se deschide într-un scârțâit lung, intră un bărbat voinic, cu picioarele suflecate, ud tot. Mâlul i se uscase pe sprâncene». Ce salturi acrobatice de gândire! Până acum știam că-ți poți sufleca mânecile (...). Și mai sunt posibile și alte minunății: prin ușa «care se
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bărbat voinic, cu picioarele suflecate, ud tot. Mâlul i se uscase pe sprâncene». Ce salturi acrobatice de gândire! Până acum știam că-ți poți sufleca mânecile (...). Și mai sunt posibile și alte minunății: prin ușa «care se deschide într-un scârțâit lung», să-ți intre în casă un om cu «picioarele suflecate, ud tot» și căruia, totuși, «mâlul i se uscase pe sprâncene!» Toate acestea arată că nuvela suferă de serioase lipsuri, că publicarea ei pripită nu face cinste nici autorului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și simplu singure din gură. — Dubai! Tipul pare extrem de impresionat. Pun pariu că sînt la ferestre acolo! — Așa e, Încuviințez. E capitala ferestrelor lumii. Extraordinar, habar n-am avut asta, spune bărbatul foarte interesat, moment În care Încremenesc. Aud un scîrțîit, un zgomot ca de pași. Cineva tocmai coboară scările. Luke. El trebuie să fie. Doar că... a stat cam puțin, nu-i așa? — Ăă... vă mulțumesc foarte mult! O să mă gîndesc... Îi trîntesc În brațe clipboardul și ies În fugă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]