1,495 matches
-
ne vorbește de compțiune și imoralitate! Cum poate să crează d-lui că noi, în această țară, nu ne cunoaștem unii pe alții? Că nu știm cine este cinstit și cine nu? Că n-am auzit unde se află stările scandaloase și lefurile cumulate? În ce parte dezinteresarea și în ce parte specula nerușinată a tot ce este mai sfînt? Ne zice d. Rosetti: colegiurile restrânse sunt imorale și corupte; colegiele numeroase sunt azilul virtuții și al independenții. Dar, pentru Dumnezeu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a creat împrejurul său încît e de-ajuns ca cineva să intre în contract cu roșii, să vrea să voteze pentru un roșu, spre a deveni necinstit. Fiindcă ne place totdeuna a ilustra teoriile noastre cu exemple concrete, vom cita scandaloasa alegere a d-lui Tache Giani la Dâmbovița. Acest fost ministru de justiție, acest om învățat la 304 {EminescuOpXIII 305} Paris, de la care s-ar fi putut aștepta o corectitudine formală măcar în purtarea politică, ne dovedește pur și simplu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ruginiți " ori pasionați în cestiunea metropoliei catolice; aspri am fost numai față cu noi înșine și-am cerut prin câteva articole de-a rândul ca episcopatul nostru să combată propaganda anticreștină, să ia măsuri severe contra fețelor bisericești cu purtări scandaloase și să stăruiască pentru ridicarea nivelului de cultură al preoțimii noastre, să-i deie dar bisericii tăria de care va avea trebuință în lupta ce-o așteaptă. Aflăm însă că episcopatul nostru este hotărât a începe o acțiune anticatolică. Fără
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
esplicări ce ne credem datori a le da d-lui C. A. Rosetti în privirea nouăi mărfi pe care-o scoate în gazetă. Daca însă insistă numaidecât de a-și recunoaște fiica sub o literă algebraică din șirul unor istorii scandaloase noi nu-l putem opri de la una ca aceasta, facă ce-o pofti. E liber a presupune orice poftește despre vlăstarele d-sale și o fi [avînd] cuvinte poate de-a presupune, cuvinte însă ce nu ne privesc. 347 {EminescuOpXIII
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vorbim despre asta, că "gîndirea", de exemplu, nu există. Această pompoasă abstracțiune înseamnă pentru mediolog ansamblul material, determinat tehnic, al suporturilor, raporturilor și mijloacelor de transport care îi asigură, pentru fiecare epocă, existența socială. Definiție ce poate să pară puțin scandaloasă celor care văd în acest cuvînt evocarea "giganților rațiunii" ori a "grupului de aleși care au dat măsură umanului" (am frunzărit și noi enciclopediile). Definirea unui teritoriu mediologic prin intermediul unui domeniu de obiecte pare la prima vedere o fundătură, pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Ierusalim, ca și la Bagdad sau Teheran. Întruparea e o erezie transformată în dogmă, un scandal devenit instituție. Dar la origine spre nenorocirea celui prin care începe scandalul -, Hristos a murit pentru asta. Crucificat pentru impietate. Ce poate fi mai scandalos decît un profet care se dă drept Dumnezeu? Esenienii își divinizau judecătorul, dar asta nu era în fond decît o metaforă. Întruparea a făcut ca Iisus să se nască drept fiul lui Dumnezeu, dar l-a costat viața ca om
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
deznodămînt, așa cum o atestă insensibilitatea în creștere față de ropotele de mitralieră cu care este atacat publicul occidental. Numai semnalul de alarmă tras de către un despot oriental în fața unei cărți blasfematoare, publicată în Occident și care-l privește, a unei emisiuni scandaloase, a unei publicații care atentează la demnitatea poporului x sau y, mai aprinde din cînd în cînd scînteile stinse ale scandalului. Sînt acolo tulburări de import, provocate de scurtcircuitul a două fenomene: decalajul cronologic al fazelor de evoluție culturală pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru musulmani etc. Există tot soiul de sacralități, și nici una nu dispare decît în beneficiul alteia. Oskar Panizza, autor al unui Concile d'amour, violentă diatribă împotriva catolicismului, a fost condamnat în 1885 la un an de închisoare. Autorul unui scandalos Merde à Jésus, în 1989, Marcel Paquet, trece neobservat. Căci la distanță de un secol, "sacrul" Europei moderne nu mai este Hristos, ci Auschwitz-ul. Cu atît mai mult cu cît ultimii martori ai Auschwitz-ului vor dispărea odată cu ultimii supraviețuitori. Sacrul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
constrîngem pe catolici să meargă să vadă Ave Maria sau Ultima ispită a lui Hristos, sau pe musulmani să-l citească pe Rushdie, așa cum ar fi atroce să închidem, împuterniciți de autoritate, cutare sau cutare loc de cult. Dar este scandalos să le interzicem celorlalți fie prin căile de fapt, fie prin poprire judecătorească liberul acces individual la aceste opere ale spiritului, sub pretextul că scandalizează cutare sau cutare ortodoxie. Scandalul de față e al Ordinii Morale. Ordinea publică presupune să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Persoanele ocupate și pensionarii beneficiază de venituri mai mari decât celelalte categorii de neocupați. 4. Femeile și persoanele care locuiesc la sat sunt defavorizate din punctul de vedere al accesului la venituri. Nu mai este pentru nimeni un secret decalajul scandalos dintre sat și oraș în ceea ce privește șansele sociale. În schimb, diferențele de gen sunt mai rar investigate în sociologia românească. Datele noastre arată că putem vorbi de o discriminare salarială între sexe: la același nivel de instrucție, vârstă, ocupație și rezidență
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
să aibă așteptări diferite cu privire la standardele etice ale diverselor categorii de salariați din sectorul public, scăpări similare ale polițiștilor și ale cadrelor didactice fiind judecate cu unități de măsură diferite. La urma urmei, nu este oare o contradicție mult mai scandaloasă între paza legalității și încălcarea ei decât între notarea corectă și acordarea unor note în funcție de „atențiile” aduse profesorilor?! În fine, încălcarea regulilor etice de către unele categorii de funcționari poate să fie apreciată în funcție de accesul perceput la privilegii al acestora: pentru
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se supun unei constituții democratice, sunt, de fapt, conduse de un mic număr de oameni, de către un stat major mai mult sau mai puțin permanent înseamnă a recădea în legea de bronz a oligarhiei, lege care nu pare dezamăgitoare și scandaloasă decât pentru democrații înclinați să creadă că puterea poporului este exercitată de către popor. Raymond Aron, „Classe sociale, classe politique, classe dirigeante”, Archives européennes de sociologie, vol. I, 1960, pp. 265-266. Într-adevăr, regăsim aici opoziția elită/mase, cu caracteristicile specifice
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
norme etice sau legale, este important să știm dacă această acțiune este un abuz excepțional sau un abuz normalizat, putând fi chiar, la limită, manifestarea unei norme alternative. Pentru a evalua gradul de generalizare și de instituționalizare a respectivului comportament scandalos, trebuie să examinăm informații precum: - frecvența cazurilor de încălcare a normei respective. Cu cât cazurile sunt mai dese, cu atât (paradoxal) avem motive să ne indignăm mai tare, tocmai pentru că aceasta indică o anumită normalizare a abaterii; - existența unor portițe
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
inginerilor (1981). Relațiile organizaționale, psihologice și de conducere legate de gândirea industrial-creativă din C.S.R. (1981). Utilizarea experimentală a metodei „brainstorming” cu scopul de a crește eficacitatea gândirii industrial-creative (1982). Cercetare sociologică despre participarea muncitorilor la luarea deciziilor (1983) - prima acțiune „scandaloasă”. Studiu socio-psihologic privind cauzele depopulării satelor de germani din jurul Reșiței (Wolfsberg, Gărâna, 1982). Toate aceste acțiuni s-au desfășurat după evenimentele din 1978, când predarea psihologiei și a sociologiei în universități a fost interzisă de Partidul Comunist Român, iar Institutul
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
care aceasta le-a provocat, Începând cu crimele, i-au permis astfel lui Baskerville să și-o reprezinte din ce În ce mai limpede Înainte de a intra În posesia ei și chiar să o recreeze În absență. Această carte, oricât de originală și de scandaloasă ar fi, nu este un obiect izolat, ci participă, la fel ca oricare alta, la ansamblul bibliotecii colective de care am pomenit anterior și În care se integrează firesc. De altfel, Jorge s-a hotărât să ucidă tocmai pentru că ea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aceste plete spun, în limbajul lor non-verbal, nearticulat și obsesiv, prin iconografia lor de huligani, „chestiuni” tipice televiziunii sau reclamelor la produse, în care este deja de neconceput să-ți imaginezi un tânăr fără plete: fapt ce, astăzi, ar fi scandalos pentru putere. O spun cu un imens și sincer regret (ba chiar cu o adevărată disperare): dar deja mii și sute de mii de chipuri de tineri italieni seamănă tot mai mult cu fața lui Merlino 1. Libertatea lor de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
substanțială de liberalism și de democrație, încredințând rolul neliberal și nedemocratic Bisericii, tolerată ca instituție religioasă superioară, în scopul înșelăciunii. Altfel spus, Biserica a făcut un pact cu diavolul, adică cu statul burghez. Și, într-adevăr, nu există contradicție mai scandaloasă ca aceea dintre religie și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
minimă demnitate ce mi-a permis să ascund tulburarea cuiva care în fiecare zi aștepta să sosească o citație de la tribunal și-i era groază să se uite la chioșcurile de ziare ca să nu citească în ziare știri cumplite și scandaloase despre propria-i persoană. Dar dacă eu pot să uit toate acestea, tu nu trebuie să le dai uitării... Pe de altă parte, această „țărișoară” nu și-a încheiat represiunea la adresa mea. Linșajul continuă. Poate că acum îl organizează revista
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
italian. Tăcere absolută asupra golului lăsat de lumea rurală, cu valorile sale pozitive și negative. Tăcere absolută asupra noilor valori adoptate în viața cotidiană de către păturile medii, cu consecința depășirii efective a clericalismului și a paleofascimului. Tăcere absolută asupra caracterului „scandalos” al noului fascism, ce anulează antifascismul clasic. Tăcere absolută asupra raporturilor rasiste cu fasciștii tineri și adolescenți. Răspunsul lui Ferrara constă în: a) simpla afirmație retorică a prezenței PCI (pe care n-a pus-o nimeni la îndoială!); b) o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
articuleze și să se exprime la un nivel „sacralizat” al rațiunii laice, chiar în raport cu cele mai degradate idei politice concrete - este pentru Pannella principiul primum al oricărei teorii și al oricărei practici politice. În aceasta constă, de altfel, și caracterul scandalos al ideilor sale. Un scandal neintegrabil, și aceasta tocmai pentru că principiul său este consfințit prin constituție, chiar dacă în termeni schematici și populari. Acest principiu politic absolut democratic este actualizat de Pannella prin intermediul ideologiei non-violenței. Dar nu contează atât nonviolența fizică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
obscuritatea involuntară a prejudecăților, nici pe cea voluntară a compromisurilor. Totul este lumină și rațiune în jurul acestei priviri, care, având drept obiect lucrurile și faptele istorice și concrete - și, implicit, judecata asupra lor -, ajunge să creeze premisele atitudinii de respingere scandaloasă, din partea oamenilor de bine, a politicii radicale („de-a lungul liniei antifasciste Parri-Sofri1 se aude de douăzeci de ani litania oamenilor de bine din politica noastră”; „unde sunt oare fasciștii, dacă nu la putere și la guvern? Sunt toți acei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lor nu ar fi atât de circumstanțiate și de strict direcționate ad personam. Dar lucrurile nu stau deloc așa. Principiile lor „metapolitice” i-au condus pe radicali la o practică politică de un absolut realism. Și nu din cauza acestor principii „scandaloase” lumea puterii - guvernul și opoziția - îl ignoră, îl reprimă, îl ascunde pe Pannella poate chiar într-atât încât ajunge să facă o crimă din dragostea lui de viață, ci din pricina practicii sale politice realiste. Într-adevăr, Partidul Radical, LID (și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
regres față de cele ale papei Ioan al XXIII-lea. Un Papă profund impulsiv și sincer cum este Paul al VI-lea începuse să apară ambiguu și nesincer prin definiție. Acum a răbufnit brusc toată sinceritatea sa, cu o claritate aproape scandaloasă. Cum și de ce? Nu este greu de răspuns: pentru prima dată Paul al VI-lea a făcut ceea ce făcea în mod normal Ioan al XXIII-lea, adică a explicat situația Bisericii recurgând la o logică, la o cultură, la o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
clari decât a demonstrat-o „referendumul”), este clar că această lume nu se mai „roagă”. Așadar, Bisericii nu-i rămâne decât să se „roage” pentru ea însăși. Astfel că Paul al VI-lea, după ce a declarat, cu sinceritate dramatică și scandaloasă, pericolul sfârșitului Bisericii, nu dă nici o soluție sau o indicație pentru a-l înfrunta. Poate pentru că nu există nici o soluție? Poate pentru că sfârșitul Bisericii este inevitabil de-acum, din cauză că milioane și milioane de credincioși (mai ales țărani, convertiți la laicism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nivel macroscopic. Dar aș putea să dau o mie de alte exemple luate din viața de zi cu zi a milioane de cetățeni: de la rolul preotului într-o lume agricolă complet abandonată la revolta elitelor tehnologic mai avansate și mai scandaloase. Dar, în definitiv, dilema este astăzi aceasta: ori Biserica își asumă masca traumatizantă a unui Paul al VI-lea folcloric ce „se joacă” cu tragedia, ori își asumă tragica sinceritate a lui Paul al VI-lea care îi anunță cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]