1,861 matches
-
din epoca romană (cele mai multe în Britania și unele în Africa) care, după observația mea, au fost decapitate. În aproape o jumătate din cazuri, ca să despartă capul de trup, au fost necesare două sau mai multe lovituri de sabie sau de secure. Vis à vis de acest subiect, este foarte interesantă descoperirea unei gropi comune lăsată în urma bătăliei sângeroase de la Towton, în Britania din secolul al XV-lea. Deși este vorba de o perioadă mult mai târzie, scheletele rămase sunt, fără doar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
impresia de lirică labirintică, adesea chiar criptică, în care, în ciuda unei încrâncenări reliefate în toate actele existențiale ale eului liric și ale celor în numele cărora vorbește (măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență pentru reliefarea disfuncțiilor lumii și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de mînia viitoare? 8. Faceți dar roduri vrednice de pocăința voastră, și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: Avem pe Avraam ca tată!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 9. Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat și aruncat în foc." 10. Noroadele îl întrebau, și ziceau: Atunci ce trebuie să facem?" 11. Drept răspuns, el le zicea: Cine are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
acopere la loc. Săpăturile continuă. 9. ONOMASIOLOGICE Predispoziția unor nași în fixarea numelor cât mai fistichii pentru fini și pentru fine este uneori de-a dreptul condamnabilă deși nu se ispășește juridic, mai ales că la noi pedeapsa cu șbițul, securea, pac-pacul a fost abrogată fiind înlocuită cu execuția lentă prin taxe și impozite, kilowar și gigacalorie, alinieri europene de tip balcanic și așa mai departe, pe pământ n-avem de toate. Revenind la nume, cum moașa Veturia Pălălău poți numi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
acolo ca să-și scape viața, cînd va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte. 5. Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om, ridică securea cu mîna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său, și-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetățile acestea ca să-și scape viața, 6. pentru ca nu cumva răzbunătorul sîngelui, aprins de mînie și urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
care le fac ele pentru dumnezeii lor, și să păcătuiți astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru. 19. Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care ești în război, ca s-o cucerești, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănînci din ei și să nu-i tai, căci pomul de pe cîmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine? 20. Numai copacii pe care-i vei ști că nu sunt pomi buni de mîncat, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și am să intru adînc În toate oglinzile biblice, dar deocamdată mi-e bine... ― Încrucișez mîna ca și cum aș creștina un prunc; pășesc timid să nu trezesc golgotele care-mi brodează tîmplele. Cu cît Înaintez În scrierea acestui poem securea mi se tocește... În toate cele ce mă Înconjoară există un nerv care tremură ― organele reci tresaltă chiar și pe masa autopsierului. Jocul nu s-a sfîrșit. Urmele se cer descifrate, noduri așteaptă să fie eliberate, și orice Îmbrățișare a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
visului aduce cu ea În pelerinaj un sînge profetic. Semnul crucii se chircește În mîinile mele cum un foetus neîmplinit. Nu mai ajung la cer. Nu- mi mai intră semnul crucii În viteză. Mi s-a rupt pinionul aminului. Lama securii, nu mai subțire decît un himen de fată... Mă pregătesc să Înnebunesc, dar deocamdată mi-e bine... Arunc apă neîncepută peste cămașa de forță În numele tatălui și al fiului și al sfîntului Duh. Doar pinionul aminului este rupt, iar cămașa
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
zicem că nu voi Îmbrăca sfînta cămașă de forță, dar deocamdată mi-e bine... Condimentez textele sacre: ienibahar pentru exod, piper pentru lepădare, cuișoare pentru răstignire. Fac și eu ce pot să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai cu securea o felie groasă din pîinea tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Grea-i această metaforă, grea ca o mașină de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe o soră umbra pe care am scris deja prima jumătate a poemului. Izbesc poarta de lemn a icoanei și iau cu mine tonul Înalt al trompetelor ultime. Grea-i această metaforă... Grea răsuflarea tatei... În aburii ei Îmi ascut securea și pîndesc sosirea jumătății poemului de care mă tem. Mi-e teamă ca de un viciu, pentru că a doua jumătate a oricărui poem este mai toxică, aici se adună gudroanele cele mai periculoase. Prima jumătate a oricărui poem este asemănătoare
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ani seamănă mult cu el... Acum ele descoperă porunca, legea și Încălcarea ei... Încep să-și simtă viitoarea suire pe cruce, țesînd În fir de aur scene fierbinți din viața și moartea poetului necunoscut, În bolboroseală căruia Îmi ascut eu securea, dedulcită În așteptarea sosirii acelei jumătăți iepure-șchiop ― pentru că așa-i orice poem făptuit: jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
O dată am văzut cum un arbore a fost lovit de trăsnet chiar în fața mea. Am căzut la pământ ori m-am trântit instinctiv în clipa aceea. Când am ridicat ochii, arborele era despicat în două. Parcă fusese despicat de o secure uriașă. Altă dată, în timpul secerișului, trăsnetul a lovit un copil. L-a omorât pe loc. Copilul arăta frumos, liniștit, fără nici o umbră de spaimă pe față. Numai nările îi erau carbonizate. Curând a început ploaia și atunci tunetele s-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
partea de afară a casei a făcut arcade strîmte împrejur, ca grinzile să nu fie prinse în zidurile casei. 7. Cînd s-a zidit casa, s-au întrebuințat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, așa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-au auzit în casă în timpul zidirii. 8. Intrarea odăilor din catul de jos era în partea dreaptă a casei, în catul de la mijloc te suiai pe o scară cotită și tot așa de la catul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
alegi, ca la Delfi, și că firul Ariadnei i-a fost de folos lui Tezeu tocmai fiindcă s-a răsucit după meandrele labirintului. Dar, pentru specialiști, asemenea nuanțe n-au nici o valoare. Domniile lor surâd îngăduitor dacă le spui că securea dublă, de pe pereții labirintului, e înfiptă între dragoste și moarte. Și să nu uit: nici surâsul statuilor grecești nu poate fi tălmăcit într-un singur fel. Căci există două surâsuri în sculptura greacă. Unul arhaic, fermecător și misterios, ca al
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe care nu pot merge alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic nu atenua duritatea ruinelor. Acesta a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe-o aripă de vis. -7- Zbor, născut din mări de dor, ca să luminezi în lume, pe biletul incolor drumu-i rupt, abrupt sub nume; aer acid, imaginea unui zid și pleoapele se-nchid ca o geană de pădure poticnită în secure. -8- Trezit din leșin în lumină, străin într-o lume străină, mă uit mai atent pe hârtie: un sat nou într-o veche câmpie. -9- Un șuierat de locomotivă se pare... mă uit în zare, foarte bine: oare trenul vieții
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a zis: "Fii bun și vino cu slujitorii tăi." El a răspuns: "Voi merge!" 4. A plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne. 5. Și pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" 6. Omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut?" Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela și fierul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" 6. Omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut?" Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela și fierul de la secure a plutit pe apă. 7. Apoi a zis: "Ridică-l!" Și a întins mîna și l-a luat. 8. Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul scoase o secure mică Și lovind pe Preda pavăza îi strică! Mai mult mă enerva acea pată roșie care se lățea de la o zi la alta fără ca eu s-o pot opri, fără să pot face ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
frunză verde. Pretutindeni văd numai frunze uscate, galbene- maronii, pământ pârjolit, fără flori, fără păsări... Munții cei bogați în păduri au cam chelit și ei, pentru că arborii lor s-au prăbușit, unul câte unul, de boală, de furtuni, sau sub secure... Fără arbori, munților le-a fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus cu ei topoare și securi, mașini mari de doborât arbori. Aceștia nu se vor lăsa până nu vor rade toate pădurile și nu vor dărâma toți munții din Țara noastră.... Da, Lăcomia, e o zmeoaică rea și hrăpăreață. Mi s-a prezentat drept o veche
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a dat drept cel mai mare grădinar de pe planetă. Mierosul a întărit spusele lui cu lingușeli și prefăcătorii nerușinate. Mai apoi, pe zmeii cei mici, Lăcomia, i-a trimis să roadă frunzele, florile și fructele; pe cei cu topoare și securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha! - râde la o fereastră Ploaia - acum pot să mă joc cum vreau cu pământul, să dau de-a dura casele oamenilor și viețuitoarele, ha - ha! Ce-a fost asta? - se alarmează
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dezvoltă spații speciale: ciocanul simbolizează uneori și tunetul; în simbolistica francmasonilor, ciocanul este simbolul inteligenței, care făptuiește și perseverează în acțiune, conduce gândul, însuflețește meditația, prin tăcere caută adevărul; ciocanul, ținut în mâna dreaptă, reprezintă autoritatea, energia făptuitoare. Apropiat de securea cu două tăișuri, ciocanul trimite spre simboluri ale morții, ale căsătoriei, ale vieții, sub forma crucii sub formă de T/Tau). Gesturile de rugăciune sugerează că posturile sunt în opoziție față de mișcare și că gesturile se manifestă în fața unei divinități
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
DOCHIEI ȘI URSITORILE Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vr-odată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vr-o secure. Cât de naltu-i, cât de mare Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Capul ei cât un cuptior, Untura-i pe căminiță Capul ei cât o căpiță, C-acuma-i anu - ncheiat De când nu s-a periat, Și la umbra capului Șede ciurda satului. Când își perie capul Se strânge întreg satul, Cu securi și cu topoare Ca păduchii să-i omoare. Ese-afară-n capul gol, Fug vițeii, mai nu mor, Că gândesc că-i boala lor, Ese afară pe uliță Și gândești că-i bivoliță. 181 {EminescuOpVI 182} 126 Ce hazna-i să trag
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]