1,504 matches
-
a dat bătută și, la insistențele ei, am reluat În toamnă la New York spectacolul, Încercând să adaptăm totul la spațiul Închis. Copaci vii, aduși din serele din New Jersey, pământ și iarbă „organică“ erau plasate cu grijă În spațiu. Cu ajutorul scenografului japonez Jun Maeda (un meșter tăcut și genial, care scotea minuni lucrând cu un fierăstrău medieval minuscul - cu ajutorul căruia a clădit decorurile la toate piesele pe care le-am lucrat acolo!), am jucat pe poduri ridicate peste mici Întinderi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar deja vânată de rechinii din Hollywood, refuzase un prim rol de film ca s-o poată juca pe Duniașa În Livada, căci murea să fie pe scenă alături de Irene Worth, de la care voia să fure secretele meseriei. Santo Loquasto, scenograf al multora din filmele lui Woody Allen, venea să semneze scenografia, iar Jennifer Tipton tocmai renunțase la o carieră de dansatoare și debuta cu Livada În noua sa meserie de regizor de lumini, În care azi e recunoscută internațional. AMN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de la Ville, mi-a propus să montez la Paris o versiune mai dezvoltată a romanului. După ce am aflat că Jean-Claude Carrière era interesat să rescrie adaptarea, am apelat la Radu Boruzescu și Heti Stürmer, doi prieteni vechi din țară și scenografi de prima mână, cu care nu ajunsesem Încă să lucrez. Pe scena vastă à l’italienne a teatrului de la Ville se simțea nevoia de a găsi o imagine puternică: o scenă goală ar fi părut neconvingătoare. Cei doi scenografi au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și scenografi de prima mână, cu care nu ajunsesem Încă să lucrez. Pe scena vastă à l’italienne a teatrului de la Ville se simțea nevoia de a găsi o imagine puternică: o scenă goală ar fi părut neconvingătoare. Cei doi scenografi au reconstituit aproape fotografic Piața Roșie și Kremlinul. Ideea era că odată ce atmosfera moscovită era prezentată În cel mai mic detaliu, cu un naturalism ce se apropia de cinema, miraculosul poveștii, cu aventura zborului Margaretei deasupra Moscovei călare pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
afle dacă l-a Întrecut sau nu pe Domingo. L-am Îmbrățișat, asigurându-l că da. Nu l-am revăzut de atunci. Recent am aflat de moartea lui. Sper că Își cântă nota favorită printre Îngeri. Anul Gozzi Beni Montresor, scenograful cu care am colaborat la Nunta lui Figaro la Minneapolis, Îmi spune că Hugues Gall, proaspătul director general al Operei din Geneva, ar fi interesat să montăm Dragostea celor trei portocale. Piesa lui Gozzi Îl inspirase nu doar pe Prokofiev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a scris prima sa operă după Femeia șarpe - piesa pe care am montat-o și eu la Boston -, iar În afară de Puccini și Prokofiev, mă gândesc la contemporanul Henze, care a scris recent o operă modernă după Regele cerb). La Geneva, scenograful italian Beni Montresor și-a Închipuit lumea Portocalelor ca pe o reflecție infinită Într-un joc halucinant de oglinzi: un labirint de platforme, spații geometrice și scări mobile care alunecau pe o suprafață de sticlă, formând când grota Fetei Morgana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
reflecțiilor... Electra, dar În germană La Opera din Geneva, Electra, compusă de Richard Strauss după piesa lui Hofmannsthal, un text de o mare calitate poetică (o excepție În lumea libretelor de operă, de obicei destul de sărace), ne-a provocat - pe scenograful grec de prestigiu Yannis Kokkos și pe mine - să inventăm un decor În continuă mișcare, Încălcând astfel regula unității de loc a tragediei. Muzica și textul explodau canoanele clasice. Ca și Enescu, atunci când a compus Oedipe, cei doi creatori, exprimând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
subiectul românesc. Dar, cum premiera a avut loc și eu am plecat imediat spre Covent Garden, unde Începeam un nou proiect cu opera lui Borodin Cneazul Igor, mă bucuram să fiu acolo Împreună cu prietenii și colaboratorii români, Liviu Ciulei (ca scenograf) și Niky Wolcz (mișcare), și să urmăresc cu ei zilnic evenimentele fierbinți din țară. Într-una din seri, sună telefonul - un apel din România, de la Ion Caramitru, invitându-mă să revin... Venirea și plecarea mea de la Teatrul Național Apelul corespundea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imediat un contract pentru vara lui 1995. Îl avertizez că nu va fi un Oedipe convențional, el mă asigură: „Orice faceți dumneavoastră va avea un impact pozitiv În lumea noastră muzicală!“. Curând după aceea, sunt trimiși expres la New York doi scenografi tineri și entuziaști: Cătălin Arbore pentru decor și Viorica Petrovici pentru costume. Le-am pus la dispoziție biroul meu de la Columbia University, care a fost transformat peste noapte În șantier de machete scenografice, destinate atelierelor din strada Plevnei. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
caracterizează și, surâzând hollywoodian, mi-a spus că soarta Îi era În mâinile mele, evident glumind, ca și cum prelungirea contractului lui de director depindea de succesul lui Hoffmann! Mă simțeam destul de Încrezător. Aveam o echipă de lucru solidă. Împreună cu Richard Hudson, scenograful englez extrem de original, și cu Niky Wolcz, lucrasem toată vara la macheta decorului și descoperiserăm o soluție scenică ce corespundea, speram noi, atât muzicii lui Offenbach, cât și poveștii. Decorul era compus dintr-o serie de tablouri expresioniste care ilustrau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fapt să se numească Charlotte, și nu Werther, căci e concentrată În jurul ei, personaj plin de contradicții, de dubii, În continuă mișcare, În timp ce Werther e egal cu sine, static, În puritatea idealismului său. Copacul impunător, hiperrealist, creat de Peter Pabst (scenograful care lucrează de peste douăzeci de ani cu Pina Bausch și cu care am colaborat și la Opera din Paris, la Otello de Verdi), reprezenta decorul poetic unic, În care schimbarea culorii frunzelor corespundea anotimpului fiecărui act, ca și sentimentelor personajelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mea de surmenaj, mi-a sunat cel puțin deplasat. Cum să-i duc pe alții În lună când eu mă simțeam tras În jos de tone de plumb... nu doar la figurat, ci și la propriu, căci decorul, semnat de scenograful grec Fotopulos, era compus dintr-un număr ce părea infinit de mese greoaie și strălucitoare din metal. În plus, În mijlocul repetițiilor, tocmai când „decorul“ a fost În fine fabricat și ne-a fost livrat, Fotopulos s-a evaporat temporar ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
instituției, faimosul dirijor James Levine. Proiectul pe care mi-l ofereau ei, Benvenuto Cellini, deși Îmi era necunoscut, m-a atras din prima clipă datorită lui Berlioz, pe care Îl adoram pentru muzica sa profetică. Am apelat la George Tsypin, scenograful original și imaginativ care lucrează des cu Peter Sellars, și Împreună am decis că decorul acestei opere trebuie să reflecte În imagini Îndrăznețe forța exuberantă și plină de bucurie a muzicii. Am fost plăcut surprins să descopăr condițiile de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dacă la asta vă referiți, atunci lăsați-mă să vă arăt cum Înțeleg eu Faust!“. Deși cu suspiciune, au acceptat pariul. Ce a urmat au fost luni grele de bătălii fără sfârșit, care ne-au dus pe mine și pe scenograful Santo Loquasto În pragul disperării, căci, Încercând să construim decoruri diferite pentru cele cinci acte ale operei, de fiecare dată eram nevoiți să facem o prezentare a machetei, ca și cum am fi fost În fața unei comisii de vizionare. Volpe s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceva. În astfel de condiții, lucrul nostru la Faust nu a dus la rezultatul pe care-l speram. După atâtea lupte inutile pe toate fronturile Între tradiție și inovație, ca să rezistăm durei cenzuri a elitei marilor finanțe, nici eu, nici scenograful, nici Maestro și nici Volpe nu am fost fericiți. Publicul Însă a ovaționat Îndelung spectacolul, care s-a jucat cu casa Închisă, la fel ca și Cellini, cu un an Înainte. Cât despre critici, mă așteptam să fie Împărțite. Cronica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Leningrad face imprudența să se intereseze de singura sa rudă de sânge, o verișoară primară, fiica mătușei sale Natalia, soră a mamei. și astfel se poate vedea pentru prima oară în viață cu Vera. Ea lucrează la Lenfilm, este scenograf, locuiește cu o colegă (după modelul sovietic). Rămâne la Vera trei zile, refuzând să ia parte la dezbateri, după care se întoarce în țară. Află însă curând că, la o oră după plecarea sa de la locuința Verei, aceasta a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în ceea ce privește verdictul dinainte stabilit. Inspirat de principiul lui Giglio, se pare că Mihai a negat și el învinuirile ce i se aduceau, dar avea împotriva lui două acuzații directe: aceea a unei pațachine afectate și lipsite de orice conținut uman, scenograf de profesie și creator de modă androgină scandalos de sofisticată, pe care o etala personal, spre scandalul trecătorilor de pe stradă... Dar cea care atârna mai greu era acuzația lui Ionuț cel Mic. Slab de înger, lipsit de caracter și de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
autorul pleacă de la considerații fundamentale atunci când analizează fenomenul în sine. În „Argumentul" la „Măștile lui Cronos" se vorbește despre atributele cronicarului dramatic, „chemat să cântărească și să aprecieze valoarea artistică a demersului regizoral-scenografîc, modul în care directorul de scenă și scenograful plastician au folosit componenta literară..." deci ar trebui să întrunească toate aceste atribute la un loc, dar cum acest lucru nu este posibil, „dificultățile pe care le are de întâmpinat", trebuie luate în seamă. Dar autorul cărții este un om
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
, Alexandru (5.IX.1947, Botoșani), critic și istoric literar. Este fiul Anei (n. Bucur) și al lui Tache Dobrescu, pictor și scenograf. Urmează Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani (1960-1965) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1965-1970). În anul 2001 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Maiorescianismul în cultura română. A funcționat ca redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
creator de spectacole memorabile, reformator al teatrului românesc (2002). Debutul editorial al lui S. e reprezentat de culegerea de convorbiri intitulată Fața văzută și nevăzută a teatrului (1974), care reunește interviuri, de substanță, realizate cu peste treizeci de regizori, actori, scenografi, critici, dramaturgi - Eugen Barbu, Aurel Baranga, Paul Everac, Radu Popescu, Horia Lovinescu, Dumitru Radu Popescu ș.a. Dar majoritatea cărților lui sunt solide lucrări de teatrologie teoretico-aplicată, având în atenție exclusiv ori cu precădere arta spectacolului (regie, jocul actorilor, scenografie etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
și așa mai departe. Iar cafeneaua din cadrul librăriei a devenit atât de răspândită, încât aproape că este un clișeu. Magazinele de casete video de ce nu sponsorizează organizarea de grupuri de discuție pentru iubitorii de filme, sau întâlniri cu protagoniștii ori scenografii, criticii sau specialiștii în filme? Un magazin de casete video ar putea găzdui un club de fani ai lui Martin Scorsese, care să studieze operele regizorului, asigurându-se astfel că vor avea clienți fideli la închirierea filmelor lui mai vechi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
178 Ca Lord al Amiralității în 1915 a fost responsabil de eșecul operației din Dardanele. 179 Este vorba de ministerul de externe, nu de general. 180 Paris-Lyon-Marseille numele liniei de căi ferate, care nu fuseseră încă naționalizate. 181 Decorator și scenograf al epocii "Art Nouveau". 182 De război. 183 Germania nu avea voie să aibe, cu totul, mai mult de 150.000 de oameni înarmați. De aceea, nu și-a repatriat trupele din Rusia și Țările Baltice, unde aceste unități, reduse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
necesar, debutul în lungmetraj al lui Gheorghe (Gică) Preda, este un film necesar. în primul rând, pentru autorul lui ; Preda nu face parte dintre decreței, este din generația intermediară, iar acest debut îndelung amânat poartă toate semnele dorinței regizorului/scenaristului/scenografului de a rupe gura târgului. în același timp, este un film necesar pentru cinematograful român de azi : demonstrează că nu există o unică direcție, cea a așa-zisului mizerabilism reprezentat de Mungiu, Puiu și Muntean, că există o diversitate de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
albume de gravură: Domino (1936), Instantanee din viața orașului (1938), Patimi omenești (1939), Ciclul morții (1942), Drumul unei vieți (1946). Între 1949 și 1956, la Iași, a fost pentru puțin timp profesor la o școală de arte plastice, apoi pictor scenograf. A ilustrat cărți de G. Bacovia, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Ștefan Baciu. Influențat inițial de expresionism, a lucrat într-o tehnică modernă, dar personală, caracterizată prin fantezie și inventivitate, fapt care i-a adus numeroase premii și diferite invitații la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
Moonraker. Cu Roger Moore. în reportaj era vorba despre o secvență în care agentul 007 era aruncat dintr-un avion, fără parașută ; despre o altă secvență, în care era aruncat într-un bazin ocupat de o anacondă ; despre munca marelui scenograf Ken Adam o bază de lansare pentru nave spațiale, amenajată în interiorul unei piramide maya, o altă bază secretă, plasată în spațiul cosmic, unde se desfășura înfruntarea finală. și atunci am înnebunit. Am înnebunit. Mai văzusem Bond-uri. Ba chiar nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]