92,274 matches
-
apoi dacă mă simțeam bine, dacă aveam nevoie de ceva... Bineînțeles că eu m-am bucurat că pot în sfîrșit să mă fălesc cu strălucitele mele abilități lingvistice. Am avut o conversație domoală și pașnică de-a lungul căreia a scos de la mine cam tot în ce mă privește. Mi-a spus, cînd i-am pus întrebări concrete, că domnul director, Dr. Gefilte Fish, superviza toate activitățile Casei, și doar la sfîrșitul fiecărui tratament avea obiceiul să-și viziteze pacienții ca să
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
politică și economică a continentului european și nu numai, dar și marile descoperiri ale lui Zigmund Freud. Nu credem că se impune sublinierea tuturor momentelor ce au marcat acest secol, Însă menționarea câtorva momente și evenimente va avea menirea să scoată În evidență complexitatea realizărilor dar și a contradicțiilor ce l-au caracterizat. În primul și al doilea deceniu al secolului XX, reamintim deschiderea canalului Panama, eveniment cu implicații majore nu numai În viața economică din regiune ci și la nivel
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
de slavă o trecea în slovă, bunăoară, din partea Porții, ce știa în răstimpuri să fie sublimă, o iertare de bir pe câte un an-doi, când iute forfotea țara de oameni, de vite, de roade rar luminiș, cu atât mai de scos în față cu cât ar fi putut sta pildă unei de durată rânduieli. Mai către noi, perioada înfăptuirii Regatului, apoi aceea, interbelică, a României întregite larg respirând între surorile ei europene, au constituit asemenea norocoase răstimpuri de înflorire, ce păreau
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
de vedere al scriiturii critice, substanțiale, exacte, elegante, de-o elasticitate de bun augur. Ea ni se înfățișează precum plasa unui vrednic pescar în care se zbate la un moment dat un monstru marin pe care pescarul nu-l poate scoate la suprafață, bucuros totuși că a avut loc întîlnirea lor.
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
voia să ducă un război personal împotriva românilor din Timișoara. Hitler era convins că, fără el, Germania nu mai merită să existe. Mă întorc însă la filmul meu de la ambasada Irakului. Nefericiții aflați la post probabil că după ce l-au scos din decor pe Saddam s-or fi întrebat pe cine mai reprezintă ei în România. Și nu m-aș mira ca în clădirea somptuoasă a ambasadei să-l fi bătut și ei cu papucul peste gură pe Saddam în poza
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
copertei ( realizate din hîrtie și carton produse în Elveția, respectiv Italia), degajă eleganță, bun gust și respect față de cititori. De altfel, editura timișoreană Brumar nu se află la prima reușită editorială de acest fel. Prin calitatea cărților pe care le scoate ( este vorba aici de valoarea autorilor, dar și de condițiile grafice de tipărire), ea poate concura cu șanse reale de succes la titlul de cel mai select editor de poezie din țară. Nerușinarea este o carte reprezentativă pentru lirica lui
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
Constanța Buzea N-am mai văzut-o de luni de zile pe femeia cu făptură transparentă care cerșea fără să ceară, fără să scoată un cuvânt. Când vremea era năpraznică, intra în biserică la adăpost, rămânând în colțul cel mai bine umbrit, privind de departe la lume, la icoane, la sfinții pictați pe pereți. Când timpul era dulce, se așeza în pridvorul bisericii Visarion
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
lucrează încet, temeinic. Când va termina de clădit casa, mă duc la el"... Nu l-am mai întâlnit nici pe nea Ionică, din Piața Romană, bătrânelul fragil cu trupul și cu sufletul. Și el cerea milostenie, și tot fără să scoată un cuvânt. Modest, smerit, cu o iconiță în mână, puțin îndoit înainte, proptind cu șalele vizibil suferinde un stâlp. Se distingea astfel în șuvoiul lumii nesecat. Nu cred că avea vreo nădejde anume, ci o răbdare cu propriul necaz îndurând
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
de Vâșinski este de a ponegri tot ceea ce a fost semnificativ în România până la căderea ei sub stăpânirea tancurilor sovietice. Sigur, memoriile sunt un gen literar în care subiectivitatea își pune foarte puternic amprenta și în care prea adesea sunt scoase în evidență aspecte negative ale contemporanilor; dar, un Argetoianu, de pildă, cu tot cinismul de care dă dovadă și în amintirile sale, are și cuvinte de apreciere despre realitățile pe care le-a trăit și despre personalitățile pe care le-
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
și mare bogătaș, nimic nu era vrednic de apreciat în România monarhică, cu excepția partidului comunist. Nu există persoană evocată, fie că este vorba de Regele Ferdinand, de Ionel Brătianu, despre care susține că era de familie fanariotă de unde o fi scos-o , de Iuliu Maniu, de Goga care să nu fie ponegrită. Iuliu Maniu n-a avut nici un merit în realizarea Unirii, Goga, "după Eminescu cel mai de seamă poet al nostru, cântăreț al pătimirii poporului român sub Habsburgi", din care
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
or fi pînă la Arcuș, mi-e sete, mi-e sete, mi-e sete, mi-e sete... apoi vin cu toții, în răcoarea medievală a sălii, vine și Femeia, vine și Diavolul, vine și Autorul. Cine pe cine încalecă, Doru a scos din placenta cuvintelor voluptăți și molozuri, spaime ascunse și cochetării disperate, țîțe tremurînde și revărsări seminale, cine-i oare actorul, cine pe cine mai joacă, unde e textul, unde e lumea de carne, pîrîiașul de sînge, mormanul de oase, vii-
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
semnificația acțiunii. Astfel, în America, atunci când personajul principal, Rossmann, merge în vizită la locuința de vară a unchiului său, lumina devine un personaj care participă la acțiune. "Un cerc restrâns de lumină" îi ghidează pașii. Lumina îi reliefa obrazul" și scotea cuiva la iveală "buza de jos, o bucată de carne flască și grea, care tremura puternic". Este o viziune de film expresionist german, cu similitudini în filmele lui Murnau, cu personajele lui fioros caricaturale. O adevărată prezicere vizuală, prefigurând deformările
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
să pregătească sosul pentru peștele pe care avea să-l aducă Chanu diseară. Avea să clătescă paharele și să le frece cu ziar ca să le facă să strălucească. Pe fața de masă erau cîteva pete pe care trebuia să le scoată. Și dacă dădea greș? Orezul ar putea să-i iasă lipicios. Dhalul prea sărat. Chanu ar putea să uite de pește. Dar era numai o cină. O simplă cină. Cu un musafir. Lăsă geamul deschis. Se urcă pe canapea ca să
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd fu din nou în stare să vorbească, spuse: Sunt de acord cu dumneavoastră. Comunitatea noastră nu este educată în această privință și în multe altele pe deasupra. Dar în ceea ce mă privește, nu intenționez să risc
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
citit-o de 7 ori și nu mai vreau să aud de ea. Augustin Buzura: La mine era discuția cu cenzura - erau foarte multe tehnici de a scăpa de ei, scriai deasupra același cuvânt, scriai fraze întregi ca să ți le scoată și să rămână ce-ți trebuie... era ca-n neurologia din tinerețea noastră... se numea dominanta Chomsky, deci un focar mai puternic de excitație inhibă pe altul mai slab de excitație. Era foarte greu când terminai, dacă nu știai unde
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămîne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt se pare de peste doi metri. Nu e de mirare că Pașa Hassan
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
cu ei lângă tine, nu știu ce-or fi având cu noi, eu crez că cine i-a făcut, a greșit, se-ntâmplă..." Maiorul era un om vorbăreț, cum sunt bărbații umblați, pe la cincizeci de ani. Dacă și-ar fi scos chipiul înfundat până la urechi în cap, niște urechi mari, pleoștite, și n-ar fi fost chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea o servietă străvezie de plastic plină cu guvizi țepeni
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
de grăbiți, veniseră așa, mai mult în vizită; cum, adică, să-i pescuiești? ... Tocmai prinsese una din vietățile acelea băloase despre care se poate spune că sunt orice, numai pești nu. Luase în mână guvidele, laș, moale, fără onoare, îi scosese strâmbându-se cârligul din botul hidos făcut numai să înhațe orbește orice, azvârlindu-l cu scârbă spre o găletușă roșie fără mâner. Dar el se nimerise să cadă alăturea peste geanta străvezie de plastic, țopăind pe ea, peste captura veche
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
în limba română, de la editură. Autoironia. Ochii lui din Idiotul și din Cumnata lui Pantagruel. Asumarea neputințelor. Încăpățînarea, bună de multe ori, dar care poate să joace și împotrivă, așa cum recunoșteam amîndoi, cînd orbește simțurile. Godot-ul formidabil al lui Purcărete, scos fără nici o explicație din cărțile teatrului, cum se cam întîmplă cu ce face Purcărete, povestea sentimentală a celor doi cloșari, fabulosul poveștii lui Didi și Gogo, fabulosul prieteniei dintre Flonda și Chiriac. Cu tot ce i-a unit și cu
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate), dar și nenumărate bucăți splendide în care situații pitorești și bizare sunt izolate perfect, scoase din context și analizate cu o minuție desăvârșită. Tocmai aici stă arta lui Cristian Popescu, în abilitatea de a surprinde și reconstrui mintal cadre neobișnuite ale realității: "Pe la unu noaptea, în fața unei vitrine cu jucării a magazinului Romarta (vezi nepieritoarea
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
au ocupat fotolii de prim-plan ale vieții politice. Corneliu Vadim Tudor nici măcar nu face un secret din faptul că i se întâmpla să "bea câte un ceai" cu sinistrul șef al Securității. De curând, "Adevărul literar și artistic" a scos la lumină fragmente din dosare ce conțin transcrierea "dialogurilor colegiale" dintre ofițeri de Securitate și scriitori bine plasați în ierarhiile breslei. Din prima clipă, sare în ochi atitudinea unui scriitor cu inițialele A. B., în mod explicit, un om de
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
care debutează cu cadrul de început, iar "meteorologul" e prima victimă de pe listă... Sutura reticentă e însă responsabilă și pentru un faux pas: personajele au o alură de cobai neputincioși. Una peste alta, un film călîu, stare din care il scoate doar metafora arcului, bine conturată, dar nu lipsit de implicații. Ei, și de la un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant de arme pe deasupra. Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
și e datat prin anii '70. Așadar ar trebui să excludem ipoteza că securistul care a redactat textul a făcut-o cu gîndul că se prăbușește regimul și că are datoria de a mînji un intelectual în plus pentru a scoate Securitatea mai curată. În anii '70, Securitatea primise sarcina de recuperare a personalităților exilului, pentru a lustrui imaginea regimului Ceaușescu. Securitatea primise această sarcină pe linie de partid, nu acționa de capul ei. Or, de unde știm că Securitatea nu raporta
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
primele secole ale istoriei creștine. După cum se știe, martirii au intrat în memoria creștinilor, în cultul Bisericii și în sinaxarele ei. După încetarea persecuțiilor, pe mormintele sfinților și ale martirilor s-au înălțat primele biserici. Moaștele sfinților martiri au fost scoase din morminte și așezate cu cinste în cripte, anume zidite, numite martirioane, peste care construiau bazilici (biserici), numite martyria. Unele din aceste martirioane s-au ruinat de-a lungul vremii, altele au fost distruse de barbarii care au năvălit mereu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fost supuși. Se notau viețile sfinților uciși, care se citeau mai apoi în biserică. Numele celor martirizați au umplut calendarul creștin, martirii fiind primii sfinți prăznuiți de Biserică. Numărul celor care au pătimit pentru Hristos este imens. Săpăturile arheologice au scos la iveală numai în catacombele din Roma aproximativ 1,5 milioane de morminte care adăposteau trupuri de martiri creștini<footnote Ene Braniște, Liturgica Generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985, p. 450. footnote>. Astăzi
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]