801 matches
-
auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii care duceau micile bărci pe țărm; doica cea pricepută visa o viață pe Palatinus, dacă moștenitorul avea să se nască repede, și număra săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asudată. Trupul i se mișca sub veșminte, pesemne că era goală. O clipă se îndoi că Macro ar fi fost la înălțimea misiunii, dacă își închipuia că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mine. Aș prefera ca totul să se termine acum. N-aș vrea să-mi prelungesc viața cu prețul durerii“. A doua zi de dimineață, o văzuseră dormind liniștită, zâmbind, în patul ei. Nu îndrăzniseră s-o trezească. Apoi una dintre sclave îi luase mâna și șoptise înspăimântată: „E rece...“ Împăratul era cuprins de o mare neliniște, de senzația de singurătate, de o dorință de răzbunare cu neputință de potolit. Nu avu însă nici o reacție auzind povestea înveninată a lui Callistus; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
familii avea să ajungă la putere, în dauna celorlalte, și încerca să-l oprească. — Roma îți cere să alegi, din familiile ilustre, fata cu care te vei căsători... Împăratul, amintindu-și scârbit de infantila Junia Claudilla și jocurile egoiste cu sclavele adolescente ale Antoniei, declară brusc: — Nu voi lua alături de mine o copilă. Augusta va fi o femeie. Și niciodată n-o voi alege după numele tatălui său. Callistus nu răspunse. Împăratul făcu câțiva pași și privi, de pe terasa noii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate de la sclavele Cleopatrei, și sora sa Drusilla, care îl vizita în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii isiace, o zări printre curteni pe sora tribunului Domitius Corbulo, Milonia. Îi revăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că, în cazul când lovitura reușea, din familia aceea nu trebuiau să supraviețuiască moștenitori, în thermae și în alte părți lumea începu să spună că fetița născută în Gallia, la Lugdunum, „seamănă cu el! Are același caracter plin de cruzime: sclavele povestesc că, atunci când se joacă împreună cu alți copii, îi zgârie, îi lovește în ochi“. Însă fetița - pe care aveau s-o ucidă izbind-o cu capul de un zid - se născuse în iarna anului 39, după calendarul nostru; când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capătul altor încăperi. El se ducea să încuie ușa înainte de culcare. Aștepta zorii, zorii tot mai leneși ai zilelor de iarnă, întins în pat, singur. Uneori însă, în toiul nopții, se ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată, după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le găsise de prisos. Scrisese despre Etruria, despre Carthago, despre Roma din primele secole. Era complet lipsit de apărare în fața farmecelor unei femei; avusese două-trei soții frumoase și neastâmpărate, și toți râdeau de stângăcia cu care le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe soțiile uluite ale prietenilor săi apropiați. Un om care, de data aceasta, nu avea să le creeze probleme senatorilor și - simbol inept și ușor de manevrat - avea să lase puterea celor două facțiuni în care Senatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mână șarpele, pictată cu șaptesprezece secole mai târziu de Artemisia Gentileschi. Sau Cleopatra șezând, obosită, reprezentată în marmură albă de William Wetmore Story, cu sânul descoperit, de la Met Museum din New York. Sau Cleopatra cu sâni splendizi, care-i poruncește sclavei sa-i aducă coșul cu fructe în care stă încolăcită vipera, creată de pictorul Henri Dejussieu în aceeași perioadă, aflată astăzi la Muzeul din Chalon-sur-Saône. Sau regina stând întinsă pe pat, care, întocându-și disprețuitor capul, își lipește de sân, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Timpul Luna Ce noapte frumoasă! Ce noapte senină! Privesc pe fereastră Și o văd! E luna plină. E-mbrăcată în mister Și e baltă de lumină E al nopții cavaler Și o văd! E luna plină. Fără ea nu este noapte “Sclavă albă” și sublimă Razele-s ca niște șoapte Hai, priviți-o! Luna plină. Pasiune Orice om în astă lume Cred că are-o pasiune Să cânte sau să danseze Sau, nu știu, să deseneze. Însă puțini reușesc Să facă ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl imploră să continue. În brațele lui, deveni rînd pe rînd sclava ce n-ar fi bănuit niciodată că poate fi și iubita care cutează să se aventureze pe teritorii Încă neexplorate. Pasiune. Contopire. Pentru prima oară de cînd se știa, Înțelese ce Înseamnă să fii una cu celălalt. În timp ce se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dansează În taverna ta. Baldo Își mângâia bărbia În timp ce Îl scruta cu viclenie. — Așadar, o vrei pe Antilia mea. Splendida Antilia. Subliniase cuvântul „splendida“ cu un accent lasciv. — A ta? Poetul nu se gândise niciodată că femeia putea fi o sclavă, capturată Într-una din bătăliile din Răsărit ori cumpărată. Pe de altă parte, legile creștinătății nu interziceau sclavia păgânilor. — Am spus „a mea“? Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să caute acolo, e o afacere privată. Ca să fie înțeles și mai bine: în timp ce Securitatea, Armata și foștii activiști își împărțeau prada pe fondul melodiei Lambada, în timp ce Naționala juca meciurile din grupe la Coppa del Mondo, și la televizor debuta Sclava Isaura, noi ne munceam mințile cum să facem să rezistăm, să nu avem și noi soarta altora, Potaie. Și uite ce-a ieșit, nu ne așteptam să vă întoarceți atît de repede, dom’ Roja, zice Tîrnăcop, credeam c-o să reușim
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
după opt ani petrecuți la răcoare“. Lee îmi remarcă hainele șifonate și mă întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru, încețoșat, apăru o cameră înaltă, cu hieroglife egiptene pe pereți. Tavanul era susținut de stâlpi ce aduceau cu niște șerpi încolăciți. Aparatul de filmat oferi un prim-plan cu doi șerpi de gips care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și barmanița cu care stătusem de vorbă. N-am dat cu ochii de ele, așa că m-am pregătit să-l dobor pe prietenul meu cel mai bun. — Fir-ați ale dracu’ de limbătoare nenorocite, ați văzut un filmuleț pe nume Sclavele din infern? Cumpărați filme porcoase de la un mexican gras de vreo patruzeci de ani? Măi... L-am prins pe Lee pe la spate, într-un dublu nelson, și l-am răsucit spre ușă. Avea brațele încleștate și spinarea arcuită, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doar ei, nu și ție. Îmi veni în minte imaginea lui Lee la secția University, vorbind la telefon în timp ce eu eram în biroul alăturat, apoi Lee pornind în trombă spre La Verne’s când a fost scos din minți de Sclavele infernului. — Martha, povestește-mi sincer și restul, i-am spus. Martha se uită în jur și se crispă toată. Își ținea picioarele apropiate, brațele pe lângă corp, pumnii strânși. — Lee Blanchard a venit acasă la noi și i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât era destul de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era cățărată într-un copac pe undeva, își sugea degetul și număra norii, zicea Lea, și cam asta era tot ce se știa despre copilăria Bilhei. Bilha era orfana familiei. Ultima fiică născută din sămânța lui Laban, era copilul unei sclave pe nume Tefnut - o negresă micuță care a fugit într-o noapte când Bilha era deja suficient de mare ca să știe că a fost abandonată. - Niciodată n-a trecut peste durerea asta, zicea Zilpa cu multă delicatețe, pentru că Zilpa respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aceea de a-și îmbunătăți viața. Nu mai aștepta nimic de la Ada care trecuse de vârsta la care mai putea face copii. Celelalte trei femei ale lui muriseră sau fugiseră și nu-și putea permite scădea câțiva bănuți pentru o sclavă, cu atât mai puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă oile ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tandru primei lui soții. - Tatăl meu a vorbit rareori cu mine, pentru că îl prefera pe fratele meu, mi-a șoptit el. Dar o dată, când eram pe drum, am trecut pe lângă un cort unde un bărbat își bătea femeia - nevastă, concubină, sclavă, n-aveam de unde să știm. Isaac, tatăl meu, a suspinat și mi-a spus că el niciodată nu și-a luat o altă femeie în pat în afară de mama mea, chiar dacă ea îi dăruise doar doi fii, demult, la începutul căsniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele ei. Zilpa deja nu mai avea lacrimi când Inna i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu-l avea la inimă pe Laban. Lea și Rahela, Bilha și Zilpa de-abia îi suportau autoritatea, mai ales că în ultimul timp parcă se făcuse și mai necioplit și mai violent. Își trata propriile fiice ca pe niște sclave și-și bătea nepoții. Profita de munca lor la războiul de țesut fără măcar să le mulțumească. Îi înșela pe lucrători și le lua din berea cuvenită. Cu Ruti se purta foarte urât în fiecare zi. Surorile vorbeau despre toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât banii pe câini în acel joc de noroc la Carchemish. O jucase și o pierduse și pe Ruti și acum venise un negustor care avea s-o ia pe post de sclavă. Laban se închisese în cortul lui și nu voia să iasă și să recunoască ce-i făcuse mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]