2,307 matches
-
asemeni unei statui de principe antic ce își proiectează zâmbetul demiurgic și raza ochiului nobil spre înălțimi, refuzându-se disipărilor în altitudinea joasă a înșelătoarelor agitații. Apariția acestei hipnotice fețe ce îmi decupează pânza de existență cotidiană, ivirea acestui portret seducător rostuit de un pictor ezoteric din culorile unei enigme transcendente, mă dezancorează de tumulturile lumești determinând conștiința mea să inaugureze creator ținutul propriei îndrăgostiri. Totodată, îmi acordă, pentru o insulară metaclipă, senzația că sunt cel mai viguros dintre semeni și
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îi sancționează cu severitate. Așa procedează exegetul în cazul lui Moș Nichifor Coțcariul, cunoscutul personaj, deliciul multor critici. Pentru moralistul sever care este C., harabagiul Nichifor este un personaj negativ, un șarlatan - cum îi spune și numele -, un șmecher, un seducător de profesie care, pe deasupra, mai și trăncănește. Nu-i un soț exemplar și ingratitudinea lui conjugală, zice criticul, „este josnică și crudă” pentru că își ponegrește „în așa hal soția”. Din această pricină, dar și din altele, Moș Nichifor Coțcariul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
propria lor voința cu mai multă îndrăzneala"124. Specialiștii care au comentat aceste fragmente s-au adresat în mod inevitabil unei tradiții literare îndelungate care se întoarce până la greci și care a tratat Fortuna că pe o femeie fascinantă și seducătoare 125. Într-o notă scrisă pe marginea textului Ghiribizzi în 1506, Machiavelli sfătuia Tentare la Fortuna, che la è amica de' giovani... [Încearcă soarta-norocul, care e prietena tinerilor]. Comentând capitolul 25 din Îl Principe, Inglese îl citează pe Cicero pentru
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
publicistul Robert Hunt, l-au considerat până la capăt nebun pe Blake, la fel de mulți, precum James Ward, Seymour Kirkup 54, John Linnell 55, and Samuel Palmer 56, au apărat sanitatea și libertatea de expresie și de comportament ale artistului. Oricât de seducătoare ar părea, chestiunea nebuniei lui Blake nu se poate tranșă în chip definitiv la aproape 200 de ani de la moartea artistului. Totuși, de vreme ce, în epoca, Blake este considerat, din punct de vedere legal, o persoană responsabilă și fiindcă este capabil
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu grijă, și al tuturor dezvăluirilor, personajul categorial se construiește gradat că un personaj-emblemă creat în subtext, un personaj-fantasmă care se conturează fără voia autorului. Imaginile astfel narate aparțin deopotrivă eului care se povestește, dar și eului care se ascunde, seducător și plin de patimă, în scriitura-refugiu că într-o lume aproximativa, suficientă sieși, irelevanta pentru "orizontul de așteptare" al textului. Este și acesta un mod de a concretiza raporturile sale cu emoția inofensiva, în favoarea inteligenței emoționale de care dispune, cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de iubire, intrând cu voioșie pe cel pe care te găsea. Însă odată venit lângă tine, termina prin a te lua de mână și a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că femeia, întruchipând o esență de ordin general ("natura", "pasiunea" etc.), nu e un "tip", un "caracter", o "individualitate", și prin urmare nu se lasă "descifrată" schematic, în grila unor automatisme oarecare. Dar poate fi, în schimb, admirată, ca ipostaziere seducătoare a "eternului feminin", răscolind sufletul și imaginația bărbatului. Ergo: în absența femeii nu există nici psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la "icoana" lui Mab ori la "feea lui Shakespeare", plictisit de ifosele prefăcutei franțuzoaice. 4.2.2. Personajul-discurs. Cristalizarea amoroasă, între spațiul public și spațiul privat Incipitul romanului regizează de fapt, prin discursurile de la cazino, apropierea dintre timidul Andrei și seducătoarea Lulù. Cei doi se trezesc la un moment dat față în față, singuri ("în singurătatea desăvârșită a primilor oameni"), după calculata ieșire din scenă a lui Ciprian ("maestrul tăcu o clipă și, cum i se păruse că făcuse efect cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
privește pe Lulù, ea face tot ce-i stă în putință pentru a părea în continuare imaculată ca o "icoană", dar trecutul ei de femeie ușoară iese treptat la lumină, mai ales după apariția intempestivă a lui Sandu Mirescu, tipul seducătorului de profesie, cu care Lulù avusese cândva o aventură la București, într-o cameră de hotel (unde trăise "rușinea de a se vedea goală în oglindă", dând curs dorinței murdare de a se umili și de a fi pângărită). Episodul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Or, "retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate. Seducătorului trivial Lovinescu îi opune aici, în primul său roman-ciclu, figura îndrăgostitului nobil și pur, în ideea că viața nu trebuie acceptată așa cum e, în toată trivialitatea ei, ca în literatura "realistă". De ce nu ne-am imagina-o altfel, ca într-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se evaporă prin foc și atinge perfecțiunea naturii. Treptele spre lumină au un număr bine definit, adesea ele amintind de cifra șapte. Numerologic, șaptele semnifică cea mai înaltă treaptă a illuminării, valabilă când procesul integrării inconștientului este încheiat, și Hermes, seducătorul alchimistului îi dă acestuia din urmă posibilitatea să urce chiar într-o treaptă mai sus, ca și în Faust 1069 unde magia neagră, promite și amăgește. Spiritele slabe sunt seduse foarte ușor și cad pradă eternei confuzii. Stabilirea ordinii și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
atât de frumoasă»! îngăduit îți e atunci în lanțuri să mă feresc.”<ref id=”10”>Goethe, Faust, Editura Paralela 45, 2008 (toate fragmentele din lucrare aparțin operei)</ref> Faust va detecta ispita vie atunci când se va preschimba într-un cavaler seducător: Margareta. Momentele petrecute de Faust la pieptul drăgăstos al Margaretei exprimă conflictul dintre titan și Eros. În cazul lui Faust sentimentul de afirmare intră mai puțin în jocul dragostei față de Margareta, întreaga atenție focalizându-se asupra sentimentului de dăruire. Momentele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Friedman critică la rândul său inflația. Într-un interviu publicat în ziarul The Guardian din 16 septembrie 19741020 el arată că "inflația este singura formă de impunere la care se poate recurge fără autorizare legislativă. Este o formă de conducere seducătoare pentru că în prima fază favorizează expansiunea. Guvernele profită de inflație, aceasta fiind o situație imorală și intolerabilă". Nu este o întâmplare că guvernele autoritare și dictaturile au recurs la inflație în mod conștient de-a lungul timpului. Insistăm asupra unui
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
despre asta vorbește: genialitatea e legată de reprezentarea unui univers închis în sine, o lume ideală constituită prin imaginație de un autor-demiurg. Ea implică puterea poetului de a subjuga societatea prin forța fanteziei sale, de a proiecta pentru ceilalți ficțiuni seducătoare, capabile să devină cadre ireale de existență. Or, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem ca să înțelegem aici "noutatea" e legată de locul pe care îl ocupa creația de lumi poetice în vechea economie a literaturii, de dinainte de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că pentru Caraco, bărbatul nu este mai bun decât femeia. Faptul de a spera în ființele umane este o iluzie pioasă: La ce slujește să predici acestor miliarde de somnambuli care se îndreaptă spre haos cu pas măsurat, sub păstorirea seducătorilor lor spirituali și sub toiagul stăpânilor lor?212 Aceste teze, care ne sunt impuse mai degrabă ca certitudini dogmatice decât argumentate cu raționamente, trimit la analiza amplă pe care Caraco a furnizat-o în diferite opere, ale căror titluri vorbesc
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cele mai multe ori, are o conotație negativă. În secolul XX, asistăm la inventarea unui termen cu o interpretare pozitivă: mască este înlocuită de imagine, epoca contemporană transformându-se într-o "goana" după modelarea unei imagini cât mai convingătoare, interesante sau/ și seducătoare. Luând forma unei interogații retorice, expresia idiomatica oferă un dialog implicit între candidatul Alianței D.A. și votanți, ultimii având o aparentă libertate de alegere. L2 A doua legătură motivaționala A2 ("a da țeapă")-L2-B ("a înșela") se bazează pe realitatea
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de sinceritate asociată de J.R. Searle (1969) verbului a promite, conceptual, putem crea o nouă metaforă: AMBALAJ (concept-sursă) = PROMISIUNE ELECTORALĂ (concept-țintă). În secolul XX, asistăm la o "goana" după modelarea unei imagini a politicianului cât mai convingătoare, interesantă sau/ și seducătoare. Același rol îl joacă ambalajul unei acadele: cu cât este mai strălucitor și mai viu colorat, cu atât va atrage atenția, vă capta interesul și în cele din urmă va fi cumpărată. Dar contextul situațional prezintă o dihotomie între aparentă
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
nu-și mai exprimă, din acel moment, puterea față de oameni. Philodem reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodem examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
intercalează propria-i înțelegere și propriile-i opinii în legătură cu cele discutate. De asemenea, cere permanent opinia cititorului pentru a se asigura că acesta este prezent, este concentrat pe cele scrise și șoptite de către autoare, care își prezintă cu o sinceritate seducătoare adevărata aventură trăită în chiar procesul elaborării și redactării cărții de față. Rămânând foarte aproape de textul prezentat, aflăm de la autoare că această carte reprezintă sfârșitul unei aventuri intelectuale, în care își expune posibilitățile reprezentaționale în cultura noastră prin intermediul interpretărilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
altă parte, masculul rival, evreul ticălos, încearcă să le "seducă". Dacă reușește, le otrăvește sângele, amestecându-l cu al său"364. Astfel, constată Burke, printr-o "pură asociere de idei"365, Hitler descrie tipurile de "otrăvire" posibile, întreprinse de "evreul seducător", care variază de la boli sexuale, prostituție și incest, la "infectarea cu ideile "evreiești", cum ar fi democrația"366. Însă, observă Kenneth Burke, argumentul "medical", potrivit căruia "evreul reprezintă țapul ispășitor"367, funcționează dintr-o altă perspectivă: Hitler este conștient, argumentează
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
oilor și acestea sînt mîncate de fiare, pentru cel ce a comis mai multe tîlhării, care a furat a treia oară, a slugii care a furat a doua oară de la stăpîn, a ucigașilor, răpitorilor de fecioare și de femei cinstite, seducători la a treia înfăptuire, incestuoși; tăierea capului pentru cel care a cheltuit banii pe care trebuia să-i predea, perceptori de taxe ilegale, falsificatori de monedă, sodomiști, bărbați care își prostituează fiica și soția ori care țin casă de toleranță
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Următoarele romane ale lui T. par a fi scrise, într-o măsură decisivă, fie sub dictatul „comenzii sociale”, fie sub constrângerea tentației de a obține succes de public. Ele nu coboară în subliteratură, dar literaturizează convențional, reduc la manieră modul seducător al scriiturii autorului din primele sale cărți. Spre a satisface „normele” ideologice și spre a-și menține totodată formula proprie, T. înfățișează, în Dunărea revărsată, un șantier naval, însă nu într-o viziune concordantă cu estetica de partid, ci - cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
să definească un personaj extraordinar, tipul răzvrătitului care, cu o inteligență diabolică, ia în răspăr fundamentele și obișnuințele sociale, nerecunoscând nici o altă valoare decât propria plăcere. Lăsându-se purtat numai de frenezia cuceririlor și a pasiunilor erotice, spiritual, cult, teribil, seducătorul provoacă drame și tragedii. Sfârșitul e paradoxal: eroul, om plin de calități, este „judecat” și ucis de un ins decăzut, inferior, purtător de cuvânt al opiniei publice. E la P. un amestec de inteligență și atitudine naivă, teribilistă, accentuată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
cuvintele dragoste de țară, patriotism, și altele asemenea s-au depreciat până la a nu mai putea fi utilizate, întâi din pricina uscăciunii mincinoase din comunism, apoi din pricina iresponsabilității majorității politicienilor, cu astfel de scriitori, rafinați, complecși, talentați, al căror scris e seducător, ele, cuvintele derivate din patrie, reîncep să-și recompună scheletul viguros. Patriotismul nu înseamnă vorbe goale, deșertate de orice critică, ci tocmai critica aplicată, dar cu durere, îi dă valabilitate. Cărțile sunt excelenți ambasadori ai unei generații. Cum să nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pare cea dintâi convertită. Dragostea ei pentru Manolio trece dintro patimă carnală într-una spirituală. Gabriel Liiceanu întemeiază în cartea sa Despre seducție, concluzia că destinul unui om nu se desprinde din fluxul gregarității (indistinctul turmei) dacă nu afli un seducător care să te ia deoparte, să-ți devieze traiectoria pe care o ai ca un ins oarecare din mulțime, spre propriul tău destin. Din acest punct de vedere, Manolio e un seducător, el însuși fiind sedus de Hristos în sensul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]