4,809 matches
-
aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele puse în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Canalul Dunăre - Marea Neagră. Asta se întâmpla de obicei duminica, dar nu în fiecare după amiază, din cauza rigorilor de la internat, unde pedagogul era mai mare decât directorul. Mă mulțumeam, desigur, cu liberul de duminică pentru a merge pe canal la pescuit. Scule de pescuit nu aveam și nici la internat nu puteam să le țin. Mama îmi povestise că are un fel de văr la Medgidia, spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la Medgidia
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
lei albastră, care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela era unul dintre țiganii de care era plină Medgidia la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
toate aceste calcule și ajungi la concluzia că trebuie să renunți. Astfel, ai ratat o zi de pescuit pentru a-i face plăcere unui cunoscut sau unui turist, să pescuiască pe mare, mai ales că, de obicei, nu are nici sculele și nici momeala adecvate. Pipotă de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
iulie-august. În anul acela s-a hotărât să-mi facă o surpriză de 1 martie, ziua binecunoscută a mărțișorului. Singur acasă, deoarece fiind frig, încă nu începusem campania de pescuit pe mare, m-am apucat să torn niște plumb pentru sculele mele folosite la pescuitul pe mare. Ocupat cu topirea materialului și turnarea lui în matriță, nu eram atent la ce face pisica care se tot învârtea pe lângă mine frecându-se de picioarele mele, parcă nu-și găsea locul. La un
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
la mare pe ‚ „Digul de la Olimp’’ s-a dus să pescuiască. După ce prinde câțiva guvizi și mai puțin stavrizi, un coleg gras, căruia nu-i dă nici măcar inițialele, văzându-l, îl întreabă ce fel de ace să-și pună la sculele sale de’’ultim răgnet’’, cu lansetă Japoneză. A doua zi, după ce-i pune Grasului 2 ace, îi propune să arunce departe, unde-i posibil să prindă Calcani. Așa face dar după o vreme devine neliniștit iar Băieșu îi spune că
UN MĂRUNT COLECŢIONAR DESPRE UN MARE UMORIST de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367476_a_368805]
-
mergeam în zilele libere pe mare, la pescuit. După un timp, colegul meu s-a separat de noi, luându-și o barcă cu motor, mai mare și o baracă la punctul de pescuit de la fosta pescărie, unde ținea motorul și sculele de pescuit. Așa am rămas coproprietar doar cu fratele, la barca amplasată pe plaja din Saturn, în dreptul bufetului Semiramis. Într-o zi de vineri, mi-am făcut program de mers pe mare, culcându-mă mai devreme decât de obicei și
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile, m-am îmbracat sumar, anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele puse în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
Canalul Dunăre - Marea Neagră. Asta se întâmpla de obicei duminica, dar nu în fiecare după amiază, din cauza rigorilor de la internat, unde pedagogul era mai mare decât directorul. Mă mulțumeam, desigur, cu liberul de duminică pentru a merge pe canal la pescuit. Scule de pescuit nu aveam și nici la internat nu puteam să le țin. Mama îmi povestise că are un fel de văr la Medgidia, spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la Medgidia
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
lei albastră, care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela era unul dintre țiganii de care era plină Medgidia la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
în: Ediția nr. 206 din 25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Cele ce urmează mă silesc la confidențe ce au nevoie de o argumentație nu atât solidă cât credibilă, sau poate amândouă laolaltă, detaliată și cerebrală, limpede ca fațetele unei scule așchietoare cu muchii tăioase ce urmează să desfolieze miezul unui zăcământ sufletesc, nescos vreodată la lumină. Păstrat cu grijă din cine știe ce griji covârșitoare, libații, resentimente sau frustrări, neîmpliniri sau numai jumătăți de măsură, neexibate din pricini inexplicabile, poate metafizice și
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
împătimiți ca și noi, până la Valea Mare, cum i se spunea locului unde era o deschidere mai largă între zonele stufoase. Am parcat autoturismul cât mai la umbră, sub arbuștii crescuți deasupra malului și m-am rezumat doar la pregătirea sculelor pentru pescuit. Graba de-a pleca cu noaptea “în cap”, cum se spune, nu se datora faptului că peștele mușcă mai bine la prima oră a dimineții, ci mai ales dorinței de-a ocupa locul respectiv. Era ideal pentru ceea ce
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
la scos râme negre, ceva mai departe de acest loc ales. Mai veneau doar câțiva pescari cu bicicleta, în afara văcarilor, care treceau cu ciurda de vaci la baltă, însă aceasta după răsăritul soarelui și reveneau aproape de apus. Mi-am pregătit sculele, fiind singurul care mă ocupam de acest lucru, căci iubita asculta muzică la radio, întinsă pe scaunul mașinii, lăsat în poziția de dormit. Lumina zilei începea să se zărească binișor, ceea ce avantaja aranjarea locului de pescuit, dar nu și pescuitul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
în locul unde pescuia ea, pentru a atrage și pești mai mari decât cărășelul capturat. Balta avea pește destul de mare. Se prindeau acolo somni de patruzeci de kilograme și crapi de peste zece kilograme. Nu era cazul nostru, că nici nu aveam sculele potrivite, mulinete rezistente, fir textil și monturi la forfac, făcute de oameni pricepuți în pescuitul crapului. Noi venisem pentru a ne relaxa și ne mulțumeam cu ce prindeam. Atmosfera începuse să se încălzească și la propriu și la figurat. Soarele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
celălalt timp de vreo cincisprezece minute, până am ajuns la un consens. Simțeam că eu sunt șeful și-mi dominam adversarul. Am strâns frâna la loc, și ușor-ușor, peștele se apropia de mal. Încercam să-l scot departe de celelalte scule, pentru a nu se încurca între nailonuri și să-l scap. Se vedea cum îi plutește capul la suprafață. Era acum al meu. Luase aer, deci nu mai avea puterea de-a se opune. Credeam eu, dar nu era chiar
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
obișnuiești să pui musafirii la asemenea munci murdare. Și mie îmi este deja foame. Murdare, murdare, însă ai văzut ce gustoase devin produsele muncii murdare... Uite eu mă apuc de curățat peștele și tu rămâi șefă de trib peste toate sculele. Bine? Sigur, dar lasă că nu va trage tocmai acum, când ești tu preocupat cu peștele, să-l cureți - spuse ea convinsă. Pe baltă, la pescuit, când nu ești atent, atunci trage și peștele și, în general, ratezi momentul. Am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
un loc unde poți să te odihnești, sau să te ascunzi de ochii curioșilor. Era accesul puțin greoi până la locul ales de Miruna, dar ce nu face omul pentru plăcerea partenerei? Deja, am intuit ce intenții avea, așa că am strâns sculele din apă și le-am lăsat așezate pe suporți. Nu doream să aud săltând bambinele pe nailonurile lansetelor, tocmai când nu trebuia și așteptam cu nerăbdare să aflu ce noutăți voi descoperi într-o partidă de amor, la firul ierbii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Sfatului, unde locuiești azi și dumneata, au zidurile întărite și fățuite de gospodarii lor. Însă zidurile acestea au și multe povești în coaja lor. Eu le scrijelesc uneori învelișul, căci bibliotecile și internetul îmi stau la dispoziție și-mi dau sculele necesare... Câteodată, mai vorbesc și cu bătrânii ce știu de la bătrânii bătrânilor lor vechi întâmplări. Ce admiri dumneata acum, și ce era aici, prin secolele trecute, e atât de diferit! La „Târgul Anual” veneau negustori și meșteșugari din țară și
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
de peste șaisprezece ani . Speram ca la ivirea zorilor, marea să se liniștească. La un moment dat au început să cadă stropi reci de ploaie. Norii plini de precipitație își scuturau povara deasupra noastră. Imediat fiecare a scos din gențile cu scule, echipamentul pentru ploaie. Era vară, însă de la o ploaie rece și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam colegi care nu mai erau printre noi, datorită acestui fenomen, tratat cu nepăsare. După
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
agitată, dar nu chiar așa de supărată, am ajuns cam la o milă marină de țărm. Speram să cădem pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării unde să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și două - trei cârlige legate, în care puneam râme negre din baltă, sau bucăți mici
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
ceață nu erau așa dese, ca să ne sperie. Ne-am învățat cu ele, doar eram de-ai casei, cum s-ar zice. Înainte, aveam o busolă foarte utilă pe ceață, însă am pierdut-o pe fundul mării, alături de mai multe scule căzute în apă, din neatenție, pe o mare agitată. “Poate voi reuși să-mi cumpăr alta, cândva...”, mă gândeam. Mi-am cărat grăbit bagajul la mașină și am plecat spre casă. Acolo, am ales și împărțit peștele pe sortimente, cel
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
născuți prin martie - aprilie, ceilalți prin iulie-august. În anul acela s-a hotărât să-mi facă o surpriză de 1 martie, ziua binecunoscută a mărțișorului. Fiind singur acasă, încă nu începusem campania de pescuit pe mare, turnam niște plumb pentru sculele mele folosite la pescuitul pe mare. Fiind ocupat cu topirea materialului și turnarea lui în matriță, nu eram atent la ce face pisica care se tot învârtea pe lângă mine frecându-se de picioarele mele, parcă nu-și găsea locul. La
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367115_a_368444]