733 matches
-
adevăr, dormisem mult, tare mult în acea zi. Mai mult decât oricând... Am dormit, cred, zece ore... Sunt, desigur, în aceeași odaie unde am fost închis. Am recunoscut ferestrele... Ba nu, ceva era schimbat. Între ferestre, pe un fel de scăunel, un taburet, o tavă cu probabil ceva de mâncare. M-am apropiat și am distins două farfurii încărcate, una cu un fel de carne cu sos, alta cu o bucată mare de budincă, pâine, tacâm și o ceașcă mare cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
așezarea păpușii-toboșar la îndemâna educatoarei. 2. Desfășurarea activității: copiii surzi intră în sala de grupă în momentul în care educatoarea bate la tobă, ritmat, un cântec, pe care copiii nuîl aud, dar simt vibrațiile în podea. Copiii i-au loc pe scăunele. a) Convorbirea la introducerea în joc: Vedeți și spuneti -mi, ce fac eu? Copiii preșcolari surzi aud bătăile din tobă,,ascultă” cu atenție de unde vin sunetele și când sunt mai atenți, intră pe ușă un musafir. Ușa se deschide și
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
conversația, povestirea, explicația, exercițiul, problematizarea, observarea, aprecierea; Forme de organizare: - activitatea pe grupe;activitatea frontală; - activitatea individuală. Materialul didactic: - poezii, ghicitori, text - povestire despre toamnă; - planșa ce înfătișează anotimpul toamna; - costume - vrăbiuța, prorumbel, greieraș, vrăjitoare, toamna;casetofon, casetă; - legume, fructe, scăunel pescăresc, veioză, lemnișoare, oală cu boabe de porumb fierte în prealabil; - imagini cu fructe și legume, diverse materiale din natură; - fișe - rebus. Scurtă prezentare: Lecția se desfășoară pe durata unei ore de curs obișnuite. Băncile sunt grupate câte patru. La
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
fasole, se coase, se împletește, se desenează, se alcătuiesc colaje. La intrare, pe o masă acoperită cu prosop artisanal se află o tavă cu pâine și sare pentru primirea invitaților. Din decor face parte și un foc (închipuit) dintr-un scăunel pescăresc, sub care am așezat o veioză aprinsă, iar peste ea am aranjat câteva lemne. Pe “foc” este pusă o oală cu boabe de porumb din care vor servi elevii și invitații la sfârșitul orei. Masa este acoperită cu o
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu mălai, făcând niște "găluști" în palmă. În antreul de la bucătăria de vară avea loc toată operațiunea. Eu aduceam din acel ocol câte o gâscă, mama o lua în brațe (pe un scăunel acoperit cu o pătură) îi deschidea ciocul și-i băga pe gât câteva găluște (câte îi primea organismul). Așa continuam până la ultima (aveam câte 25-30 de gâște). Mi-amintesc că într-o asemenea operațiune mama a fost chemată de vecina
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fost chemată de vecina Verona, de peste drum, căci vițelul i se înecase cu o sfeclă. Eu n-am stat degeaba. Am mers iute la ocol și-am luat un boboc ce mi-era mie mai drag. M-am cocoțat pe scăunel, mi am acoperit genunchii cu pătura (să nu mă murdăresc) și-am început a-l îndopa cu găluște, una după alta. Gușa i-a crescut ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi cel mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vineri, mama s-a dus cu treburi la târg, la Rădăuți, tata fiind la primărie și sora la școală, m-am gândit să n-ar fi rău să-i fac o surpriză plăcută mamei, la întoarcere. M-am așezat pe scăunelul mamei de la mașina de cusut și-am început să învârt de rotiță. Am băgat o rochiță de-a Larițucăi, păpușa mea, ca să-i cos tivul. Pesemne, că materialul de catifea era prea gros, căci în clipa când învârteam rotița, acul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mama, ajutând-o la toate. Tata a mai vorbit ceva cu tâmplarul și-apoi s-a dus la serviciu. Când am ieșit din casă... surpriză mare. Badea Costea se dădea în scrânciobul nostru. Pesemne că-l încerca. Ce mare era! Scăunelul avea și spate. Doamne! Nu mă săturam să-l privesc. Vino, de-i fă pocinocul! M-am așezat în el și mi făcea impresia că zbor. Trebuie să-l vopsim. Ce culoare preferi? Roșu! Am zis eu dintr-o părere
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
O dată ce se termina oarecum cu curățenia, se trecea la spălatul covoarelor și a rufelor. În curte, fiind fântână, asigura apa necesară pentru toate treburile gospodărești. Mai bine însă, se folosea apa Sucevei. Mergeam cu covoarele, pe tărăboanță (roabă), luam un scăunel mic sau o scândură lată, un mai de lemn, săpun și sodă și alegeam un loc cu apa limpede și lină. Nouă ne ajuta în fiecare an, o femeie harnică, de pe gârlă, Pachița lui Constantin. Când dânsa uneori era ocupată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
scoteau rufele din obroc, se puneau în ciubăr, se opăreau cu uncrop și se frecau pe maglă, de două sau chiar trei ori, cu săpun (de casă). Pentru clătit, le duceam la râu, tot cu tărăboanța. Luam iarăși maiul și scăunelul și le băteam, până ce ieșeau albe ca zăpada. Acasă, le întindeam pe niște drughini, ce le aveam suspendate la gang (din spatele casei). Când nu încăpeau, mai foloseam sforile din grădină. Seara târziu, le adunam uscate și le așezam la locul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a oferit să ne ajute. Bicicletele le-am urcat în coșul camionului, claie peste grămadă. Doamna împreună cu copiii au încăput în cabină, eu și Mircea țineam bicicletele (din cauza zdruncinăturilor s-au zgâriat, oglinda băiatului s-a rupt, la fel un scăunel, mie mi s- au strâmbat dinamul și farul). Drumul fiind denivelat, cu gropi, bălți, n-o să uit niciodată cei câțiva kilometri făcuți în mașină: cu o mână și cu picioarele țineam bicicletele cum puteam, cu cealaltă încercam să-mi mențin
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
amenajat. Cineva îmi spuse că motelul pe care-l căutam (conform hărții) era după Perșani. Ajuns acolo, am obținut două camere și promisiunea de a servi fripturi "grupului” ce va veni. Într-un târziu (justificat, fiindcă fetița era pe un scăunel iar băiatul cu o bicicletă mai mică), sosiră și ceilalți. Am luat camerele în primire, iar după masă ne-am dus la ștrandul care era puțin mai jos de Cabana Dealu’ Perșani. Ne apropiam de obiectivul propus, Transfăgărășanul. Inutil să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
urcăm la etajul 7, la hotel. De acolo avem o priveliște originală. Vecină cu hotelul e o clădire cu 4 etaje. Tot acoperișul acestei clădiri a fost transformat de proprietarul hotelului Într-un orășel de copii, frumos ornamentat, cu măsuțe, scăunele, statuete, totul frumos și bogat iluminat. Dimineața, prima grijă a fost să mă duc la bancă pentru a-mi ridica dolarii ce trebuia să-i Încasez la Ames (Iowa). Tot timpul În această grandioasă călătorie, am trăit cu compasul, pentru ca
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă, transparentă, ce seamănă cu un imens solariu striat de carouri. La colțul clădirii, dinspre Porțile Brandenburg, surprinzător, dăm peste un bătrânel așezat pe un scăunel rabatabil, cu pieptul încărcat de medalii sovietice, cântând la acordeon, în gura mare, Kalinka. Cutia instrumentului, desfăcută la picioarele sale, îndeamnă la milostenie. Semnificativă scenă pentru condiția celor ce își înfigeau, acum 55 de ani, drapelul victoriei în vârful „bârlogului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
glod deși cu oamenii din partea locului, foarte serioși și foarte cinstiți, se împacă de minune. Când convorbirea a ajuns la cafea, atunci domnul Tocilă are plăcerea să ne trateze c-un coniac vechi dintr-un butoiaș care e adus pe scăunelul lui în fața noastră. E în adevăr o băutură care are ani și nobleță. 7 iulie 1927 Il fut un matin Où nous ouvrimes nos âmes, Au soleil du printemps. Il fut un jour Où nous ouvrimes nos coeurs Au vent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ferestre sub care se află imagini din povești. proverbe, cântece). Metode și procedee: conversația, observația, povestirea, problematizarea, dramatizarea, brainstorming, formarea gândirii critice. Resurse temporale: 30 minute. Elemente de joc: competiția, aplauzele, recompensă, surprizele. Organizarea activității: aerisirea sălii de grupa, așezarea scăunelelor, aranjarea materialului didactic necesar desfășurării activității. Resurse bibliografice: PROIECT DIDACTIC „ACTIVITATE INTEGRATĂ” DATĂ: 26.03.2013 UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială “Carol I” Român; GRUPA: Mijlocie a Grădiniței Școlii ,,Carol I” și un grup de copii de la Centrul ,,Romanița”; PROPUNĂTOARE
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
i-au asociat cuvintele :căldură, lemn, cenușă, jar, foc, fum, horn, chibrit. Numai calități acest joc îi ajută pe copiii mai timizi să devină mai încrezători, integrându-se mai bine în colectiv. Un copil este așezat în mijlocul cercului pe un scăunel. Pe rând ceilalți copii formulează câte o apreciere pozitivă despre colegul lor. Cuvântul interzis - copiii răspund la întrebările adresate de educatoare sau de conducătorul de joc fără să folosească cuvântul ales -interzis.Exemplu: cuvântul interzis -iarnă.,iar întrebarea adresată copiiilor
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
își spunea cuvântul, se așeza în fund pe o piatră și cioplea. Egal cu sine. Calm. Probabil nu bănuia că asta e, în fond, și munca scriitorului. De dimineața până seara spărgea piatră. Piatră pentru soclu. Se așeza pe un scăunel, își vâra capul între umeri și spărgea cataroaie. Cu ciocanul. Țoc - și piatra se crăpa în două felii pe care el le studia, le bibilea până deveneau piese ale unui posibil joc din acela în care îmbini cuburi. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
comunic cu Geta, cum n-o făcuse nimeni altcineva. Cred că Geta a fost primul meu elev și nici nu gândeam pe atunci că-mi voi lega destinul profesional de acest palier social pentru că aveam 10-12 ani. Bunica ne aducea scăunele și o masă rotundă, scundă, sprijinită pe un trepied, după care ne apucam de lucru. Maia urmărea cu mare atenție discuția noastră, nu intervenea niciodată și uneori îi surprindeam printre picături de sudoare - că doar eram mare profesoară - starea aceea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trei ori apă, din cele patru părți ale recipientului. Cred că eram cel mai docil client al bunicii, de fiecare dată o făceam în virtutea unui act responsabil, nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
i-am făcut brânci să-i văd volănașele în apă, așa am vrut. Gigi, mă omori cu atitudinea ta. Într-un final intervenea și mama care în astfel de situații era extrem de directă și împăciuitoare: Ia veniți amândouă aici, pe scăunele. Amândouă ați greșit, poate un pic mai mult tu Gigi pentru c-ai speriat-o și nu se cade așa ceva. Tu mamă, nu trebuia să te duci afară, spunându-ți doar să nu ieși din curte. Uite, tanti vine cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând comod, eram transportat la domiciliu de o "Salvare" constituită copilărește din cele patru brațe puse la dispoziție cu dragoste de frații mei. Leu țopăia în fața noastră bucuros, adresându-se lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a îndrăznit. A împins puțin portița care fâlfâia în balama ca aripa alicită a unui cocor împușcat și s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a suit, a împrăștiat, a egalizat stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu se împacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Bătrânului îi plăcea de noi, copiii, și se străduia să ne rețină numele fiecăruia ori de câte ori mama ne chema la masă, ori când gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai Atenei, stând pe scăunelul de vânătoare de sub vișinul umbros și primitor, rememora propria-i copilărie apusă pentru totdeauna, starea deplorabilă în care se afla, precum și răgazul care-i mai rămăsese până la momentul ultimei călătorii. Cât de repede a trecut viața asta! Fără copii. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]