753 matches
-
rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența pentru lumina amiezii, revenind frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde în plină maturitate: Nădejdi târzii se pierd într-o amiază
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau pravilă temeinică și temută. Asemeni tuturor voievozilor, a vrut să întreacă hotarele care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Cine nu a cunoscut și nu a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăției, nici examenul credinței... nu poate fi legionar.” Deci, cine va parcurge acest material arătat mai sus, placă turnantă, va cunoaște adevărul și lupta noastră dusă sub sceptrul Arhanghelului Mihail, nu sub acuzația de fascism, ci ca ostași ai lui Hristos și fii devotați ai neamului nostru românesc și creștin. Acești fericiți vor abandona imaginea capcană, legionarofobia, cu care ne împresoară comuniștii, neocomuniștii, toți nelegiuiții și semidocții. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mamă Ce-o punem seara căpătâi. Lumina ochilor mi-e țara Cum râd codanele de grâu Și cum coboară din legende Cerbii și ciutele la râu. Lumina ochilor mi-e țara Cetăți de scaun din trei zări Unite sub același sceptru Pe drumul marii înălțări. Lumina ochilor mi-e țara Morminte, vii, în orice sat. Care ne grăiesc cum ne lupatarăm Să fie neamul neatârnat Lumina ochilor mi-e țara Icoana noastră cea dintâi Iubirea sfântă pentru glie Ce-o punem
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93452]
-
în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi așa, nu era altul decât acela aflat la îndemâna unui om cu știința conducerii, de a se socoti egal cu toți colaboratorii săi, de a le acorda încredere, stimă și afecțiune, toate adunate sub umbrela
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Samos. Se comportă foarte ceremonios cu mine, fără să fie disprețuitor. Merg la el acasă, stă Într-o chițimie la un demisol din strada Hristo Botev. Îmi arată (În)semnele familiei sale de șapte secole În urmă. Pipăi papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți, scursă În praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de roman, ivite de-a lungul divagațiilor personajului despre literatură, dar valabile (și) pentru Intermezzo. Asupra vieții și textului, realității și ficțiunii, M. nu Încetează să mediteze. Ironizează Însemnele În care a Înghețat viața cutărei familii presupus nobile („papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, ș...ț toată limfa aristocratică a rasei sale de principi Înnăscuți, scursă În praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt oameni... Cui, pana mea, îi place să spele veceuri și dușumele ? — Nimeni nu freacă dușumelele mai bine decât un orb, proclamă Fane, cu aerul lui grav. — Iar mandea e regele veceurilor, se făli Costică. Nu mă-ntreba cum arată sceptrul... — Cu mine nu prea au ce face... medită Coltuc. — Orice om e bun la ceva, spuse rar orbul, atunci când vrei să-ți bați joc de el. — Că bine zici, aprobă Costică. De pildă, băiatul ăsta ar fi bun pe post
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și în prezența Cerului și a Universului, Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng e gata să pronunțe numele soțiilor sale! — Zah! răspunde mulțimea în manciuriană. Una câte una, cutiile sunt deschise dând la iveală bucățile de ruyi. Fiecare ruyi e un sceptru care are trei capete mari în formă de ciuperci sau flori legate între ele cu un lujer. Capetele sunt făcute din aur, smaralde, rubine și safire, iar lujerul este din jad sculptat sau lemn lăcuit. Fiecare ruyi reprezintă un titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cine e, pentru că Mei și Hui arată la fel și sunt îmbrăcate ca niște gemene. Capătul ruyi-ul lor poartă un clopoțel din piatră, simbolul sărbătorii. Nuharoo e ultima. Ea e declarată împărăteasă și i se dă cel mai frumos ruyi. Sceptrul e făcut din aur și e incrustat cu multe pietre prețioase și jad. Lujerul ornamentat este sculptat cu simboluri ale recoltei: grâne și crengi încărcate cu fructe, piersici, mere și struguri. Cele trei capete sunt rodii din aur, care semnifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întemeierea Valahiei (Țară Românească) să se fi îndeplinit în același fel ca în Rusia, unde unul din cneji, cel al Moscovei, a devenit reprezentantul celorlalți cneji față de hanul tătarilor, a obținut supremația și, mai pe urmă, unificarea teritoriilor rusești sub sceptrul său de mare cneaz. Ne întrebăm dacă aceasta n-a fost și situația voievodatului de la Argeș față de ceilalți voievozi și cnezi din Muntenia, el a devenit unificatorul țării, cu ajutorul tătarilor, al căror reprezentant era pentru toată regiunea sud-carpatică. Aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
declară că, în baza principiului național și a drepturilor statului croat, cer unificarea tuturor ținuturilor Monarhiei locuite de sloveni, croați și sîrbi într-un organism politic unic și autonom, nedominat de către un popor străin și instituit pe principii democratice, sub sceptrul dinastiei habsburgic-lotharingiene, și că nu vor precupeți nici un efort în vederea împlinirii acestei cereri a poporului lor unit.1 În ciuda numeroaselor lor atitudini contradictorii în ceea ce privește unificarea, evenimentele i-au forțat pe Pašić și Comitetul Iugoslav să ajungă la un acord. Guvernul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de tratative, viitorul românilor nu conta decât în măsura în care favoriza interese proprii, vorace. Este însă de subliniat că toată această sarabandă de proiecte, relative la soarta politică a Moldovei și Munteniei, inclusiv și cu deosebire independența și chiar unirea lor sub sceptrul unui singur prinț, precum și relația care se făcea cu românii transcarpatici, contribuiau la propensiunea recunoașterii conceptuale a particularității și individualității „problemei Principatelor”, adică a ceea ce se va numi „chestiunea română”. Este adevărat că în concepția diriguitorilor de atunci ai marilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
gruparea nobiliară, mai aproape de interesele sale și întotdeauna decizia țarului, către care, din când în când, îndrepta cereri prea supuse. Diferite curente politice, animate de nobili și intelectuali, ofereau nuanțe politicii oficiale. Slavofilii ar fi dorit un imperiu slav sub sceptrul Romanovilor, țel care ar fi putut fi atins, după opiniile lor, printr-o modificare a regimului autocratic, în care una din principalele direcții s-ar fi cuvenit să se realizeze prin distanțarea de Occident. Conducătorul slavofililor, Iurii Samarin, s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dunării, că are bărbăția de a o putea îndeplini”. În continuare autorul, prezintă condițiile luptei pentru independență din a doua jumătate a secolului al XIX lea, arătând că făurirea statului național român în 1859, prin unirea Munteniei cu Moldova sub sceptrul lui Alexandru I. Cuza, și reformele ce i-au urmat pe direcția modernizării au constituit temelia cuceririi independenței.. Aceasta a rămas, în continuare, în jumătatea secolului trecut, țelul major al 34 românilor din toate provinciile. În cercurile politice exista o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
externă proprie pentru apărarea intereselor sale. Pentru românii din Transilvania și Bucovina, proclamarea independenței a stimulat lupta de întregire națională. 80 Independența pentru care au luptat înaintașii noștri și pe care Mihai Eminescu o numea „Acel prinț care dormea cu sceptrul și coroana alături” și-a recăpătat adevărata semnificație în perioada următoare. Ea a constituit un moment de maximă afirmare a națiunii române. Acțiunea militară a avut ca suport un puternic efort material al diferitelor categorii sociale, concretizat în subscripții benevole
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Valahiei și Moldovei într-un tot întreg politic, aceste încercări, pornite în egală măsură din ambele principate de același neam, admiteau atât reunificarea lor prin lărgirea frontierelor unui principat pe contul celuilalt, cât și prin unirea reală a lor sub sceptrul unui domnitor. În mod deosebit au tins spre unificare cei mai buni domni: al Moldovei - Ștefan cel Mare și al Valahiei - Mihai Viteazul”. Alte încercări au fost întreprinse și de domnii din dinastiile următoare - Vasile Lupu, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la 14 octombrie 1807, din cercurile militare ruse de ocupație din capitala Țării Românești, ar fi "transpirat" două variante de acțiune imediată a Rusiei. Una ar fi vizat "unirea" Țării Românești, Moldovei, "Basarabiei" și a Șerbiei într-un regat, sub sceptrul marelui duce Constantin. Cealaltă căreia agentul austriac îi acordă mai mult credit, deoarece o considera mai probabilă avea ca obiectiv un iminent război cu Suedia și cu Marea Britanie. Mai aproape de sursele de informare oferite de mediile diplomatice de la Istanbul, agentul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
80, si constituia, în același timp, o continuare a politicii promovată, în acest domeniu, de țarinele Elisabeta I și Ecaterina a II-a. Tarul nu a încorporat-o, însă, în Imperiul Rusiei, ci a constituit-o în Mare Principat, sub sceptrul sau, i-a atașat teritoriile anexate de Rusia în anii 1721 și 1743, și i-a păstrat toate privilegiile consacrate de Constituția promulgată de regele Gustav al III-lea, în anul 1789, deși era considerată, în unele cercuri din Suedia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
între ele există o strânsă interdependenta. Primei i-a fost consacrat articolul 5 al Tratatului de pace și prietenie, din 7 iulie 1807, care stipula crearea unei noi formațiuni statale în Europa Centrală și de Nord, anume Ducatul Varșoviei, sub sceptrul regelui Saxoniei 217. Fptul că urma a fi constituit doar din provinciile fostului stat polonez anexate de Prusia după anul 1772, reliefează intenția lui Napoleon de a reduce la minimum cu putință puterea Prusiei în spațiul german, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Salvatorului, al conducătorului providențial apare întotdeauna asociat simbolurilor purificării: eroul care mîntuie e cel care eliberează, retează legăturile, zdrobește monștrii, face să dea înapoi forțele răului. E întotdeauna asociat luminii aurul, soarele urcînd pe cer, strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică a murdăriei: cel care complotează trăiește în duhori întunecate; asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să-i opunem un alt substantiv, și el împrumutat din vocabularul latin, acela care evocă elanul, îndrăzneala cuceritoare a tinerilor căpitani avizi de o grabnică glorie: celebritas. Arhetipului lui Cincinnatus îi corespunde cel al lui Alexandra. Acesta nu deține nici sceptrul, nici justiția, ci sabia. El nu se "dăruie pe sine însuși", el ia în stăpînire mulțimile și le subjugă. Legitimitatea puterii sale nu vine din trecut, nu ține de amintirea pioasă; ea se înscrie în explozia unei acțiuni imediate. Gestul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lucrările lui Georges Dumezil, care ne arată, de pildă, că pentru a înțelege bine ce a fost Roma antică, trebuie să vedem rolul important pe care 1-a jucat opoziția dintre imaginea eroului Romulus latinul, ținînd în mînă acel lituus, sceptru și totodată simbol profetic, și aceea a lui Quirinius sabinul, garant al bunurilor lent acumulate, protector al fecundității, al bogățiilor pămîntului 33... CRIZE DE LEGITIMITATE, CRIZE DE IDENTITATE Oricît de greu am accepta să raportăm mitul politic la o perioadă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unul, și celălalt (mai bine zis unul după altul), a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul se confundau într-o aceeași persoană, că știința și credința se înfățișau spiritului într-o unitate indisociabilă. Renunțînd la "sceptrul științei", clerul și-a pierdut considerația, s-a înjosit, s-a văzut deposedat de ceea ce era prestigiul său. Invers, renunțînd să se mai adreseze sufletului, omul de știință nu mai poate avea rolul de îndrumător, rol pe care societatea acelor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de Mercur. Potrivit mitologiei grecești, Hermes (Mercurius) era fiul lui Zeus și al nimfei Maia. Mitul spune că Hermes a fost zămislit în taină și născut în grota locuită de Maia, în Arcadia locuită de păstori. Se mai spune că sceptrul lui Hermes (caduceul un toiag de aur dat în dar de Apollo în schimbul lirei lui Hermes) a fost numit esculap, care a devenit emblema tămăduirii nu numai a trupului, dar și a sufletului. VENUS · Masa 4,869 × 10 24 kg
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]