3,395 matches
-
introduceau o spatulă, pentru a ridica fără efort bucata încleiată. Se mai folosea și metoda cu acul de păr sau dezlipitul „la rece“, cu două cuțite ținute în congelator, apoi lăsate zece minute la temperatura camerei. Dacă nimic nu mergea, securiștii rupeau plicul pur și simplu. Am împins coala cu vârful degetului. Mă simțeam așa-și-așa, iritat și delicios, îmi băgam nasul prin corespondența altuia (se știe, nu eram la prima abatere), participam la o mică și vinovată infracțiune epică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici măcar din parodii. Dacă bunicu’ Vitalian ar fi citit-o, ar fi scos cravașa și i-ar fi tras o mamă de bătaie autorului. Suferința lui mă irita, era lașă și nedemnă, chiar dacă onestă. Pe de altă parte, dincolo de comentariile securistului, care grafiase pe marginea foii obișnuitele lui observații stilistice (gen: „replicant - ce este?“; „destin/bagaj - comparație forțată, nereușită“ sau „corzile de cristal ale minciunii - nu există corzi de cristal, nu se fabrică la noi, verificat Reghin și Sighișoara“), epistola, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de când lumea, numai profesorii de modă veche se mai enervau. Dar să furi cu nesimțire o teorie întreagă, pentru a face din ea reper de viață și subiect de roman epistolar, ei bine, aici frizam scandalul și premiera absolută. Nici securistul de serviciu, altfel atât de drastic și riguros, nu remarcase impostura. De nervi, mi-am scos hanoracul și l-am azvârlit pe fotoliul decanului. Să-ți arunci haina pe scaunul șefului părea o realizare, chiar o performanță. Sfidai tot sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se revolta. Cu iubirea nu stătea el prea bine (dar, haideți să fim cinstiți: cine stă?). Protestatarul social rula o filosofie sănătoasă, îl vedeai plângându-și de milă cu revolverul lipit de tâmpla primului trecător. Nevroza fermentase, explozia era aproape. Securistul observase și el schimbarea, notase ceva într-un colț, despre „ton agresiv“ și „atitudine antisocială“, chiar lângă parafa operativă: interceptat 14.05.1998. Nu puteai decât să bănuiești cum fusese interceptată scrisoarea a IV-a, pe câmpul de bătălie, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
05.1998. Nu puteai decât să bănuiești cum fusese interceptată scrisoarea a IV-a, pe câmpul de bătălie, între liniile românilor și cele turcești (sau asta era în a III-a?), căzută noaptea din cutia poștală direct în mâinile dușmanului. Securistul mai trecuse o cerere ciudată, „de permutat!“, cu semnul exclamării, părea o chestie imperativă, dar cam neclară: cine sau ce trebuia permutată? o scrisoare cu alta? operațiunea de supraveghere? două fraze între ele? un individ cu celălalt? Mi-era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o emisiune pasionantă, în care un avocat și-un hoț profesionist intrau pe rând în direct, dându-și cu părerea despre o spargere al cărei autor nu fusese încă prins. Interveneau un polițist, o vecină, un profesor și-un fost securist, acum pensionar. Seara, după ora șase, prin emisiuni mișunau specialiștii, nu era canal care să nu aibă un „dom’ profesor“ sau un „dom’ doctor“ pe fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la Rectorat. Te duci la Rectorat și-acolo ți se spune: nu-i de competența noastră, mergeți la decan. Spargi piața cu-o carte și nu scrie nimeni despre ea. Nu tu presă, nu tu emisiuni, nu tu premii. Zero. Securiștii și impostorii, în schimb, sunt peste tot. Primii la rând, ca înainte.“ „Securitatea nu mai există...“, l-am ironizat. „S-a desființat în 1990.“ „Serios?! Atunci, de ce-aud uneori muzică populară, când ridic receptorul?“ A mai tras un gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și gustul de votcă ieftină, când ne băteam de Crăciun pentru brazii aduși pe-ascuns cu locomotiva, când așteptam roșul murdar al autobuzelor, când în mâna-n care strângeam mingea de fotbal se comprimau și spaima și bucuria și rânjetele securiștilor peste cupola muzeului Antipa. Există un punct în care flăcările termodinamicii se sting și trecutul amorțește. Acolo e neamțul de la Stalingrad, care-i scrie-n minte nevestei că din degetele lui de soț și pianist i-a rămas doar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot. În iunie 1972, după șapte ani de „teleghidaj“ mai mult sau mai puțin reușit, Maurer a plecat la una din obișnuitele sale partide de vânătoare prin țară. Venise însoțit de trei persoane: primul-secretar al județului Covasna - Karol Kiraly, un securist și șoferul personal, iar mașina oficială mergea încadrată de două vehicole ale miliției. Pe drumul dintre Covasna și Sfântu Gheorghe, la kilometrul 49, s-a petrecut un accident mai puțin obișnuit de circulație, în urma căruia Kiraly și-a mușcat limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acest moment. Evenimentele ulterioare de la Brașov conduc la concluzia că autoritățile au acordat atenție considerabilă greviștilor ieșeni. Să revenim însă la relatările unui fost director al fabricii: „ - Asta s-a întâmplat pe la 10 jumătate, domnule, știți cum intrau pe poartă securiștii ? Cred că dacă îi aduna cu ceva, nu veneau, iar de la București veneau cu elicopterele, se opreau în Bucium, la „Plopii fără soț”, acolo este un heliodrom, așa și apoi veneau în Nicolina. Face o ședință de aia super și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii de la practică. Și următorul pas a fost venirea în anchetă a unui securist, sigur, din C.C., unul căruia îi spunea Blanaru”. În cele din urmă, școlii i s-a atribuit partea ei de „vină”, reală sau imaginată, iar directorul adjunct responsabil a fost scos principal vinovat, că nu se ocupă de pregătirea de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
au fost câțiva, eu știu ?! Focuri din ăstea, de răzmeriță, grupuri de oameni, căror nu prea le convenea regimul, nu le convenea modul cum sunt tratați și că nu primesc salariu. Ș-atunci, te așteptai să fii chemat, fie la securistul fabricii, fie la secretarul de partid și să-ți spună ceva care, poate că nu-ți convenea sau poate te înspăimânta. Și, atunci, întotdeauna, am fost, am văzut treburile cu teamă. S. P.: - Vă mai amintiți... D. G.: - Deci, nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ies în Vest. Am vrut să ies, să mă duc, să vad și eu Vestu’. Eram înnebunit de curiozitate. Și-am primit viză. Nici în visele ălea mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din acei de care mai răi de gură, pe-acolo. S. P.: - Vă mai amintiți numele securistului fabricii ? D. G.: - ...dacă mă străduiesc puțin cred că da... [se gândește]... Nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Am vrut să ies, să mă duc, să vad și eu Vestu’. Eram înnebunit de curiozitate. Și-am primit viză. Nici în visele ălea mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din acei de care mai răi de gură, pe-acolo. S. P.: - Vă mai amintiți numele securistului fabricii ? D. G.: - ...dacă mă străduiesc puțin cred că da... [se gândește]... Nu, nu-mi aduc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din acei de care mai răi de gură, pe-acolo. S. P.: - Vă mai amintiți numele securistului fabricii ? D. G.: - ...dacă mă străduiesc puțin cred că da... [se gândește]... Nu, nu-mi aduc aminte, cel puțin știu că a fost promovat, deci, un tip deosebit, inginer, inginer electronist, a fost promovat, din câte am avut eu informații
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
chiar așa !” „- Păi, iaca, nu știu, ăla, șeful vostru o apreciat că nu-i chiar așa ! [râde] Și v-o lăsat fără bani.” Din momentul ăla, asta s-a întâmplat pe la 10 jumătate, dom'le, știți cum intrau pe poartă securiștii ? Cred că dacă îi aduna cu ceva, nu veneau, iar de la București veneau cu elicopterele, se opreau în Bucium, la „Plopii fără soț”, acolo este un heliodrom, așa și apoi veneau în Nicolina. Fac o ședință de aia super și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
În rest, nu aveau ? Ș. B.: - Atâta, nu, nu. Alea erau întreprinderi specializate pentru așa ceva, nu te joci cu armamentu’. I. A.: - Dar, în funcția care ați avut-o, ca director, aveți idee dacă erau infiltrați așa-ziși turnători sau securiști pentru a trage de limbă... muncitori sau... Ș. B.: - [Râde] Dacă vreți să vă spun ș-am aflat de-abia când o cedat Ceaușescu, atunci, în ’89, traducătorul care-l aveam cu... rușii, care făceau recepția la boghiuri, mama lui
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii, la practică. Și următorul pas a fost venirea în anchetă a unui securist, sigur, din C. C., unul căruia îi spunea Blanaru... O figură care, evident, primul lucru s-o luat... de directoru’ cu practica, o pus el întrebări de genul ăsta, că nu ne ocupăm suficient de elevi, că-i un haos, c-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mirat petroliștii. În plus, au realizat niște imagini superbe. Ce alte situații dificile ați mai întâlnit în practică? De fiecare dată apar probleme, mai mari sau mai mici. În URSS eram însoțiți de redactori de la redacția lor internațională, de fapt securiști foarte bine instruiți. Mi s-a cerut să dăm înainte de filmare lista străzilor pe care vrem să filmăm. Am luat o hartă a Moscovei, cu înșirarea tuturor străzilor, în ordine alfabetică și am rugat-o pe fata de la telex să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
dintre muzeografi și mai ales directorul știa că bădia avea patru ani de facultate, la Drept, fără licență. Și, se mai aflase, că i se legase la spate și acea osânditoare tinichea: câțiva ani buni de închisoare politică. Lunar, un securist "de la raion", venea și-l chestiona pe director despre "acest individ basarabean", încă, oarecum, "suspect". Dar încă de la început, noul venit, bădia Eugen, a tăcut și și-a văzut de treabă. Nu comenta nici o însărcinare ce i se da. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
invitați. Erau dintre cei cărora cartea le era tot așa de dragă precum îi e câinelui a linge sare. Cei ce visau să ocupe niște funcții călduțe, prin UTC sau ASCR... ori care acceptau propunerea ca după absolvire să devină securiști și activiști de partid. Era un salariu, după buget, foarte mare. Și care îl ispitea pe fiecare. Mai ales, dacă și conștiința li se atrofia și nu se punea de-a curmezișul. Bițu voia ca, de îndată ce va lua noul serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cinci săptămâni și abia venisem acasă, când am fost arestat din comuna mea. De acasă ați fost arestat? Nu de-acasă, eram la primărie. Eram În relații bune cu notarul și, fiind pe la el, pe-acolo, numa’ bine au nimerit securiștii din Sebeș, să mă găsească acolo și n-am mai fost dus acasă, m-au dus direct la Sebeș, apoi la Arad și apoi la Cluj. Înainte de arestare ați simțit că sunteți urmărit? Nu. A fost o surpriză arestarea. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani pentru „O, ce veste minunată!”. Așa. Și pentru comentarii asupra contrarevoluției din Ungaria, fapt deosebit de grav, nu? Cum a decurs această a doua anchetă? Să precizez că, Între timp, eu am fost chemat la Securitate de foarte multe ori. Securiști din Arad veneau acolo să mă tortureze. Foarte-foarte des am fost chemat. Vă cereau și să deveniți informator? Da, sigur că da. Mi se propusese și asta, sigur că da... Cum am refuzat, am fost chemat de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cerere la CNSAS să-mi văd dosarul... Și am fost, dar am rămas dezamăgit; erau trei dosărele subțirele, declarații ale colegilor de-aci, de la șantier, care dădeau numai bine despre mine: bun profesionist, cuminte; altul zicea: „Tace ca pământul”. Și securistul scria acolo: „Nu-l mai șicana, să nu te bănuiască”. Dar eu știam cine sunt cei care au dat declarații, ba după scris, ba după Întâmplări... Unul singur se ținea de capul meu, pe care nu l-am dibuit, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că s-a evacuat gara Timișoara când am plecat. Când ne-a adus În gară, toată era evacuată, era pustie ca după un bombardament, ca după un cutremur... Nu era nimeni În toată gara, nici personal CFR, nimic. Erau numai securiștii care ne-au dus și ne-au băgat În tren, și, după un timp oarecare, nu mai mi-aduc aminte cât, trenul a pornit, garnitura a fost atașată la un accelerat și am ajuns În București. Vă mai amintiți când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]