718 matches
-
32} Și de vin patru antaluri abia trag la o măsea. - Nici că-mi pasă! - Și la luptă în dumbravă ei se scoală, (315) Se apucă de copacii tremurau de - nvălmășeală, Tremură sub ei pământul de-a lor pasuri apăsate, Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drumuri line, Ci ne-am îndreptat pe stele ... De venirăm după ele, Pe fața pământului Pe aburii vântului, Mai bând și mai chiuind Și din bice lungi pocnind, Caii noștri în curând, Pe-a lor nări flacări lăsând Din copite scăpărând. Am sosit și v-am găsit, Cerem floarea să ne-o dați, De unde nu, nu scăpați, Căci cu sape de argint Scoatem floarea din pământ S-o sădim cu rădăcină La - mpăratul în grădină, Acolo să strălucească La curte împărătească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dimpreună Ca să-și facă voie bună. Deci începură a da paștele Cu șuștarele, Cele din urmă cu troacele; Cei din urmă Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
codrului, și străbătea încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de sânge, în care se căuta mai mult efectul loviturii asupra scutului de piele sau loviturile simulate bine eschivate, decât intenția de a răni. Dar acum nu erau prezente scuturile, nici spectatorii dispuși să admire salturi și piruete în timp ce oțelul scapără scântei, ferindu-se mai mult decât urmărind să-l lovească pe adversar, căci adversarul ridica arma, hotărât să omoare ca să nu fie omorât. Cum să parezi o lovitură fără scut? Cum să-ți recuperezi poziția după un salt în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici aerul n-ar putea trece printre ele. 17. Sunt ca niște frați care se îmbrățișează, se apucă, și rămîn nedespărțiți. 18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina, ochii lui sunt ca geana zorilor. 19. Din gura lui țîșnesc flăcări, scapără scîntei de foc din ea. 20. Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21. Suflarea lui aprinde cărbunii și gura lui aruncă flăcări. 22. Tăria lui stă în grumaz și înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
anume. Apoi desfăcu arma, în cele trei piese componente: țevile, patul și piesa care le unea și le ținea strâns, pe celelalte. Așeză totul, cu mare atenție, sub movila de lemne de foc, pe care-o meșterise cu atâta dichis. Scăpără bricheta. Ațâță focul. Acesta se dezvoltă vertiginos. Veghe, până ce nu mai rămaseră intacte, decât părțile metalice din armă. Răscoli, cu toiagul, să se convingă că se realizase ce-și dorise a se realiza. Din armă, nu mai putea face, nimeni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
uitat. Toate se desfășurau normal, ca pretutindeni, prin alte instituții similare. Într-o luni de dimineață a sosit un mesager. Cu mai multe documente. De la o instituție de stat de mai sus de județ. Când s-au văzut, parcă a scăpărat o flacără. Au tresărit, s-au înroșit la obraz, și-au schimbat actele necesare cu mâini tremurânde și cu privirile plecate, parcă rușinate de ceva, și ziua respectivă a trecut în istorie, și s-a așezat, disciplinată, alături de celelalte zile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe ce să-l ducă la canal, da s-a-nvîrtit el că nu-i prost. Să-l vezi ș-acu țapăn ca bradu cu patru dinți de aur În gură și mănîncă și bea cot la cot cu ăi tineri, Îi scapără ochii după muieri ș-al meu putrezește - acuș se face șapte ani de cînd s-a dus - a venit pentru niște acte că vrea să vînză un teren, cum să se descurce singur În balamucu ăsta! M-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri și probabil că În mintea lor contrariată scapără ca din senin un cuvînt: biciclistul! Iată că după Îndelungi așteptări Nino și-a obținut semnul distinctiv, porecla, reclama. PÎnă acum noi doi nu eram pentru colocatarii noștri decît părinții celui mai mare balerin de la televizor, dar calificativul maxim nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
știrile de după-amiază, de obicei doldora de accidente rutiere, descarcerări și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion care trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Guatemala, zău că nu mai știu dacă sunteți cinic sau optimist!? - Uite, da’ tot așa, rămâne aici, săptămâna asta eu sunt cinic și nevastă-mea optimistă. Orologiul parlamentului bătu miezul nopții și orașul păși cu totul în mileniul III. Cerul scăpără de artificii și zeii își împrăștiară mătreața peste pământ și ape. Pe dealul Spirii trei făpturi fără umbră ciocniră cupele fără toartă ale Anului Nou. La mulți ani,Chilot! Un Mileniu mai bun, nea Fanes! Sănătate și bucurie, domnu’Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica la zdup. Înainte de a ieși pe poarta blindată, s-a aruncat în brațele mele, mi-a șoptit la ureche: noi doi, Piti! noi doi, nu-i așa? C XXXVI Scăpărând un chibrit, Cosmin se gândi dacă Leo nu ar fi putut contacta și el un canibal internautic, căruia să-i doneze întreaga sa energie vitală. Pe de altă parte, Leo însuși mărturisise de nenumărate ori persoanelor din anturajul său că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Enciu. Vasile Neciu, Costică alu’ Savu și Petre al Biții din Preasna. se duceau spre front tot cu toții Într-o divizie. a doua zi m-am dus În Bazar și am cumpărat o curea de Încins și zece pietre de scăpărat cu două mărci și jumătate. apoi, până seara am mai scris o carte poștală acasă și am dat-o pe un om care pleca la Batalionul 2 Administrativ și l-am rugat s-o pună În Gara de Nord. cu el m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am spălat cămășile murdare și am primit 39 de țigări, unt, conserve, bomboane și pâine. În ziua următoare era joi și am dat iar o roată prin Bazar de m-am plimbat. am dat o marcă pe șase pietre de scăpărat și un fitil și am mai dat și o țigară pe două ace de prins pește. În piață se vindeau diferite lucruri de Îmbrăcăminte, alimente, o pâine de două kilograme costa 360 de lei sau 6 mărci bani germani. se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puiului de brad. Era acum cel mai frumos copac din toată pădurea. Dar nici de data aceasta fericirea puiului de brad nu ținu mult. Un hoț trecu pe acolo într-o zi și, când dădu cu ochii de brad, îi scăpărară de bucurie. Se apucă repede să rupă frunzele cu crengi cu tot; tăie, smulse și înșfăcă tot ce putu, până ce lăsă puiul de brad aproape mort, cu toate ramurile frânte. Mult a durat de data asta pâna și-a revenit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe rege. Ai uitat, i-a spus ea înainte să-i zboare capul cu paloșul, că odată ce l-am trădat pe cel pe care l-am iubit, pe tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ridicară cu toții. Doar Julius Civilis rămase așezat, alături de Valerius. Preoții și războinicii ieșiră în tăcere. Julius Civilis și Valerius rămaseră singuri în colibă. — Cine a fost? — Tu ai dezvălui o taină? — Eu îți știu taina - ochiul drept al lui Julius scăpăra mânios. Știu că a fost Vitellius. Lurr intră în colibă și se întinse la picioarele lui Julius. Regele se aplecă să-l mângâie. — Vitellius a fost, repetă. Cu un gest furios, își smulse bucata de pânză care îi acoperea ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Civilis însărcinarea să respingă atacurile populațiilor sălbatice din interior, gata oricând să facă incursiuni de jaf în provinciile romane. De asemenea, îi cerea regelui batavilor să-i fie credincios și loial. — Credincios și loial? - ochiul drept al lui Julius Civilis scăpăra de mânie. La noi se obișnuiește ca aceste virtuți să fie puse în practică numai dacă și celălalt face la fel... Ești credincios celui care ți-e credincios. Ești loial celui care ți-e loial. Dar nu aflase oare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mergeau răsfirați pe câmp. Găsiseră repede șoseaua, dar o traversară în goană, căci din spate se auzeau înaintînd spre ei, cu farurile stinse, o coloană nesfârșită de camioane rusești. Noaptea era aici limpede și rece. Cerul parcă se apropiase deodată, scăpărând de stele, cu un singur nor, transparent, plutind departe, în fața lor, spre apus. La răstimpuri, ajungea până la ei o adiere leneșă de vânt, cu miros de iarbă uscată și benzină. Zărise de departe arborele crescut singuratic și îi fluieră scurt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
voi ați rămas cum v-au ursit strămoșii voștri... Își coborî privirile și-mi căută ochii. Parcă ar fi voit să mă fulgere. - De ce n-ați avut noroc? mă întrebă ridicând glasul. De ce trebuie să vă prăbușiți înainte de vreme? Îi scăpărau ochii de parcă ar fi fost mâniat. - Vă prăbușiți în întunerec pentru încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și, de la Iași, trimitea din timp în timp câte un student să-i ceară cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape că nu mai îndrăznea să le vorbească despre cărțile noi pe care le citea, de articolele din N.R.F., Criterion sau La
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]