18,720 matches
-
sfătuia să nu mă pripesc, moartea, spunea el, are atâtea cotloane și nișe și valvârtej de sertare, acestea oricând pot fi deschise și-nchise, așa că se cuvine să ai o niciodată sfârșită răbdare. Pistruiat și ochelarist, Astrologul ar fi putut semăna cu un dentist, dacă vorbele lui nu ar fi fost de zodier și dacă nu s-ar fi vădit a fi un cititor pătimaș de texte explodate, cum ar spune un specialist în limbi moarte. I-am dat ascultare și
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
de Vasile A. Urechia - fiul lui Alceu - drept aparținînd lui I.L. Caragiale". Dar ,o analiză la text conduce către paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", întrucît ,nici una din povestiri nu se ridică la clasicitatea maestrului, dar tinde să-i semene"; ,nerămînînd loc pentru o analiză grafologică, aceea stilistică infirmă autenticitatea caragialiană". Subscriu fără ezitări, minus ipoteza privitoare la ,paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", pentru motive ce vor reieși în continuare. Cei care l-au cunoscut pe Vasile A
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
mai prost și nici mai breaz decât toți învârtiții aștia politici cărora le-ar sta mai bine în spitale decât în ministere! -Ai venit, tanti Adina, să mă iei? Cristina, dulcica de ea, o mogâldeață isteață foc, cu cine-o semăna, Doamne, că doar nu cu mă-sa, zurlia de Violeta, care schimbă acum niște euro printr-un port din Cipru și nici măcar nu-i pasă că lu' asta mică îi trebuie ghetuțe de primăvară și câte și mai câte încă
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
lângă corp și ajunge în părul meu mult mai târziu gura ei se deschide mult mai târziu zice o să fie bine culcă-te te dezbracă mama corpul tău nu-ți vrea răul nu-ți fie teamă că trupul tău gol seamănă cu o femeie pe jumătate goală
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
apoi a părăsit-o, decît cu el, care i-a distrus viața, iar Humbert Humbert nu va găsi altceva mai bun de făcut decît să-l omoare pe monstruosul său rival. Un artist și el, care în anumite privințe îi semăna. Uciderea acestuia va fi lentă, ca execuția unui scriitor pentru care trebuie căutate mijloacele adecvate. În ultimă instanță, ea va avea și ceva dintr-o sinucidere. Fiindcă autorul crimei va fi urmărit și va trebui să se predea, iar procesul
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-o treceau din mână în mână, se amețiseră toți. De fapt nu
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
ăla cu manivelă, antediluvian, a-nvârtit cu convingere de mânerul din ebonită și a răcnit în microfon Să trăiți toarășe comandant, raportez. Și a raportat. Și curând și-a făcut apariția toarășu comandant. Avea ochi gri, un gri-argintiu lichid, pupilele lui semănau cu două grămăjoare de mercur care, în mod ciudat, se cuibăriseră în orbitele sale. Ana-Cristina a observat că obrazul său e fin, iar în colțul gurii are întipărit un zâmbet subțire, ironic. Arăta ca un intelectual și era un bărbat
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
lipsa balenelor (acestea aveau și ele să apară, îmbunătățind aspectul general, dar ceva mai târziu); fix la mijlocul acestui guler încheiat strașnic până la ultimul nasture, un nod cât unghia degetului mare - moda, deh - prefațează o așa-zisă cravată, mult prea subțire, semănând izbitor cu o sfoară mai acătării. Și când te gândești că după asemenea specimene suspinau fetele! Spun asta pentru că la începutul anilor '60 situația avea să se schimbe mult în bine: apăruse tergalul, întâi străin, apoi românesc. Știu asta de la
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
ani ai lui Ceaușescu și al doilea, despre vizita Regelui în România. Cele două documentare nu au produs efectul scontat. S-a făcut constatarea că, în pofida a ceea ce și-au propus realizatorii, scenele de adulare, care abundă, le fac să semene unul cu celălalt și să lase impresia că nevoia asta de supunere oarbă în fața cuiva ar ține de specificul nostru național. În contextul dat, însuși Gabriel Liiceanu începuse să se îndoiască de comentariul său. Pentru că ne aflam între niște republicani
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai în vis vin îngeri să mă poarte, Nici valea și nici dealul nu mă dor, Cărarea lină seamănă a moarte Cu alte nopți închide ochii, noaptea e în tine Și poate învia într-o clipită, Când vrei să vină, ea îndată vine Cu marea ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii de soare
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Ioana Pârvulescu Dragoste lucidă Dacă oamenii din secolul 19 sunt atât de străini de noi este și pentru că au deasupra capului alt cer. Ziua, cerul lor seamănă oarecum cu al nostru, e înalt, depărtat, și numai păsările sau dirijabilul îi tulbură uneori transparența. Zborul îngeresc nu mai e la modă într-o epocă în care religia se vede înlocuită de știință, iar zborul omenesc rămâne mai ales
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
cândva - curând, crede el, în circa 20 de ani - realizat și practic. E drept că în privința amănuntelor e uimitor, dar nu din imaginație, nici din întâmplare, ci din puterea de previziune pe care o au întotdeauna datele precise: nava lui seamănă cu o uriașă ghiulea de tun "cilindro-conică" (exact forma rachetei Apollo), este lansată "prin explozie" din Florida (și explicația științifică a alegerii locului ține strict de cauze astronomice), americanii sunt cei care inițiază proiectul și-l urmăresc cu entuziasm și
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
am citit cu scop detectivist. Una dintre proze, scrisă într-o manieră neobișnuită pentru scriitor, Sus pe luciul Dunării, și publicată direct după dactilograma din arhiva lui Vinea, mi s-a părut, în mod ciudat, cunoscută. Mi se părea că seamănă cu fragmentul prozastic Învățătură de minte al lui Dumitriu, pe care nu l-am uitat întrucît mă intrigase, căci apărea într-un moment cînd prozatorul își schimbase maniera de a scrie și era preocupat numai de Colecția de Biografii, Autobiografii
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
capitole de început de proză. Dar, dacă am accepta totuși ipoteza aceasta, din ea ar decurge următoarele: 1. mai întîi, coautorii au creionat oral toată povestea, dovadă că titlul, Sus pe luciul Dunării, reflectă nuvela în întregul ei; procedeul ar semăna cu cel consacrat de Borges și Bioy Casares; 2. Vinea s-a apucat s-o scrie primul, abandonînd-o după primele două capitole, deoarece strictul realism social nu-i este propriu; 3. Dumitriu a revizuit aceste capitole, a mai adăugat cinci
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ce poate ar fi făcut, în 1973, mai ușor publicabilă o carte "cu multe probleme" - cum se spunea atunci - astăzi, în libertate, ar fi trebuit să o rescriu în cea mai mare parte, ceea ce, cel puțin deocamdată - un deocamdată care seamănă mult cu pentru totdeauna - nu mă simt în stare. Trebuie însă să spun că viziunea mea de ansamblu asupra activității literare a lui Eugen Ionescu în România rămîne aceeași și astăzi, că observațiile fundamentale despre această activitate rămîn pentru mine
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
Grecia. Luna apuse, lăsînd ușile norilor vraiște A suta mia oară intru în cameră cu o ceașcă de cafea și te găsesc goală în fața tablourilor Mă visez în costum de baie prin Paris. Orice ar fi, frumoasa tenismenă Anna Kurnikova seamănă mult la privire cu Elțîn. Ei îngrijesc un cosmonaut pentru rămânere în spațiu, sânii ei se preumblă în ciorapi violet. O despărțire e jefuirea unui templu. Frica de somn Prietenii mei au plecat, din ei a rămas o țigară arzând
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
la imaginativ. De fapt, beneficul constă miraculos în ramificația iubirii, într-o epopee demnă de a fi spusă și receptata. În „Focul pleoapelor”: „Lâni:... câte secole am călărit/ pe cărările ursului în peșteri de marmură/ în muntele uscat flori am semănat/ Hava:.. erau ore, minute/ nu erau secole trecute pe valurile stâncoase/ luna am atins-o cu mâini legate/ ne-au alintat ochii verzi/ Lâni:... tremura amintirile-n pleoapa/ adâncul oceanului cu vârtejul apelor/ în sertarele noastre renaște soarele/ Hava:... am
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin clipele fecunde, Să semăn nuferi pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
înserăriiși noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării.Când dorul s-așează pe-al inimii conturși formă îți frământ din visul cel mai pur,Un murmur de tristețe mă-nvăluie durș-alerg iubite prin clipele fecunde,Să semăn nuferi pe-ale uitării unde,Amăgiri acolo de noi voi ascunde.Când apele se spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în trup cunună,Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunzeși ploile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
când spinii germinează pe tălpile căutărilor. Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele împrăștiate într-un ochi de timp. Câte clipe nebune foșnesc la frângere de drum când trupul își seamănă risipirea! Vânători ai luminii ne întoarcem acasă... Arată-mi drumul, iubite, sufletul înnoptat de îndoieli străluminează-l! Citește mai mult Tot mai departe rătăcești,tot mai aprope tăcerea cade...Un gând nerostit se sparge,eres în unda de cleștar.Voit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cleștar.Voit a fost că tu să fiio ultimă dezlegarecând spinii germineazăpe tălpile căutărilor.Pygmalion, imi zămislesc iubireadin mine și din tine,înainte ca soarele eternitățiisă-mi scuture cuvintele împrăștiateîntr-un ochi de timp.Câte clipe nebune foșnescla frângere de drumcând trupulîși seamănă risipirea!Vânători ai luminiine întoarcem acasă...Arată-mi drumul, iubite,sufletul înnoptat de îndoielistrăluminează-l!... XXVIII. PĂTIMESC AMINTIRILE ȘI ARD, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. iubite, te caut atât în necuprinsul meu încât lăcrimează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mele rănite.// Din nopțile-ntunecate/ asfințiturile nu mi se deschid./ În seara aceasta/ am spart paharul speranțelor/ rupte.// Ce fel de zi cauți/ în soarele meu rănit/ al vieții mele mici/ al marilor mele dorințe.” (O voi găsi). Poemele Driteti seamănă cu niște picturi sentimentale în care domină privirea care atinge. Permanent se duce o luptă pentru ca revelația să existe în sine, nu doar ca o părere confuză călătoare între mai multele interfețe ale posibilului neajuns la deplina maturitate a firii
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016. pe unde merg uit câte ceva, zilele trecute mi-am uitat inima pe o bancă într-un parc dintr-o țară îndepărtată, vizitată pentru prima oară în această vară. semăna cu o pasăre zgribulită a iarbă cosită și-a sulfină mirosea. dacă a găsit-o cineva să mi-o trimită prin curier rapid. ușile de la casă le las adeseori larg deschise să intre diminețile de vară cu flori, albine și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
o carte de rugăciune și alta de poezie-n bagaj. (Dorina Stoica) Citește mai mult pe unde merg uit câte ceva,zilele trecute mi-am uitatinima pe o bancă într-un parcdintr-o țară îndepărtată,vizitată pentru prima oară în această vară.semăna cu o pasăre zgribulităa iarbă cosită și-a sulfină mirosea.dacă a găsit-o cinevasă mi-o trimită prin curier rapid.ușile de la casă le las adeseorilarg deschise să intre diminețile de varăcu flori, albine și miros de iarbă grasăproaspăt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]