756 matches
-
Devine calm, dar sufletul tot vibrează, accentuîndu-i o stare de extrem disconfort. Într-un tîrziu pleacă spre casă. Pe același traseu. Ajunge în locul fatidic. Cercetează balta de sînge. Mii și mii de furnici curăță locul. La lumina chibritului pata pare scîrboasă. Modesto ajunge acasă foarte tulburat. Agață bastonul în cuier și nu răspunde nimănui din casă. Se așează în fotoliu cu fața spre baston. Tu, tu ai făcut fapta asta... șoptește sfîrșit. Ba tu, tu ești ucigașul, se rățoiește bastonul. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce maimuțoi scîrbos! Doritorul de amor se pleoștea ca o plantă fără apă și devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-are ochi să vadă frumuseți ascunse. Ce pectorali ai! Ești atît de puternic! Ai ochi frumoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
păianjen enorm, o tarantulă cred, care avea diametrul cam de 12 cm. Cred că o rafală de vînt a dus-o în piscină și de acolo nu mai reușea să iasă. Dar plutea pe apă datorită miilor de perișori de pe scîrboasele picioroange. Putea să se deplaseze cu ușurință prin apă. Reușesc să o arunc din apă pe zona asfaltată, cu ajutorul unei crengi. Începe să se miște vioi. Nu mă las și cu varga, după mai multe încercări, o secționez în două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine cinci. Să-mi ajungă. Le sorb repede, cu înghițituri mari și lacome. Să-mi crape burta. Să fie ca un butoi cu bere, dar rece, rece tare. Nu-mi mai trebuie cafea. Pantalonii se lipesc de picioare. Uf, ce scîrboasă senzație. Buzele le simt uscate, deși sînt ude și ele. Mă uit la ceas. A trecut o oră și jumătate. Într-un colț al capului, o bucățică de creier încearcă o soluție. Bădie, pînă acasă faci 15 minute, nu? Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În problema pe care o va aborda. Apărător al conduitei oneste În relația generală om-mediu, nu pot rămâne pasiv Într’o fațetă particulară a aceleiași dreptăți. De mai bine de o lună, niște „păsări“ care lasă În urmă o duhoare scârboasă, precum harpiile mitologiei grecești, Împuțesc cu găinațul lor ucigaș pământul unui popor mândru și onest, care a „Îndrăznit“ să și-l apere În fața unei invazii deliberate, făptuită În numele unei dreptăți mai mult decât Îndoielnice. De fapt, În fața intereselor unor oameni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Presa americană, cea engleză, franceză, germană și austriacă (în mod exagerat) îi desemnau pe Iorga și pe Cuza drept instigatori ai răscoalei 189. Scrisorile pline de ură primite de Iorga erau remarcabile cantitativ și calitativ. Un moșier îl numea "javră scîrboasă", jurînd pe cadavrele membrilor familiei lui să se răzbune; în altă scrisoare, Iorga a primit unul dintre articolele sale caligrafiat cu un scris elegant, peste care, drept contrast, se afla un șir de obscenități demne de un expert în materie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
asta vreau să știu, Dumnezeule, nu poți și tu să-mi spui o dată adevărul? Am obosit să trăiesc un coșmar, pretinzând că totul merge bine. Casa asta blestemată pentru care ne-am zbătut atâta, mobila asta blestemată, grădina, trandafirii ăștia scârboși, prefăcătorie, prefăcătorie, prefăcătorie, aș vrea să le văd pe toate țăndări! De ce nu poți să-mi spui adevărul? De ce a apărut aici, ce vrea să însemne asta? — Te rog, mă rănești, te rog, te rog, îmi pare atât de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și ce-o să gândească? — Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce-o să gândească. De fapt, cu cât o să gândească mai rău, cu atât mai bine pentru noi. N-are decât să gândească tot ce poate născoci imaginația lui scârboasă. — Asta face parte din... răsturnarea totală? — Da. — Dumnezeule! exclamă din nou Titus. Găsesc că-i obscen. Și nu-mi place felul în care vorbiți despre ea ca și cum ar fi un copil sau un bolnav mintal. Mă duc să înot. — Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuvintelor pe un rînd (Noul Dicționar Universal al Limbii Romîne, Ed. Litera Internațională, 2006) (n.tr.). 15 18 19 Aici avem de-a face cu un fenomen comparabil cu celebrul pasaj din Essais de linguistique générale unde Jakobson vorbește despre "scîrbosul de Scarlat." ""De ce cîrbosul?" " Pentru că-l urăsc." "De ce nu-i spui groaznicul, înspăimîntătorul, fiorosul? " " Nu știu de ce, dar scîrbosul i se potrivește mai bine." Fără să bănuiască, ea aplica fenomenul de paranomază." ([1963], 1998: Roman Jakobson: Funcțiile limbajului în Crestomație
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Aici avem de-a face cu un fenomen comparabil cu celebrul pasaj din Essais de linguistique générale unde Jakobson vorbește despre "scîrbosul de Scarlat." ""De ce cîrbosul?" " Pentru că-l urăsc." "De ce nu-i spui groaznicul, înspăimîntătorul, fiorosul? " " Nu știu de ce, dar scîrbosul i se potrivește mai bine." Fără să bănuiască, ea aplica fenomenul de paranomază." ([1963], 1998: Roman Jakobson: Funcțiile limbajului în Crestomație de lingvistică generală, ediție îngrijită de Acad. Ion Coteanu, Ed. Fundației România de Mîine, București, pp. 54-55). Paranomaza este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din păcate, noi nu avem un aparat performant”. Eu știam că au primit din Statele Unite cele mai moderne dotări. Îmi dă trimitere la Spitalul de Urgență. Aici, scot iar plicul. Alt medic amabil mă unge pe burtă cu un gel scârbos și începe să mă frece cu un fel de ventuză: vede pe ecran toată cariera mea. “Dă-te-n căcat să-ț bată nasu!” Căldură mare, mă clatin. Nu cred să mai rezist cu transportul în comun și cu banii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ciocănește... în spate. “Până găsim pat liber, facem primele analize”. Mi se ia sânge, plicul, fac două radiografii, una - ratată, plicul, electrocardiograma, plicul, mă duce la ecograf, nu mai am nici un chior! Urc pe un fel de masă, același gel scârbos pe burtă, un medic foarte manierat îmi citește măruntaiele. Gata, se reconfirmă diagnosticul, îi mulțumesc din suflet, mă îmbrac, dau să plec spre ușă. Aud în spate, răspicat, vocea doctorului manierat către doctoriță: “Nu prea sânt educați pacienții tăi!”. M-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o, înțeleptule (Mazda) cu Dreptatea (Arta}, asupra celor care mă amenință cu distrugerea?" (Y., 48: 9). El este revoltat față de impuritatea membrilor "societăților de bărbați" care continuă să sacrifice boi și să bea haoma: Când vei lovi, Doamne, această băutură scârboasă?" (48: 10). El speră să poată reînnoi "această existență" (Y., 30: 9) și îl întreabă pe Ahură Măzdă dacă dreptul îl va învinge pe păcătos de pe acum (Y., 48: 2; vezi mai departe). Câteodată îl ghicim șovăitor, tulburat, umil, dornic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
m-a durut vârful limbii de parcă aveam un abces. în căușul pipei se adună o zeamă maronie. Din când în când, ridici fără să vrei pipa deasupra orizontalei și, înainte să-ți dai seama ce se întâmplă, înghiți zeama aceea scârboasă. De regulă îți vine să verși - și nu-ți mai pasă în compania cui te afli. Mi-a luat trei luni ca să mă deprind cu pipa. Ce nu înțeleg însă este cum de nu m-am întrebat, în aceste trei
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
să mă apuc și-mi amintesc că m-am chinuit serios până să mă obișnuiesc cu țigara asta mizerabilă. Prin urmare, de ce să fumez?". în orice caz, nu-mi plăcea s-o fac. Mi-era silă de tot ritualul ăla scârbos și nu voiam să-mi petrec restul vieții fiind robul acelor țigări dezgustătoare. După care mi-am spus: Allen, fie că-ți place sau nu, ai fumat ultima țigară. Am știut în acel moment că n-am să mai fumez
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de sânge. Zi de zi, privăm de oxigen fiecare mușchi și organ, astfel că pe zi ce trece devenim tot mai obosiți. Ne condamnăm pe viață la mizerie, la respirație urât mirositoare, la dinți îngălbeniți, la haine găurite, la scrumiere scârboase, la mirosul oribil de fum stătut. O viață de robie. Jumătate din viața asta o petrecem în condiții în care societatea ne interzice să fumăm (în biserici, spitale, școli, metrouri, săli de cinema, magazine etcetera) sau, când încercăm să reducem
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
formăm obiceiuri și scăpăm de ele în fiecare zi a vieții. Și atunci, de ce ni se pare greu să scăpăm de un obicei care are un gust oribil, care ne ucide, care ne costă o avere, care e mizerabil și scârbos și de care am fi oricum încântați să scăpăm - când singurul lucru pe care-l avem de făcut este să nu-l mai practicăm? Răspunsul e simplu: fumatul nu e un obicei. ESTE ADICȚIE LA NICOTINĂ! Iată de ce pare așa
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ordinea. • A doua întrebare (știe să râdă?) implică din partea elevilor așteptarea ca menținerea ordinii să nu se transforme într-un regim de disciplină prea aspră și represivă. După cum nota Gannaway, este nevoie de o "strictețe simpatică" și nu de una "scârboasă". • întrebarea finală (îi înțelege pe elevi?) se referă la înțelegerea clasei ca întreg, a grupului de elevi și a statutului lor, și nu la înțelegerea manifestată față de anumiți membri ai grupului. Încercând să descopere "imaginea" unui profesor care, deși păstrează
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și nouă de ani trăiți de mine în comunism, că nu am nicio asemenea amintire. Că scriind în acele vremuri aproape seară de seară un jurnal, ardeam prin chiar acest gest, nimiceam la sfârșitul fiecărei zile, pe măsură ce o trăiam, viața scîrboasă de care eram conștientă până la nevroză. Și că în douăzeci și doi decembrie 1989 eram posesoarea a zece caiete de câte două sute de file fiecare, de jurnal, și a unei memorii albe ca un film voalat. Fără îndoială că lucrurile
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
1993. Pentru ca un an mai târziu, februarie 1994, să noteze: "Scrisul a început să mi se pară o îndeletnicire atât de lipsită de sens și de plictisitoare, încât singurul lucru care m-ar salva ar fi să scriu o carte scârboasă. O carte detestabilă. Centrată în jurul unui personaj detestabil". Să cauți salvarea de plictiseala și lipsa de sens a scrisului tot în scris, iată o situație într-adevăr fără ieșire. În care s-ar zice că-l menține de-acum inerția
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ci-l face mereu să se scarpine: nu suportă nici ca alții să îl scarpine și își simte moțul de puroi din creștet ca pe o excrescență care-l individualizează. Dar cum talazurile de puroi cresc treptat înăuntrul său, galbene, scârboase, concentrice, devine clar de la un moment dat că Furunculul va trebui să crape. Ce va fi atunci, vom vedea când se va întâmpla acest lucru. Animalul Există un specimen românesc mai greu de încadrat și numit: în lipsă de altceva
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pe limbă, cred că e de la pasta de dinți stricată, când era ea aici mă certa dacă uitam tubul deschis. Căcat, Pascal, eu nu sunt un sensibil, chiar nu sunt, și toată văicăreala asta a mea e mai doar plângerea scârboasă a unuia crescut de maică-sa până pe la 30 de ani și lăsat brusc să se descurce de unul singur. Așa ceva trebuie să înțelegi. Dar să termin, totuși, capitolul obligatoriu cu amintiri din Comunism... În primul rând că m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
păgubașe și am pornit spre casă. Cât am mers pe deasupra orașului, ne-am tot certat. Ayako spunea că, probabil, ceasul ei era înainte și astfel n-am respectat ora, iar eu că eram convinsă că pupasem o broască ordinară și scârboasă, și nu un broscoi înlănțuit de farmece. Până dimineața, n-am făcut decât să visez pocitania și să mă șterg pe la gură cu mâneca pijamalei. Când m-am trezit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
la lucruri serioase! Șmecherește, cu mâna dreaptă, încearcă să-mi dea jos chiloții trăgând de ei ca disperatul. Și, cum nu poți să ai forță peste tot, i se înmoaie. Sexul lui parcă-i un melc-de-mare, moluștele alea ieftine, destul de scârboase, dar delicioase pe care le mănânci scoțându-le cu un ac. Ce faci, fraiere? Ne-am jucat destul, zice fraierul, smulgându-mi în sfârșit chiloții, când erecția i se dusese de tot". 36 fillette, Carrere, Paris, 1987, p. 230. Un
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
însă răul proliferează grotesc în măruntaiele Hameleonului și “embrionați puii ohendrei după a lor fire pântecele îi fărâma și, pentru ca în lumină să iasă, vintrele îi spinteca”. Cantemir nu se sfiește să folosească aici formele consacrate ale urâtului - dezgustătorul, hidosul, scârbosul - ca într-o înspăimântătoare viziune medievală: “Puii ohendrii, din pântece-i ieșind, peste trup i să împleteciia, de grumadzi i să colăciia, îl pișca, îl mușca, și nu laptele, carile nu avea, ce singele, carile de prin toate vinele i
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]