1,949 matches
-
poetul IONEL MARIN. LA MULȚI ANI, cu multă sănătate, alături de cei dragi dumneavoastră, dragul nostru prieten, IONEL MARIN! Să vă dea Dumnezeu numai sănătate și bucurii, pentru a continua să fiți lumină aprinsă în candela timpului rău, pentru a fi sclipirea neasemuita a stelelor cerului albastru! Să rămâneți veșnic tânăr, încărcat de noblețe, altruism, cu imensă dumneavoastră onestitate și dragoste de oameni, care va caracterizează. Picăturile de timp să treacă peste dumneavoastră, pentru a va aduce florile alese ale gândurilor, strânse
LA MULTI ANI,POETULUI IONEL MARIN,ORGANIZATORUL FESTIVALULUI NATIONAL DE CREATIE LITERARA BOGDANIA FOCSANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356724_a_358053]
-
și știi că am să vin.” (Plâng ochii-mi grei de-atâta așteptare) Pe de altă parte, trecând iubirea în alt plan și folosind variate mijloace stilistice, poetul încurajează dreptul la viață: „Să nu-mi luați roua dimineții Și nici sclipirea ei de soare. Eu m-am născut simbolul vieții Și lacrima mângâietoare.” ................................... Și n-am lăsat nemângâiată Privire-n dor rătăcitoare, Nici inima îndurerată. Să nu-mi luați dreptul meu de floare.” (Să nu-mi luați dreptul meu de floare
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
să strige să afle toți despre ea au început să treacă clipe zile fapte pe alături până ce steaua s-a apropiat de uitare când și-a adus aminte prin gheața albă era un licăr slab fluturii morții slujeau în jurul ei sclipirea altădată sidefie era ceață căluțul de mare credea că se stinse în smirnă și tămâie se-ntunecă prin oglinda de gheață adevărul e alunecos mângâierea nu seamănă cu nimic la atingere nici cu focul nici cu nisipul ultimele pale de
. UN CĂLUŢ DE MARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355114_a_356443]
-
să luăm o pauză, ca să respirăm! Azi noapte în feresatră au înflorit salcîmii, Am auzit cocoșii spărgînd în cioburi cerul. Pe iarbă din grădina s-au presărat luceferi - Sporindu-mi mie-n taină tăcerii tot misterul Și tu, ca o sclipire, te-aprinzi în ființă mea, Si nu mai știu pe unde mai hoinăresc și azi. O lacrima lucește în ochii tăi de nimfa, Dar tu esti încă neaua ce nesfîrșit mă arzi Aș vrea să-ți dau și luna și
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de flori culese de pe câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltenești. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt și-a levănțică, lucea-n sclipiri de aramă și de argint cu forme rotunde, pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora defrumusețe ca iluminările Sulamitei din Biblie... -Scoală, Prințeso, zise bulibașa, ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
curcubeu Peste cald trupșorul tău: Trupul tău de violină, Arcuire de felină Peste noaptea ce senină Care-mi dăruia lumină. Care-mi dăruie lumină... Te-am strigat, Te-am tot strigat Stelele le-am numărat: Dar nu steaua cerului Ci sclipirea ochiului Care blând mă legăna Sub gingașă palm-a ta. Sub gingașă palm-a ta. Și cu tine-am tot doinit, Dorurile-am ostoit, Le-am tot dat, Le-am adăpat Ochi din ochi și din oftat Și cu tine
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
început să plîngă! Nu o să uit niciodată deznădejdea durereroasa din plînsul ei amar. VIAȚA MERGE ÎNAINTE Viața merge înainte Dinainte de-a fi viața Vag incremenita-n ritmul Prăbușit și el în ceață Și ce ruguri ard în zare Cu sclipiri de dimineață Semn că viața este, încă, Răstignita fiind în viață Și, cuprinsă în ea însăși Viața e o sărbătoare - Floarea-si cerne în petale Setea ei de-a fi doar floare INCERTITUDINE Mă simt cîteodată sfîșiat De-o incertitudine
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
s-a sfîrșit, Cerul nu era croit, Ci doar scrijelit în vis Într-un colț de Paradis. IUBITEI MELE Noi ne iubim dintotdeauna, Sîntem că soarele și luna - Cînd tu răsari, eu mă sfîrșesc - Mai las un semn, mă prăbușesc, Sclipiri difuze Peste frunze, Valuri care imi curg pe frunte, Umbre mirifice-n pădure, Vai, potrivite să îndure Și frigul, ceața, si tăcerea, Eu sînt doar stupul, tu ești mierea! Referință Bibliografica: SINTEZE / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SINTEZE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355608_a_356937]
-
NOAPTE ÎN FEREASTRĂ AU ÎNFLORIT SALCÎMII Azi noapte în fereastră au înflorit salcîmii, Am auzit cocoșii spărgînd în cioburi cerul. Pe iarbă din grădina s-au presărat luceferi - Sporindu-mi mie-n taină tăcerii tot misterul Și tu, ca o sclipire, te-aprinzi în ființă mea, Și nu mai știu pe unde mai hoinăresc și azi. O lacrima lucește în ochii tăi de nimfa, Dar tu esti încă neaua ce nesfîrșit mă arzi Aș vrea să-ți dau și luna și
ARS POETICA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355718_a_357047]
-
tău legat de puradelul ăla, o să ai belele grave cu mine! - și îi închise. Talentul pictural al autorului face ca atmosfera în care respiră personajele să fie veridică: Luna strălucea, galbenă ca puroiul. Apele tulburi ale lacului Fundeni aveau o sclipire fantomatică ce te înfiora. Câmpurile de gunoaie se întindeau înspre București, tăcute, pieptănate de vânturile itinerante ale nopții de vară. Locurile aveau ceva mortuar, fioros; nici măcar javrele fără stăpân și fără de speranțe nu se aventurau printre tufișurile acestor câmpuri, ce
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
Articolele Autorului Fulg de nea Fulg ușor ,mică steluță Rătăcită-n palma mea Ca o fină danteluță Pe guler de catifea . Ca un filigram de argint Pe o bijuterie dragă Măngăiere cu alint În atingere firavă . Minunat ca giuvaerul Cu sclipire argintie , Grațios pictează gerul Luminiță în chindie . Rece lacrimă a iernii Te topești în palma mea , Văntul șuieră-n vecernii Moartea unui fulg de nea . Referință Bibliografică: Fulg de nea / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1814, Anul
FULG DE NEA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346124_a_347453]
-
această antologie, cum ar fi „Mi-e dor de primăvara românească”, sau „Privind viața la 80 de ani”, se întoarce în timp și în țară, retrăind frumusețea copilăriei, evocând aspecte din viața sa cu iz de pământ românesc, și de sclipiri de câmp de rouă fotografiat în momentul în care răsare soarele ... Miroase a iarbă cosită de curând și a pământ stropit de ploaie, a ghiocei și a apusuri de toamnă în textele pe care le lecturăm noi. Dar și în
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
joc al mutărilor de destine murdar și ineficient pentru un intelectual, care se pierde într-o lume viciată însă nu lipsit de inteligență, de școală ascunsă a inițierii, purtat și zbenguit în lumea profană, ce îl dorește pentru ideile și sclipirile minții lui perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea. Profanul rumegă materia ce îi cancerizează interiorul și îi urâțește tot ceea ce puterea minții observă la el, fizicul i se sfârșește și moartea latentă îi sugrumă zilele; odată mort profanul devine
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
roșie rochiță! Cu desaga încărcată Stau cuminte lângă vatră! Vino, pe genunchii mei! Port cu mine tot ce vrei! Meriți tot ce e mai bun! Mi-a spus mie, Moș Crăciun! Am adus în piept, iubire Și în ochi numai sclipire De noroc și bucurie, Ani să-ți bucuri și o mie! Am în mâini doar mângâiere! În glas am lapte și miere! Ți le dau cu bunătate. Tu, primește-le pe toate! Port în suflet dezmierdări, Și pe buze, sărutări
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
i, fără să fie văzută, alteori se chinuia în spatele unui w, fără să reușească. Niciodată învinsă, tot timpul cuceritoare, se plimba nestingherită prin lumea cuvintelor. Purta haina celui bine citit și educat. Acolo am văzut-o pentru prima oară. Avea sclipirea și descătușarea omului vesel. dar și umbra omului trist, de multe ori simultan. Luptătoare convinsă, cădea uneori în tristețea învinsului. Este uimitor să vezi cum pot fi stăpânite atâtea stări de unul singur. O urmăream tot timpul cu frica celui
STATUIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356100_a_357429]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > GALBEN Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă-ngroapă ochiul tău fără sclipire Întors spre altă frunză ruginită Din altă toamnă mult mai veștejită În colțul tău cu galben și uimire... Împrăștii și pictezi în galben răni Ce galben sângerează în vitralii Și sfinții s-au îngălbenit sărmanii De-atâta apă galbenă din
GALBEN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356130_a_357459]
-
a frânt-o vântul din cireș Se leagănă bătând la ușă Și m-a făcut în frig să ies... Încă o dată mai privesc Atentă împrejurul meu Dar nu e nimeni...doar minunea Lăsată-n dar de Dumnezeu: O mare de sclipiri...de alb... Un joc al fulgilor de nea Ce-mi dau sublime sărutări Când cad timizi pe fruntea mea... Dar frigul mă cuprinde-n brațe Și intru-n casă...patul cald Mi-așteaptă trupul zgribulit Să-l poarte-n vise
BĂTAIE-N NOAPTE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368792_a_370121]
-
infernul, vom lua cu noi, păcate spre abisuri, cerul va rămâne, fără răsărituri. Te-am iubit în taină, lume blestemată, lavă de durere, moarte parfumată, tu-mparți veninul, flămândă de-avuție, și-mi rostești cuvinte, dogme de frăție. Iubești puterea, sclipiri de diamante, nu ai remușcări, în suflet doar amante, ai umilit pe Domnul, chiar l-AI pietruit, și cerul ți-a fost martor, când l-AI răstignit! Oh, lume nebună, cum vrei să te-nțeleg, și eu sunt din tine
LUME BLESTEMATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368964_a_370293]
-
o influență asupra vieții tale. Da, toate contează, vorbind la modul relativ, dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri. Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsiției în pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbi fără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngerii lung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare. De aceea alegem ceea ce ne zidește pînă în cele mai mici amănunte
DUPĂ MĂSURA INIMII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/369085_a_370414]
-
ale liricii care-i poartă semnătura. Și nu facem vorbire aici despre genetică (moștenirea părinți-copii), ci doar despre dorința pură de a scrie, de a-și însuși conștient stări și universuri de gând, pe care să le poată transforma, din sclipiri... în florilegii. (GHEORGHE A. STROIA); * * * 2. CECILIA NAGY* Cluj-Napoca: VESELIE-N POEZIE (versuri) Doar atunci când scrii sau desenezi, îți dai seama că nu e deloc ușor să dai viață cuvintelor sau culorilor, vrăjindu-i, astfel, pe cei care, în loc să abandoneze
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
confundă cu un „pământ de sentimente ude”, adăpostindu-l în minunata lume a poeziei. „Mă înconjoară carul mare / Și Carul mic mă fugărește / Pe cerul - rană de lumină / Aleargă timpul mișelește”, spune poetul recunoscând că “ Dispare umbra și lumina / Peste sclipiri din raiul vieții / Cade o lacrimă-nflorește / Ca roua - sol al dimineții. // Dispare tocul care scrie / Cu invizibilă cerneală / Pădurea astrelor bolnave - / Răpuse stele de beteală. // Dispare-ncet, ca fumul acru / Al unei vieți ce-n vers vorbește / Peste alese
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
AL. FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI Contradictoriu și controversat, răzvrătit și intolerant, turbulent și complexat, egocentrist și egoist, invidios și conflictual, pripit și tranșant, insolit și dificil, cu o operă în care platitudinile coexistă cu sclipirile geniale ca în paradoxism, Alexandru Macedonski este - indiferent din ce parte și perspectivă ar fi abordat - o personalitate fascinantă. Opera sa literară, fie că este vorba despre poezie, proză sau teatru, articolele sale de critică sau programatice, pamfletele și analizele
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]