20,508 matches
-
ferestrele mansardelor tainice din bucurești din tel-aviv din paris/ foișorul de foc străvechiul turn cu case din burgul de la dunăre eiffel-ul impozant ca penisul lui hercule/ visează tandru pe umerii mei siamezi pînă-n ultima firbă derbedei și-mpărați în aceleași secunde: (nicolae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Aparent încă anahoret al dreptei credințe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilității sale particulare, în care
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
numai într-o anumită perioadă a existenței în cuplu - (50%), Andrea Dworkin atrage atenția că este o minciună periculoasă să se mai pretindă, în continuare, că asemenea fenomene sînt izolate. Statistici alcătuite ceva mai tîrziu arată că la fiecare 18 secunde, o femeie este bătută, iar la fiecare 3 minute se produce un viol. De vreme ce frecvența acestor acte de agresiune este atît de mare, judecă Andrea Dworkin, este o ipocrizie periculoasă din partea autorităților să încerce să le prezinte drept fenomene izolate
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
e altfel. Iar Dabija a reușit să ne arate această realitate incontestabilă. Aproape două ore Iureș ne demonstrează extraordinar că teatrul este cuvînt, că relația între actor și cuvînt este cea mai specială, capricioasă, dificilă și orgolioasă. Nu obosește nici o secundă în acest recital în care Valeria Seciu a acceptat să apară, cu grație, ca o umbră, fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
Kordonski, nu obosește pe durata construirii spectacolului. Imaginația nu se epuizează după o jumătate de oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu se îndepărtează de Cehov nici o secundă. Te face, însă, să-l simți acut, pe tot parcursul șederii în sală. În mecanismul montării, actorii din distribuție se înșurubează total sau parțial. Unii s-au dat pe mîna regizorului pînă la capăt. Asta se vede pe scenă. Alții
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și a prozatorului american ce avea să primească Premiul Nobel în 1949, cu mai puțin de un sfert de veac înainte de a muri, la fel de însingurat și de neînțeles: un sudist care nu s-a predat pînă în cea din urmă secundă a existenței sale. Cu Faulkner dispare și cea din urmă redută sudistă din ea rămînînd nepieritor doar forma, doar stilul pe care Sartre îl demontează cu atîta pizmă, sper, dacă nu rea-credință. Cît privește Ritualul zilnic, el este însuși Ritualul
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
mai sărace decît a noastră. Pentru că, o spun în cunoștință de cauză, nu sărăcia ne este piedica principală, ci ignoranța, suficiența, refuzul de a învăța și de a intra în dialog cu alții. Țara lui " Las' că știu eu!". În secunda în care au ajuns demnitari, diverse personaje postrevoluționare au lăsat să se înțeleagă că problemele țării și ale locului ei în lume s-au rezolvat de la sine. Oricum, se vede clar că ne facem singuri mai mult rău decît orice
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
neașteptat, despre trecutul lor matrimonial, sentimental și erotic, pe care amândouă ar fi vrut să și-l șteargă din memorie măcar în intervalul de o lună al vacanței din Insulele Eoliene. O vacanță pentru care s-au decis "într-o secundă" și de care frenetica, explozivă Chloé este sigură că va fi "mirifica, ieșită din comun". Femei la patruzeci de ani, cele două eroine căra după ele în călătorie nu doar un munte de bagaje dar și, cum spuneam, un trecut
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
-i calm sau furtună. Visul lui este să poată bea o cafea în liniște, să viseze la femeile de altădată, la aventurile cu ele. La el nu există fidelitate, ci mai degrabă o solidaritate masculină. Dar nu se gîndește o secundă că ar fi putut trăi el toată tensiunea care îl macină pe Soriano. Scena celor doi, după ce au rătăcit parcă pe nisipul mării o noapte, cînd își deapănă victoriile tinereții, serioasă la limită și presărată cu gag-uri este antologică
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
într-un firesc accident/ și ne-a înghițit stelarul noroi./ Poate că demult am murit,/ Numai că vestea nu a ajuns încă la noi/ Poate că am găsit ora, rotundă,/ întreagă,/ ca o inimă a timpului/ și dorm/ acoperit de secunde,/ apărat de trecere./ Poate că sunt în ora/ în care o să fiu mereu/ mai tînăr/ și mai bătrîn ca Dumnezeu" (Poate). Categoriile abordate aici sînt lumina și întunericul și, între ele, umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
Constantin Țoiu Cu noul an 2001, Ceasul planetei se pune în mișcare secundă cu secundă bătînd mai departe pe furiș către anul trei mii al erei creștine. An tînăr încă, față de calendarul celorlalte mari civilizații, pe care nu le mai numim. Am spus Ceas, unealta mileniilor anterioare a bățului de trestie înfipt în
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
Constantin Țoiu Cu noul an 2001, Ceasul planetei se pune în mișcare secundă cu secundă bătînd mai departe pe furiș către anul trei mii al erei creștine. An tînăr încă, față de calendarul celorlalte mari civilizații, pe care nu le mai numim. Am spus Ceas, unealta mileniilor anterioare a bățului de trestie înfipt în nisip, în jurul
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
secerați de gloanțe și unde un decret sever interzicea - în Piața faimoasă - orice oprire. Pe jos, nu era voie. Iar dacă treceai cu bicicleta, grav ar fi fost să te dezechilibrezi din pedalat și să pui piciorul pe pămînt, o secundă. Mașina noastră era Mercedes de opt locuri. Îl întrebasem pe tălmaciul cu studii la București cum se spune în chineză da, ca să facem conversație; iar el spusese scurt și, exact conjuncția românească. Tot drumul am făcut și..., și..., alături de șofer
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
celebrul Procopius din Cezareea, a dat în vileag, după ceasul al doisprezecelea, nevrednicia, impostura, turpitudinea unei cîrmuiri alături de care s-a situat din interes material. Calificarea sa de prozator, cu observația ageră și verbul alert și caustic, dau acestei mărturii secunde un preț în sine. Ea nu-l absolvă de păcate pe autorul său (pentru care frîngerea destinului scriitoricesc e o pedeapsă), dar e... mai mult decît nimic. Spre deosebire de alți memorialiști din rîndul nomenclaturii literare (Mihai Beniuc, Maria Banuș), autorul Străinului
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
bătrînă stafie/ în căruțul tău ca un leagăn blestemat/ ia-mă și pe mine" (Erezia întîi ). Idealul: cel de-a se pierde, de a-și topi înfățișarea, de a-și împinge anonimatul pînă la transparența invizibilității: "încă mai pot crea secunde/ de stupoare în fața ghișeelor/ cînd funcționara duhnind a ojă își pierde/ privirea în mine ca într-un imobil nelocuit" (ibidem). Dacă Peter Schlemihl, celebrul personaj al lui Chamisso, și-a pierdut umbra, poetul nostru e pe punctul de a-și
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
-l avertizeze exact cînd Carlton se năpustește în geam. O explozie. Frînturi triunghiulare de sticlă zboară prin cameră. Bănuiesc că pentru el a fost mai curînd surprinzător decît dureros, ca atunci cînd te prăvălești în apă de la mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă de zor Just like a Woman. Carlton ridică o mînă, curios, ca să extragă ciobul de sticlă care i s-a înfipt în gît, și în clipa
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
demonia se sacralizează și sacralitatea capătă atribute demonice, într-o înmănunchere fascinant-confuză: "Atîta nedeslușire a pedepsit pămîntul/ încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
se risipește pentru a ajunge la unul sau la altul din oamenii președintelui, ce canale subterane se sapă, ce relații căzute în somnolență se retrezesc impetuos la viață, câte vechi amiciții sunt puse la bătaie pentru a obține treizeci de secunde de conversție tęte-ŕ-tęte cu șeful statului. Că la mijloc e multă autoiluzionare și încă mai multă prostie - dar și o enormă sete de favoruri și chilipiruri - îmi dau seama din tot felul de întâmplări al căror protagonist involuntar am devenit
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
pe viitorul specialist în aromânistică și, iată, așa a rămas. Sanda Golopenția îi surprinde unele momente de oboseală, de slăbire a optimismului, dar identifică lesne resorturi salutare: "Timpul, o disciplină ereditară grațios conținută îl ajutaseră să-și construiască o voioșie secundă". Andriana Fianu amintește urgia ce se abate asupra lui Cher Ami în 1952. Acuzat că a încălcat preceptele staliniste, devenit peste noapte "cosmopolit", "latinizant" și, pe deasupra, cu "origine nesănătoasă", este înlăturat de la Catedră. Convins că va muri, Al. Rosetti își
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
alt palier, că m-a tușat jocul tinerei Elinei GaranČa în Charlotte, că a înțeles perfect propunerea lui Andrei Șerban. Că trece formidabil de la strălucirea frivolă, la platitudinile unei femei măritate, resemnate, apatice, pentru ca în final să-și trăiască, tîrziu, secunde de iubire, ca să înțeleagă plenar ratarea. Pot spune că Ileana Tonca, altă tînără voce, reușește, datorită încrederii în regizor, să construiască, împreună cu el, un rol secundar dintr-un rol aproape inexistent. Sophie aici este prezentă, este îndrăgostită de Werther, este
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
moarte pe nesăbuita asta? Este prea devreme să se grăbească spre doamna în negru, mai ales că-i tânără și poate nu are experiență în șofat, chiar dacă este la volanul unui autoturism ce prinde suta de kilometri în cinci - șase secunde. Niciun motiv din lume nu merită să justifice graba șoferiței. Poate doar dorința de a-și încredința sufletul neantului”, continuă el discuția cu sine. Într-un minut, tânăra dispăru în noapte, așa cum și apăruse - ca o nălucă. Nu-și termină
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
putea da seama dacă îl are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se lovise înainte de a se declanșa airbag-ul. Accidentata părea o copilă după cum reușea să-i distingă trăsăturile. Apărură lângă el încă doi bărbați tineri. În câteva secunde își revizui mental cunoștințele despre cum se acordă primul ajutor în cazul unui accidentat auto. Își apropie gura de buzele fetei pentru o respirație gură la gură obturându-i cu degetele nările. Chiar și în acele tragice momente nu a
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
ignorat-o. Nu mai e de mirare de „renumele” pe care România îl are în lumea bună!? Cum e posibil ca un parlamentar traseist, juristă de profesie, conferențiar universitar să spună în fața televiziunile „Mai lăsați-mă cu Constituția!” fără ca în secunda doi să nu-și dea demisia? Iar partidul ei tace mâlc! În ce hal de comportament politic s-a ajuns în România? Nu se poate accepta la nesfârșit încălcarea legilor! Dacă Parlamentul ilegitim nu revine asupra deciziilor sale iresponsabile nu
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
în liceu. Părea că în acest loc, clepsidra timpului s-a fisurat și prin spărtura delicată, clipele de nisip galben-pământiu, sincronizat incredibil cu fețele celor prezenți se scurgeau încet, tragic, ca niște lacrimi amare din veșmântul transparent de sticlă glacial. Secundele păreau că intră în spirala elicoidală a timpului, un fel de labirint al lui Minos, din care nu găseau scăpare decât cu greu, urmărind firul salvator al Ariadnei. În clase, adolescenții aveau figuri specifice, cele ale unor oameni triști, oprimați
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
2017 Toate Articolele Autorului ELIBERARE Hai !să fugim ,să respirăm văzduhul Să ne-ntrupăm din geruri simultan Acum când iarna-mpodobește totul Și-afară-i început de an Hai !prin poeme,dacă nu prin gânduri Să hoinărim o dată amândoi Căci se preschimbă secundele în rânduri Iar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stele Prin crengile-ncărcate de zăpezi E totul o visare...iată... ! Și ni se-arată clar după cum vezi . Referință Bibliografică: ELIBERARE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare
ELIBERARE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382756_a_384085]
-
nu ați făcut urme, spuse Camelia îngrijorată. Și în momentul următor porni pe spate, la vale în prăpastie. Ritmul era halucinant, pentru că aluneca teribil pe zăpadă. “Nu mai am nicio scăpare! Ia te uită, cum voi muri! “, gândi Camelia. În secunda următoare se lovi de ceva. Era Roland, care venea și el pe spate, pe zăpadă cu viteză. “Trebuie să fac ceva, să mă opresc! “ gândi atunci Camelia, ca trezită dintr-un vis. Și se rostogoli lateral. Apoi simți ceva rece
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]