1,573 matches
-
vise și fără poeme, ca în trezie”. Orice concesie făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată în numele unei proiecții ideale a poetului, în evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surâs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scârbă. În locul singurătății și așlț cățărării pe stânca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pâinii cotidiene; un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Acela când, în Colonelul Chabert, eroul renunță la toate drepturile și pretențiile sale în favoarea soției și nu-și mai susține procesul din clipa în care-și dă seama că e necorectă și de rea credință. Îl apucă așa silă și scârbă și dispreț față de remăritata "contesă Ferraud" încât nu se mai opune, nu mai luptă și cedează totul. De scârbă, de silă. Tocmai pentru că știe. Nu încrucișează spada cu cine s-a dovedit a nu-i fi egal"8. Și ce
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
susține procesul din clipa în care-și dă seama că e necorectă și de rea credință. Îl apucă așa silă și scârbă și dispreț față de remăritata "contesă Ferraud" încât nu se mai opune, nu mai luptă și cedează totul. De scârbă, de silă. Tocmai pentru că știe. Nu încrucișează spada cu cine s-a dovedit a nu-i fi egal"8. Și ce face Steinhardt după ce prezintă aceste,,două momente"? Le analizează din perspectivă morală în două corolare (vezi Corolarul I și
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
poporului său. Certitudinea izbânzii îl animă chiar și în momentele cele mai critice, ca atunci când trei boieri de frunte trec la dușman. Trădat și de cel mai apropiat dintre sfetnicii săi, portarul Ieremia Golia, el trăiește o clipă de intensă scârbă („Carnea de pe mine de scârbă-a putrezit/ Și-o simt cum se desprinde bucăți...”), dar, revenindu-și, decide continuarea luptelor, cu o voință teribilă. Nici evidența dezastrului nu îi poate zdruncina certitudinea. Prizonier, soarta fiindu-i în mâinile lui Ahmed-Pașa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
animă chiar și în momentele cele mai critice, ca atunci când trei boieri de frunte trec la dușman. Trădat și de cel mai apropiat dintre sfetnicii săi, portarul Ieremia Golia, el trăiește o clipă de intensă scârbă („Carnea de pe mine de scârbă-a putrezit/ Și-o simt cum se desprinde bucăți...”), dar, revenindu-și, decide continuarea luptelor, cu o voință teribilă. Nici evidența dezastrului nu îi poate zdruncina certitudinea. Prizonier, soarta fiindu-i în mâinile lui Ahmed-Pașa, el nu își pierde speranța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
de la romane la anecdote. Cuibul fericirei (1884) este o nuvelă ce stă, ca multe alte proze ale sale, sub semnul literaturii de senzație. Volumele care au urmat sunt culegeri conținând prelucrări de folclor, versuri, nuvele, povestiri, amintiri. Între acestea, De scârba boilor, Jitarul, La muncă, Straja, La Dunăre se vor narațiuni obiective, cu subiecte din viața satului sau din război. Altele sunt întâmplări triste, cu personaje reale, uneori autorul alunecând spre memorialistică și autobiografie. Paginile despre M. Millo, V. Alecsandri, T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
1893; Licențiații, Iași, 1894; 15 comedii, Iași, 1894; Bursucul, Iași 1896; Arta de a vorbi, recita și declama în societate, în public, pe scenă & ct., Iași, 1899; Să jubilăm!, Iași, 1901; Să râdem!, Iași, 1902; Orașul Iași, Iași, 1904; De scârba boilor, Iași, 1911; Regele Carol I și a doua sa capitală, București, 1916; Alte 15 comedii, București, 1924; 6 piese cu caracter istoric, Iași, 1927; De haz și de necaz, Iași, 1929; Cel mai nou ghid al Iașului, Iași, 1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
continuă și anxietatea permanentă se tocesc. Nu mai suntem răniți continuu de ceea ce ar trebui să ne rănească la fiecare pas. O plimbare de un sfert de oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârbă. Treci nepăsător și doar din când în când ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru ca apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
zbierete, arii de operă sau romanțe, voci vocalizând... Ceva care totuși mă întărâtă totdeauna. Care mă aruncă îndărăt în adolescența rușinată, împovărată de sentimentul unei culpe nelămurite, de păcat neispășit, precum și de o libertate și în același timp de o scârbă de mine însumi... Cu toate acestea, caut mereu compania actorilor și actrițelor, care mă atrag. Am cunoscut în ultima vreme mulți, și mă simt solidar cu ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
Ipăteasca de la patrușopt, cu pistolul în mînă... Acum, în intransigența ei brutală, bolșevică, era chiar Ana Pauker: cum seamănă între ele, cîteodată, contrariile, care, în aparență se exclud - nu și în jocul obscur al istoriei. Pentru disprețul, pentru aversiunea, pentru scîrba ei ideologică arătată mie, poeta aceasta răsfățată, avînd aerul unei cățelușe mops, cu fălcile arătîndu-și colții, trebuie să mai spun că mai ieri îi făcea sarmale lui Gogu Rădulescu” (p. 81). Nici poetul teribil al anilor ’80, Mircea Dinescu nu
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
lucrurile (...) Complotul este evident. Sîntem puțini și dezarmați". Generațiile actuale vor trebui să reflecteze îndelung la paradoxul care făcea din Ceaușescu marioneta dizidenților și ostililor împingîndu-l la gestul necugetat de a-și persecuta fidelii, ca Barbu și compania. "Doar o scîrbă imensă mă însoțește. Țara lui futu-i mă-sa!" Gura păcătosului... Singura nădejde îi rămîne Securitatea. Ca și C. V. Tudor care merge la generalul Bordea, după cum arată documentele CNSAS (nu, nu ca să toarne, ci ca să se apere de elementele destabilizatoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
arătat cum se prostituează în toată goliciunea lor de mercenari-atârnători. Deci nu fapta e imputabilă, ci intenția. Și contează cine și la adresa cui o comite. Iar libertatea de exprimare e valabilă doar pentru ei și ai lor. Nu vă e scârbă de voi, băi, limbricilor? Dacă public câteva mesaje primite de la băsiști (plecarea din Antena 3 la RTV nu mă orbește), nu alinturile patetice ale lui Turcescu, se încrețește pielea pe voi"
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]
-
MENDRELE! Ce să-ți spun acuma TU te-ai supărat!? Vrei să o arzi MACEO! Ca să fi VOTAT! HAI SICTIR cumetre! De erai Bărbat! Tu și PARLAMENTUL Scăpați de RAHAT! Dar v-a plăcut IZUL! Și v-ați complăcut! Aveți Scârba acuma! Trebuia de MULT!
Citiți poezia "PACTUL de COABITARE" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82194_a_83519]
-
reacționa așa. Ar însemna să se nege pe șine, ar însemna o sinucidere. Cred că nici "rațiunile inimii" (și nici cele ale dosarelor) nu pot face un artist adevărat să aleagă salvarea aparentelor și asumarea a ceea ce i-a făcut scîrba o viață. Dar poate mă înșel. Deși plin de bune intenții, filmul oferă, în final, în loc de catharsis, o confuzie sporită. "El" n-a fost cinstit atunci, "Ea" nu e cinstită acum. confuzia atinge o asemenea perfecțiune, încît înghite, de-a
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
secretele lui festinuri, / acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi / iubirea mea a venit la mine și s-a plîns că va muri, niciodată n-a fost / pradă, a fost violatorul. Mi-e scîrbă să pun la lucru limbajul, / scriu, eu, acum, / și nu mai știu cine vorbește în poem".Ori simulează o insciență a scriiturii practicate: "Du-mă și leagă-mă, / soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, / nu știu ce scriu, nu mai
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
i-au împins pe evreii rămași, cu bîtele, pînă în hambarul unui consătean, i-au închis înăuntru, au turnat gaz pe pereții exteriori și le-au dat foc. Cadavrele au stat trei zile sub cerul liber, fiindcă ucigașilor le era scîrbă să le-ngroape. Din toată populația evreiască din Jedwabne, au supraviețuit războiului 12 oameni, șapte dintre ei fiind adăpostiți de niște fermieri catolici care au trebuit să părăsească regiunea după război de frica represaliilor partizanilor antisemiți. Pornind de la acest pogrom
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
Pungaș ghiduș, fă tumbe, sări; Zar, cărți, popici - să lași pungi stoarse; Și prin orașe mici și mari, Arată-le comédii țări Și umple-ți cu bănet burdufe : De pleașca - află! - te dezbari Tot pe la crîșme și la fufe. De scîrba fața-ți se-ntoarce? Țesala căi; sau chiar măgari; Să ari; sau să cosești cu gioarse, De nu ești printre cărturari Și-aduni tu cîțiva crăițari... Dar cînd din în topit teși rufe, Așa-i că rodul muncii-ți cari
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
bazată pe concubinajul dintre crimă, minciună, ticăloșie și prostie într-o societate anormală, "societatea comunistă multilateral dezvoltată". Cinismul lui Ilie Merce vorbește de la sine. Într-un decor luxos cu mobilă bidermeyer, așezat într-un fotoliu imperial, parlamentarul nu-și ascunde scîrba princiară față de cei "care se dau rotunzi"; regizorul, într-un joc al contrastelor, i-a alăturat imaginea Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît despre cei care s-au devotat comunicării cu orice
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
vor mai pune botul la cașcaval. De pus, îl vor pune, că nu e nimeni nebun să refuze banii munciți, dar la urne tare am impresia că vor pune cu totul și cu totul altceva, asta dacă vor merge, pentru că scârba și sictirul adunat în regimul Băsescu s-ar putea să îi fi sleit chiar și de puterea de a alege.
"Reîntregirea salariilor", suta de lei a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/23403_a_24728]
-
Inclusiv grimasele încearcă să ne redea o personalitate în care inteligența cea mai vie și mai acidă se însoțește cu un fel aristocratică distanțare de vulg. Hopkins face din personaj un lord cu gesturi maiestuoase și dominatoare, cu o anume scârbă princiară, deloc disimulată față de nonvalori, cu un ochi vitrificat precum cel al camerei de filmat, însă care vrea să vadă tot, să surprindă tot, să înțeleagă tot, mai ales femeile. Aici, infantila atracție a voyeurului care posedă un orificiu în
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
de școală, când am dorit să-mi ridic cărțile, așa că din acest motiv, acum oficial, râd de ea în hohote, râd de fiecare gram de osânză mizeră din corpul ei bovin și urlu în gura mare: ești o grasă idioată, scârbă inumană, monstru infam!" (p. 82). Defectul structural al cărții vine din această comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de vicii și de rateuri (,ratat în carieră, frustrat
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
dacă ar trăi, le-ar fi dat la palmă la discipolii ăștia ai lui, căcăcioși. Și-ar fi scos cureaua și le-ar fi înroșit curul. Au făcut, în cultura română, Marele Fîs ș...ț M-am săturat, mi-e scârbă ș...ț După ce a căzut comunismul, optzeciștii și boșorogii s-au pus în fruntea bucatelor ș...ț |știa-s mai răi ca zidul Berlinului, mai răi decât comunismul." Etc. etc. Dialogul trebuie citit, din păcate!
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică (...). Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător (...)“. Dar nimic exterior nu este cauza acestei repulsii, căci „groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii“. Sub semnul repulsiei și spaimei stă, de altfel, întreaga mică lume de la Budila, unde, cum Victor își întâlnește încarnată - în travestiul hidos al lui Lulu - cea mai cumplită temere personală, la fel
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
cu ceva în plus, luat de la cei ce n-au, dar se mai pot restrânge, conform verificatei observații că nimeni nu este atat de sărac încât să nu i se poata smulge mia, nici atât de bogat încât să refuze, cu scârba, miliardul. Se poate trăi fără apă curentă, fără căldură iarnă, fără electricitate, insă existența parlamentarului național ce n-ar schimba Dacia ce-l purta ușor pe un Volkswagen ce-l duce în zbor ar fi un chin pe care nici
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
a profitat și de complicitatea de neiertat a celor care au ajuns la putere promițând, în 1996, că vor pune capăt jafului și corupției la drumul mare. Ce s-a ales din vorbele dulci ale echipei constantinesciene, mi-e și scârba să spun. Bandă de infractori, tâlharii cei mai nerușinați ce s-au ivit pe fața pământului au continuat să-și facă de cap, mângâiați de lichelismul vârfurilor, protejați de un sistem parlamentar al corupților și ridicați în slavi de o
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]