1,930 matches
-
dar tu te lupți cu ei până-i dai gata. Ce te face să fii atât de minunat?”), Marlowe este și el atras de farmecul femeii experimentate, de misterul perversiunii expuse într-un ambalaj irezistibil. În ciuda ritmului dinamic, a dialogului sclipitor, a întâmplărilor fascinante, Farewell, My Lovely păcătuiește prin miza excesivă pe melodramă. Philip Marlowe s-a impus fulgerător, în The Big Sleep, drept un incoruptibil pogorât în lumea păcătoșilor irecuperabili. În romanul de față, situațiile sunt mult mai fluide și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Gesturile îi erau identice cu cele din apartamentul lui Hench, când aprinsese havana, și probabil așa vor fi totdeauna când își va aprinde o havană. Ăsta-i era felul și asta îl făcea periculos. Nu tot atât de periculos ca un tip sclipitor, dar mult mai periculos decât un coleric precum Spangler. Astfel de secvențe dau sarea și piperul unei scrieri în care spectacolul enigmistic pare a fi doar pretextul adăugării unor noi tușe la biografia metamorfică a marelui său erou. Hipertrofierea realului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
masă alb-cenușie de materie umflată fără trăsături, fără ochi, fără gură. O gaură de aluat cenușiu, un coșmar cu păr uman în el. Un colier greu, verde, pe jumătate încopciat, făcut din pietre mari neșlefuite, ținute laolaltă de un material sclipitor, atârna de ceea ce fusese gâtul. Din acest moment, aventura o ia pe o pistă primejdioasă. Dispariția simultană a celor două femei nu mai însemna, în nici un caz, o pură întâmplare. Obișnuit să pună în legătură lucruri chiar mai puțin spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de supracompensare, jertfei poetului, care își pune sângele la temelia operei, îi succede o înălțare momentană într-un timp al plenitudinii. Artele, toate, își au martirii și eroii ei. II Privind în propriu-i Eu ori contemplând lumea, subtilul Novalis sclipitor nu doar ca poet, dar și în postură de comentator credea ferm în puternicia cuvântului; nimic informulabil! "Orice se poate descrie verbis..." Performanțele de acest gen, rarisime, depun mărturii despre măreția unui creator. La polul contrar, Salvatore Quasimodo ("Nobel" italian
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apărut în volum) "va izbuti în poezia serioasă". I Seriozitatea soresciană se vede dincolo de "narativ" în consecventa dinamitare a truismelor și drumurilor bătute; absurdul e un instrument de corecție, un antidot țintind discreditarea idilicului și făcutului. Anecdota savuroasă, poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca un steag zdrențuit în războaie, pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu, până ce-a fost absorbită prin pori și s-a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut. De ce încerci să negi, de ce pretinzi că nu știi ce flanelă, ce seară, ce Ierusalim și așa mai departe? De ce vrei numai s-o pipăi, s-o vezi, să o dezbrac tocmai acuma când nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sinele rănit cum ne încredințează printre altele Elegia tristeții din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în micro-eseul Necesitatea poeziei (datat 1985): "Poetul contribuie la bunăstarea patriei sale prin ceea ce scrie. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Steding, membru al aceluiași institut: Das Reich und die Krankheit der europäischen Völker, lucrare a cărei popularitate capătă în acei ani funcția unui manifest propagandistic. „Iar dacă vom reuși să combinăm profunzimea și desăvârșirea metodei germane de studiu cu puterea sclipitoare a voinței politice, atunci profeția lui Cristoph Steding, care spunea că noua știință a politicii apărută în cadrul Reichului german îi va impune acestuia rolul conducător în întreg spațiul intelectual al Europei, se va materializa în sfârșit”, citează Frank în ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Roma și în India” - „Să spunem că a fost o fecundare reciprocă”, răspunde elegant și ambiguu Dumézil - cf. Didier Eribon, Entretiens avec Georges Dumézil, p. 157. Reverențele reciproce nu au lipsit aproape niciodată. Wikander i-a recunoscut grandoarea, Dumézil, intuiția sclipitoare, altfel spus bine venită, dar și trecătoare. Cu o singură, ciudată, excepție, în unul dintre puținele articole scrise în ultimele două decenii ale vieții sale, „Épopée et mythologie. Examen critique des récentes publications de Georges Dumézil”, RHR (1974), pp. 3-8
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
acuzei de imoralitate pe care Comitetul central de inspecțiune școlară (din care făcea parte și Maiorescu) o lansează la adresa revistei în care Hasdeu publicase nuvela Duduca Mamuca. În replică, Apărarea redactorului la procesul de presă ce i s-a intentat, sclipitoare prin argumentația logică și ironie, e și profesiunea de credință, realistă, a autorului, portretist al societății. Revista a adăpostit articolul lui C. Negruzzi, Studii asupra limbei române, versurile lui Hasdeu, încercările romantice ale lui Șt. G. Vârgolici, o baladă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
scriitor prolific; acestea nu sunt masive, multe povestiri trecând dintr-un volum în altul. Antologia Întâlnire târzie (1981) va regrupa în nici trei sute cincizeci de pagini esențialul prozei sale. Memoria contemporanilor păstrează despre V. imaginea unui om de o inteligență sclipitoare, de o mare delicatețe sufletească și de o bună dispoziție contagioasă; prezența lui (alături de Fănuș Neagu, Tudor George, Florin Pucă, Teodor Pâcă ș.a.) în rândurile boemei bucureștene a anilor ’60-’70 a alimentat un întreg „folclor”, în care, fără îndoială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
sau se retrage din scenă, în lumea-teatru, undeva în colț, spre a petrece în sine și a vedea "ce e rău și ce e bine". Și, ca să nu mai lungesc vorba, deși ar fi multe de spus (incitați de inteligența sclipitoare a lui Constantin Virgil Negoiță), ajungem la concluzia inevitabilă că autorul româno-american este un minunat întemeietor al eonului transmodern, având, nu înțeleg de ce, eronata convingere că vorbește despre postmodernism. Poate fiindcă logica fuzzy e în stare să înglobeze și postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este altceva. De la o emancipare firească a femeilor, feminismul a putut ținti să devină o nouă religie împotriva creștinismului, îndeosebi. Nu altul e mesajul cărților de mare ecou ale lui Dan Brown, din seria Codul lui Da Vinci. Autorul este sclipitor de inteligent și a avut dibăcia să recurgă la formula cărților de consum, atât de căutate în kitsch-ul postmodernist. El a pariat pe o cât mai largă penetrare în "mase", fiind la antipodul elitismului neo-gnostic. Erezia lui pariază pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1960) ale lui Y. Friedman (1923) ?i ale grupului englez Archigram. Efecte de structur? mai accentuate, cu preten?ie c?tre monumental (Bancă Hong Kong-ului ?i a Shanhai-ului, Hong Kong, 1979-1986), la N. Foster (1935) sau o complexitate volumetric? carenat? ?i sclipitoare (sediul b?ncii Lloyd�s, Londra, 1979-1986), la Rogers, par s? antreneze pe furi? acest demers esen?ialmente ra?ionalist c?tre un manierism tehnologist. O deriv? stilistic? pe care Foster ?i Rogers ?tiu s? o evite atunci c�nd
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
albastră oferea și ea o perspectivă marină către derive în care drumul ți-l decid curenți ampli, greu perceptibili, venind de departe și depășind cuprinsul. Ghețuri ale unui miraj născut de nisipul fierbinte pe care Rică naufragiase, dinții ei albi sclipitori apăreau și dispăreau discret îndărătul buzelor. Îi era sete nu numai de ea, ci mai ales de răcoarea adâncă pe care-o emana, și-n care rigoarea ardentă a forjei sociale înverșunate asupra lui de timpuriu s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se răzgândi; scoase bijuteria din buzunar și, într-un act instinctiv de purificare, o lăsă să cadă galben și discret precum un ud la rădăcina unui gard. Scârba inspirată de coșul de gunoi antrenă fără discriminare în elanul ei și sclipitoarea aluviune de douăzeci și patru de carate. Alergătura aurului prin lume își are cursivitatea ei antrenantă, capabilă să ia cu ea nu numai mințile; lui Rică și stomacul i se urcă în gât când se gândi la mâna străină ce-i umbla
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lung - fire de codoș, bârfitor și trădător, om cu totul neloial; Mare și rotund - inimă de aur, darnic cu oricine, chiar dacă va putea fi înșelat; Gros și mic - ins cu fire răutăcioasă, certăreață și neiertătoare; Mic și fin - inteligență uneori sclipitoare, har artistic, talent poetic și în alte domenii; Nas cu vârfu turtit - om cu idei originale, creativ; Nas coroiat - ins cu deosebită capacitate de gândire și muncă, până la îndârjire și epuizare, dar și cu un dram de răutate omenească; Ascuțit
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
existența părinților și a celor patru copii din ca să. Depărtânduse de sora sa, la un moment dat, în fața ei, cam la trei metri deasupra solului, a apărut o lumină caldă; din acel nimb de lumină s-a conturat apoi trupul sclipitor al unei copile frumoase, care îi surâdea. ...Dată fiind înmulțirea vindecărilor miraculoase și față de cele constatate din anchetele riguroase la care a fost supusă Bernadette, ecleziarhii au tras concluzia că acea copilă luminoasă ar fi fost chiar Fecioara Maria. Și
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
sau de supunerea față de una sau alta dintre taberele beligerante, ca principii pentru un acord de pace drept și de durată, încât părea într-adevăr că există o opinie publică internațională care le susținea. Totuși, așa cum a arătat deslușit analiza sclipitoare a dlui Walter Lippmann privind opinia publică în favoarea celor Paisprezece Puncte: Ar fi o greșeală să presupunem că entuziasmul aparent unanim care a întâmpinat cele Paisprezece Puncte a reprezentat un acord asupra unui program. Se părea că fiecare a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ton regizoral: "Decorul e simplu, îl cunoști. O stradă din Bucureștii anilor 1950. Început de toamnă. În fund, un maidan"4. Singurele culori menționate de Eliade sunt albul, negrul și nuanțe de verde (rochia verde pâl, insecte colorate în verde sclipitor sau dungi alb-verde) în ton cu apele oglinzii, ceea ce dă o tentă de culoare proprie întregii lumi în care se desfășoară acțiunea. Lumină este, și ea, foarte importantă în economia acțiunii și nu numai fiindcă induce atmosferă. Uneori ea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (că a fost cândva falnic sergent dragon în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
încercare a obținerii dreptului de trăire în paradis, în Olimpul dominat de iubită. Nu. Fuga e continuarea mitului, e diversiunea înaintea luptei care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului. Nebunia e de fapt inteligență. De o sclipitoare rezonanță cu... pădurea, dacă vreți. Stejarul, simbol al măreției Moldovei 370, al codrului secular, constituie aici baza materială a unei nave cosmice de suferință. Să nu uităm că Heidegger în Experiența gândirii scria: "Venim prea târziu pentru zei și prea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trăite în cărți scrise de un Bolintineanu, Borges sau Coehlo, Umberto Eco sau Fowels demonstrează țelul ordinelor secrete de a induce adepților un sens al marilor conversii religioase. Johann Valentin Andrae descrie în opera sa ritualurile rosicruciene, dar cele mai sclipitoare pagini le întâlnim în capodoperele lui Rudolf Steiner. Numai cinicii cârcotași ar putea considera adevărata religie tradițională a lumii ca fiind o farsă, sau închinată unui fals Dumnezeu. Cercetători precum Knight și Lomas 586 demonstrează cu argumente miile de ani
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dobândească izbânda din lumea Împăratului Roșu. Dar fuga lui e continuarea mitului, e diversiunea înaintea luptei care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului, așteptând cu răbdare și înțelepciune clipa. Nebunia e de fapt inteligență. De o sclipitoare rezonanță cu... pădurea. Stejarul, simbol al măreției Moldovei 940, al codrului secular, parte a arborelui edenic, constituie aici baza materială a unei nave cosmice de suferință. Să nu uităm că Heidegger în Experiența gândirii scria: "Venim prea târziu pentru zei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
marginile de arabescuri, frunzișuri și flori unde se ascund animale și mici personaje. Adesea alb, fondul este uneori pictat cu aur sau colorat; motivele decorative sînt deci mai libere și mai degajate (Heures de Marguerite d'Orléans, cca. 1430). Exuberanța sclipitoare a acestor ancadramente decorează aproape toate paginile cărților de rugăciuni, dar nu apare decît pe prima pagină în multe manuscrise. Prin miniatură trebuie înțeleasă ilustrația propriu-zisă: scene pictate drept litere decorate, viniete care se întrepătrund cu textul și mai ales
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]