768 matches
-
dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți». Dar îmi era frică. Erau atât de întărâtați că puteau să mă omoare. Tropăiau pe margine, se așeza când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vocea lui Dinu. „Cum, n-ai murit?” am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: „Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o unghie calcanul mîrțologit și îi susura: Dacă vrei, sparge! Dacă simți nevoia, distruge! Distrează-te cât te ține pipota, țipă, rostogolește-te! Dar numai după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei." În vremea aceea erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zecea, în fiecare trimestru, inclusiv toamna, rămăsese corigent la materia "Cunoștințe economice și sociale". Tocise vara întreagă. Încasase acasă cafteală. Și uite că și-acum, când se simțea deprimat sau debutonat, era de ajuns să-și reamintească una dintre acele scârboase formule ori definiția Produsului Brut. Și starea sa de spirit se ameliora binișor. - Atunci telegrafiați-le să se întoarcă acasă! Spuneți-le că s-a strecurat pe undeva o greșeală! Că, în loc de whisky, s-a împachetat basamac... Că nu v-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmă, că textele recitate cu puțin înainte de către un hăndrălău pântecos, pe numele său Cristi, fuseseră, e drept, superbe. Îl durea să admită că erau ele așa de extraordinare. Însă oricât de extraordinare se dovediseră (în felul lor cu totul scîrbos) aceste texte, susținea botosul, nu erau, bineînțeles, câtuși de puțin, POEZII. - Da? Și atunci ce erau?... întrebase sus-numitul Cristi, în drumul lor spre "Cafenea", cățărîndu-se amenințător, de pe strada pietruită, pe trotuar, în direcția numitului Horia și folosind un glas surd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea. Și, într-o plimbare per pedes prin primăvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primăverii, să se spele și dânsul de lipiciul scârbos al deghizamentului. Și pentru a se culca mai din timp, a doua zi având planificată declanșarea una dintre celebrele și inopinatele sale vizite de lucru, metodă garantată, prin care îi mai dezmorțea pe leneși și își mai finaliza Ctitoriile. O
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iar ea, jignită, a încetat să-mi arate până și faptul că se teme. Iar eu, folosindu-mă de prilejul ivit, i-am urat noapte bună. Am traversat Bucureștiul dintr-un capăt într-altul, cu sufletul plin de o pâclă scârboasă. Am ajuns acasă la o oră neprecizată, pe fosta Uliță a Vergului. Într-unul dintre punctele prin care clipocea odinioară, gârlița Bucureștioarei, azi bloc, mai vechi, din coasta Pieții Muncii. Am dat drumul la radio, prinzând muzică pe un post
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai băgat în tot rahatu’ ăsta! Clămpănitul cutiei de scrisori din hol i-a făcut pe amândoi să se întoarcă, instinctiv, către ușa de la bucătărie. Era probabil lotul lor zilnic de scrisori publicitare, în care li se ofereau două pizze scârboase la prețul unei singure pizze scârboase. Julia s-a întors la loc. —Și tu ce-ai zis când ți-a spus? Nu erau prea multe de spus, nu? James a zâmbit cu tristețe. —I-am spus că sunt șocat, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Clămpănitul cutiei de scrisori din hol i-a făcut pe amândoi să se întoarcă, instinctiv, către ușa de la bucătărie. Era probabil lotul lor zilnic de scrisori publicitare, în care li se ofereau două pizze scârboase la prețul unei singure pizze scârboase. Julia s-a întors la loc. —Și tu ce-ai zis când ți-a spus? Nu erau prea multe de spus, nu? James a zâmbit cu tristețe. —I-am spus că sunt șocat, ceea ce e adevărat, și că am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat, momentul. Un puști scârbos și enervant a scris-o cu creta pe tablă înainte de lecție. Ca pe-o glumă. Magistrul respectiv a primit gluma foarte bine. Pur și simplu a întrebat de ce cuvântul „penis“ era la ablativ și nu la acuzativ. La care puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
enervant a scris-o cu creta pe tablă înainte de lecție. Ca pe-o glumă. Magistrul respectiv a primit gluma foarte bine. Pur și simplu a întrebat de ce cuvântul „penis“ era la ablativ și nu la acuzativ. La care puștiul cel scârbos, dând dovadă de ceva curaj, s-a ridicat în picioare și-a spus: „Știți, domnule, eu am avut în vedere ablativul de scop“. Și-au reluat urcușul. Excitarea stârnită de scopul pe care-l aveau ei în vedere, oricare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mele și realizez că nu am nimic pe mine. Nu schițez nici un gest de retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze teatrale, neverosimile, de soare. Tocmai admir lumina pe care o aruncă pe dealurile așezate față-n față când Îmi sună mobilul. Și vacile, și Barbara fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fie singura dată În viață când Înțelegi perfect la ce e bun corpul tău. Stăteam acolo, În sala de nașteri, iar Emily mă explora și-a Început să-mi curgă laptele și m-am gândit: sunt un mamifer! Sună scârbos, zice Momo. Nu a fost scârbos, a fost liniștitor. Ne petrecem Întreaga viață Încercând să controlăm ceea ce a rămas din instinctele noastre, iar acesta - cum e cântecul ăla al lui Carole King? - „O, mă faci să mă simt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când Înțelegi perfect la ce e bun corpul tău. Stăteam acolo, În sala de nașteri, iar Emily mă explora și-a Început să-mi curgă laptele și m-am gândit: sunt un mamifer! Sună scârbos, zice Momo. Nu a fost scârbos, a fost liniștitor. Ne petrecem Întreaga viață Încercând să controlăm ceea ce a rămas din instinctele noastre, iar acesta - cum e cântecul ăla al lui Carole King? - „O, mă faci să mă simt ca o femeie adevărată“. N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Sau „preparatele Reddy“, cum Îi place cumnatei mele să le numească.) Îndepărtez o depunere ciudată de consistența algelor de pe raftul cu pahare. Arunc o bucată de parmezan care miroase a casă de oameni bătrâni. La fel și Figurinele Puiul Vesel scârboase cu care Paula hrănește copiii, asigurându-mă că le-am dosit la fundul găleții. Pentru odraslele mele delicate numai produse naturale. De câte ori trebuie să-i spun? Umplu și golesc mașina de spălat de trei ori. Juanita, din cauza durerilor cronice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minți-mi? Vai! Nu-mi mrejuai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vr-odinioară; Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Păreai a fi-nceputul frumos al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rugăminte la amenințare, cobora anevoios și cu sfială, În apa tulbure și murdară, timp În care barba Îi tremura și dinții Îi clănțăneau din cel puțin trei motive: Vai, să nu cadă copchilul, că mă omoară Mamaia! Dacă vre-o scârboasă de lipitoare se prinde de mine, eu mor și gata! Vai, ce rece-i apa asta, dacă mă Îmbolnăvesc, Mamaia Îmi pune chelea pe băț! Și cu toate acestea, Dorița, cu o mână ținându-se de nasul gros și plin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin răgușită și sunt din ce în ce mai convins că ascunde o taină. ― Ca tine, Galilei. ― Taina mea o cunoaște toată lumea. ― Până la un punct. ― În loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
roage, să vă implore! Să vă cadă în genunchi... Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe față! ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai putem ieși. GRUBI: Nu știu. Îți spun eu. Trebuie să coborâm amândoi. BRUNO: Bine. (Cei doi încep să-și organizeze uneltele pentru coborâtul în groapă.) BRUNO: Uah! Ce silă mi-e! GRUBI: Încet... Încet... Nu-i chiar atât de scârboasă pe cât credeam. BRUNO: Să vezi tu mai încolo. (Cei doi pătrund cu atenție în groapă, și nu li se mai văd decât creștetele; încep lucrul într-o încordare pe care o simțim prin gâfâiturile și frecvența cu care se ciocnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
O să vă-năbușe. N-aveți cum să scăpați de aici. Tot ce s-a-ntâmplat e minciună. Minciună! Ceva atât de urât n-am mai văzut. PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraților, toată treaba asta e de-a dreptul scârboasă. AL DOILEA BĂRBAT: Mai ascultați și de alții! PRIMUL BĂRBAT: Mai citiți și voi o carte. AL DOILEA BĂRBAT: Mai uitați-vă în jur. Mai deschideți ochii. Așa n-o să ajungeți departe. PRIMUL BĂRBAT: O încropeală! O spoială! BRUNO: Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Scâncește, își înfundă capul în pieptul lui MACABEUS.) MACABEUS (Macabru, excitat.): Stai așa, stai așa... PARASCHIV (Naiv, dulce.): Ș-apoi... tu ești așa o brută... așa o brută... MACABEUS (Eroic.): Sunt o brută... PARASCHIV: Ești atât de rău, atât de scârbos... MACABEUS (Chinuit.): Ce să fac? PARASCHIV: Ai suferit mult? MACABEUS: Eu? Aș! PARASCHIV: Eu credeam c-ai suferit mult... MACABEUS: Țuț. I-am pus pe alții... PARASCHIV: Știu, știu... ești așa de găinar, așa de găinar... MACABEUS (Dulce.): Hai, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i mai faceți? Mai bine i-ați rupe gâtul, să nu se mai chinuiască... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întristat și îngrețoșat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe... devin scârboase... Se lipesc de uși, de pereți... Sunt groaznic de scârboase... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce mor? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai chinuiască... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întristat și îngrețoșat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe... devin scârboase... Se lipesc de uși, de pereți... Sunt groaznic de scârboase... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce mor? Ce au... că mor? HAMALUL: Sunt păsări de ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]