1,144 matches
-
cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai repede. Când Foiște se repezise să-și umple a doua oară castronul, nu mai avea cu ce. S-a Întors cuminte la locul lui, a văzut că domnișoara Lori, care stătea lângă el, nu-și Începuse ciorba, s-a scărpinat În lațe, s-a mângâiat, așa, pe coate, și s-a uitat la cer. Toata lumea știa că se gătise cu apă din Dunăre și toți ziceau că e mult mai bun decât cu apă curată din puț. Foiște a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea rasa asta de porci puturoși. Le era lene să grohăie după mâncare ori apă, se Îngrășau, parcă, doar din răsuflare. Erau cuminți și-l așteptau cu drag pe Cucu să le Întindă o mână de iarbă și să-i scarpine pe burtă ori spinare. Iarbă era În toată curtea aia Întinsă și nelucrată. Și astăzi arată la fel, Îngrădită de uluci putrede, cârpite pe la rărituri cu tulpini uscate de floarea-soarelui. Oamenii gospodari Își pun și ei prin curți cam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grăunțe ori tărâțe. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, stăpânul pleca de acasă când i se tăia porcul, căci el nu putea Îndura priveliștea uciderii animalului care atât de drag Îi devenise. Un an Întreg Îl alintase cu vorbe blânde, Îl scărpinase pe burtă, Îl trăsese de coadă, În joacă, Îi povestise Întâmplările de peste zi ori altele vechi, ca să-l Încunoștințeze de mersul lumii pe acele locuri. Vecinii care Îi Înjunghiau și-i măcelăreau prietenul de peste an se mirau de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oară, să ne strângem cu toții În locul cutare și să facem negoț unii cu alții. Să aducem, Însă, fiecare și câteva muieri și, cu bună Învoire, să le schimbăm Între noi care cum ne va plăcea.” „Nu ești prost deloc”, se scărpină În lațe ăl de se și visase taur singur peste o ditamai cireada de juninci, „dar nici gândul meu n-a fost prea rău, să știi!” „Ba a fost! Uite, eu, de-o pildă, nu te-aș lua taman pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul oftase, mai mult pârțâise din buze cu dispreț, arătându-și privitorilor deznădejdea de a fi obligat să lucreze cu asemenea personal sărac de minte. „Adică să-l ții bine, dobitocule!” „Păi de ce nu zici, bre, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spune râzând)! CAIMACAMUL 2: Vă rog, domnule Al. I. Cuza, nu-l mai jigniți pe candidatul Mihail Sturdza! A fost totuși domnul Moldovei! (apoi către Mihail Sturdza) Mulțumesc, domnule Mihail Sturdza. ALEGĂTORUL 2: (spre alegătorul 3) Nu știu cum vine treaba asta! (scărpinându-se în cap) ... Se pare că sancțiunile pentru încălcarea regulilor se aplică doar pentru unii dintre noi, dar nu și pentru mai marii statului! Vezi, Cuza, candidatul nostru este jignit de Mihail Sturdza și acest fost domn al Moldovei nu
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
din Sucot au răspuns: "Este oare mîna lui Zebah și Țalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîine oștirii tale?" 7. Și Ghedeon a zis: "Ei bine! după ce Domnul va da în mîinile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie și cu mărăcini." 8. De acolo s-a suit la Penuel, și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. 9. Și a zis și celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
vezi pe unul că-și omoară prietena, soția, copilul în bătaie tu cel mult să te tragi undeva într-un colț și să dai discret telefon la 112 unde după vreun sfert de oră, cât timp cei de acolo se scarpină în fund și după ureche, dai datele tale de identificare, ți se recomandă mai știu eu ce aberații. Chiar mai zilele trecute, se plângea un cetățean în ziar povestind cu năduf: „Am sunat aseară la 112, că un cetățean beat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sultanul de Brunei și care m-a invitat, plin de amabilitate, să mă alătur haremului său. — ș - știu că e puțin cam colerică, Jackson, m-am bâlbâit eu. — A, Vivian e mai mult decât colerică, a râs cu tristețe Jackson, scărpinându-și fruntea. Vivian Grant e o persoană arogantă și necioplită, căreia îi pasă mai mult de ego-ul ei decât de calitatea cărților pe care le publică. O să te facă țăndări, Claire! Femeia asta îl face pe Atilla Hunul să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
minute, ca să inhalez profund parfumul trandafirilor și să recitesc biletul. Pe la 12:30, când încă nu primisem nici un telefon de la biroul lui Vivian, l-am rugat pe David să ia legătura cu Gregory. David s-a întors după un minut, scărpinându-se în cap. — Gregory a plecat, mi-a spus el. Apoi, cu voce mai scăzută: — Eu îmi cam dădusem seama că asta urmează. Se pare că Vivian și-a ieșit ieri din minți, când Gregory n-a fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vera Wang. — Mă bucur că te-am văzut, Luke, a strigat mama peste umăr. Sper să stăm de vorbă curând! și cu asta, ne-au lăsat pe mine și pe Luke singuri, pe trotuar. — Voalul tău? m-a întrebat Luke, scărpinându-se pe cap. Doamne, sunt așa de idioată! am mugit eu, lovindu-mă cu palma peste frunte. Cred că în tot haosul de la muncă și în goana de a-ți trimite cartea la tipar, am uitat completamente să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ce face? urlă el din rărunchi. Ce crezi tu că face? Tu ce-ai face dacă te-ai trezi cu douăzeci de tone de ciment lichid aruncate peste tine? Te-ai îneca, băga-mi-aș, asta ai face! Șoferul se scărpină în cap. Păi da, da’ n-am știut că-i acolo jos. De unde era să știu? Ar fi trebuit să-mi spui. — Să-ți spun? țipă șeful de echipă. Ți-am spus! Ți-am spus să te oprești! Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de echipă. — Dumneavoastră ați remarcat sânii decedatei? îl chestionă el. Dar șeful de echipă nu făcu altceva decât să dea din cap. Rămăsese fără grai. — Așadar, avem o femeie bine hrănită... Cam ce vârstă ai zice că avea? Barney își scărpină gânditor bărbia. — Nu era bătrână, zise el în cele din urmă. E clar că nu era bătrână. — De douăzeci și ceva de ani? — S-ar putea. — Sau de treizeci și ceva? Barney înălță din umeri. Mai era ceva ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că se ține încă tare? — Se ține tare? Acum contraatacă! Mi-a tocat nervii de mi i-a făcut zdrențe, iar acum și Bolton zice că vrea să fie înlocuit. Cică nu mai poate face față presiunii. Sergentul Yates se scărpină în cap. — Să fiu al naibii dacă pricep cum face, zise el. Oricare altul ar crede că tipul e nevinovat. Mă-ntreb când o să-i vină să ceară un avocat. — Niciodată, îi răspunse Flint. La ce-i mai trebuie avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu spatele perfect drept. N-a fost niciodată așa o liniște totală În departamentul nostru. Toată lumea bate de zor la computer, nimeni nu scoate o vorbă. Parcă am fi cu toții la examen. Mă mănâncă piciorul, dar nu Îndrăznesc să mă scarpin. Cum naiba or face oamenii ăia documentarele alea ciné-vérité? Mă simt complet epuizată și nu au trecut decât cinci minute. — E foarte liniște aici la voi, spune Jack Harper, mirat. Așa e de obicei ? — Ăă... Ne privim cu toții ușor stresați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
își pierde concentrarea și se dă bătut. Îi dă un test de ortografie, care începe întotdeauna cu L-O-V-E (iubire). Ea zice mereu L-O-Vi-E. El râde și își mușcă buza de jos, ca să-i arate cum se pronunță sunetul V. Se scarpină în cap, se întinde deasupra ei, își pune gura între buzele ei și îi cere să o muște când îl pronunță pe V. E un amant bun, nu se grăbește mereu să o posede. O scoate în oraș și încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea un protest împotriva intrusei. Mă așez lângă soțul meu. Starea de spirit a lui Fairlynn e alimentată de alcool. La încurajarea lui Mao, e certăreață. Își scarpină părul cu degetele. Tunsoarea ei în stil Shakespeare e acum un cuib de pasăre. Ochii îi sunt injectați de sânge. Râde de i se văd toți dinții. Trăgând un fum, Mao își întinde picioarle, încrucișându-și gleznele. Istoria Chinei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
străzi și în casele lor, locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau ce anume hotărâseră părțile. Unii respirau ușurați. Încetau, în sfârșit, suferințele și lipsurile generate de război. Puteau spera la vremuri mai bune. Alții se scărpinau a pagubă în cap. Regretau imensele profituri din comerțul cu armata rusă. Chiar și femeile tinere aveau ceva probleme. Oftau adânc după strălucitoarele baluri ale ofițerilor ruși. Tropăind ritmic, având cârduri întregi de copii și gură-cască pe urmele ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chicat În cap...» Îl Întrebam mereu pe tata, de când am fost În stare să pun Întrebări: - Tată, de ce n-am plecat și noi În primul refugiu, cel din ’40? Nu știați ce ne așteaptă sub Ocupație, de la bolșevici? Tata se scărpina Îndelung pe sub pălărie - n-a purtat niciodată, dar ce frumos și-ar fi purtat-o: - Știam noi, dar una-i să știi din auzite, să afli din aflate și alta-i să Înveți pe pielea ta. Știam destule, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din salon, noi rămânem. Eu mă uit numai la ea - și ea: numai la mine; Îmi râde lătăreț, proaspăt spălat: o simt, miroase a săpunul mamei. Numai mie-mi râde devușca. Din toată lumea. Mare și lungă. Moș Iacob tușește, se scarpină-n cap cu nădejde - apoi: - Ș’ dac-aș Întreba-o...? - și se oprește, o Întreabă din ochi pe babă-sa ce să Întrebe. - ’Ntreab-o câți ani are, Îl dezleagă Mătușa Domnica. Moș Iacob trage mult aer În piept, apoi, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu pricepem. Devușca arată pe degete: unu, doi, cinci, nouă... - Ian auzi! Zice că nouăsprăce, „traduce” Moș Iacob. - Asta-am Înțăles-o, că și noi știm să numărăm pe degete. Da ia-ntreab-o dacă-i măritată. Moș Iacob se pornește iar pe scărpinat În cap - are să-și facă bortă, de atâta căutat. Tușește și tot tușește, de parcă s-ar pregăti de o cuvântare la o adunare. Se foiește pe scaun. Eu mă uit numai la devușcă - și bine fac: Rusoaica a simțit, știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate, nu se mai poate regăsi În realitate. Ci doar În re-realitate. Nimic nu se repară, totul se face din nou - pe aceeași temă. Dau târcoale, zăbovesc, mă scarpin În cap, mă alint În banalități - poate-poate nu mai plec deloc; poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate că primesc buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aiurea, nu-i bun de lucrat, numai de foc - așa-i cu carrrpenul... - Dar la stejar de ce-i zice stejar, Moș Iacob? Nimeni nu-l putea prinde pe moș Iacob al meu făr-de răspuns; ori cu unul ne-frumos. Se scărpina ce se scărpina pe sub pălărie - dar tot găsea ceva: - Altfel Îi zicea pe timpuri - Îi zice: străjer, că stă de strajă, străjuiește țara Moldovei, să nu deie Tătarii pe neprinsă veste. Și-l și vezi de depaaar’... Așa că: străjer-strejar-stejar, iacătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]