791 matches
-
vale o răcori. ― Am să vorbesc cu părinții fetelor, spuse ea, Încercând să ia tonul mamei ei. Apoi va trebuie să te duci să le faci curte. În noaptea următoare, Luna, ca și viitorul steag turcesc, era În formă de semilună. Jos În Bursa, trupele grecești Își făcură rost de mâncare, chefuiră și aruncară În aer Încă o moschee. În Angora, Mustafa Kemal declară În ziare că avea să țină un ceai la Chankaya, când de fapt plecase spre cartierul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
purta o basma care-i acoperea urechile irezistibile. Nu vorbea decât În șoaptă. Nu punea Întrebări și nu se plângea. Având În vedere că trăise Într-o țară condusă de alții, totul i se părea cunoscut. Fesurile, covoarele de rugăciune, semilunile; era, Într-un fel, ca și cum s-ar fi Întors acasă. Pentru cei care locuiau În Groapa Neagră era ca și cum ar fi călătorit spre o altă planetă. Pe ușile de intrare ale templului, Într-o dulce inversare a majorității intrărilor americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la Încăperea de dedesubt. Chiar sub mine se afla un birou uriaș Înțesat de tot felul de chestii și un scaun cu tapițerie roșie. Aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor. Acum, se cuvine să așez dedesubtul pozei cu Norman la birou un balonaș care să scrie PRIMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
osului mare. Fețele nearticulare sunt: - externă ce prezintă tuberculul scafoidului pe care se fixează ligamentul lateral extern al articulației pumnului; - anterioară; - posterioară sub forma unui șanț rugos cu traiect oblic în jos și extern. SEMILUNARUL Semilunarul prezintă o formă de semilună cu 2 fețe nearticulare (anterioară, convexă și posterioară, plană) și 4 fețe articulare: - superioară, concavă ce se articulează cu osul radius; - inferioară, concavă ce participă la articulația cu capul osului mare și cu osul cu cârlig; - internă, plană pentru articularea
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
de soare, pe când colegii mei jucau fotbal sau volei. Liniștea plină de triluri, ca de bucle suple, de bolți trase cu florarul în aer, mă încînta, mă adâncea în mine însumi. Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu câte o semilună de iască, adunam de jos vreo frunză uscată și-i contemplam rugina și fărâmițarea, ridicam câte o piatră lată și descopeream o forfotă de furnici care-și cărau ouăle gălbui spre interiorul umed al pământului. Eram așa de fericit în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Virginica Bălănescu, o actriță ce juca pe Ileana Cosânzeana... Bălăioară, mignionă, cu un accent dulce-moldovenesc... Veronica D. Niculescu: Și o chema Virginica!... Totuși, cred că v-ați îndrăgostit de Cosânzeana. Eu îmi amintesc de Crăiasa zăpezii, se legăna pe-o semilună și avea păr argintiu, nemaipomenit de lung. Tot vreo 8 ani aveam. Dar nu locuiam lângă teatru, ci la marginea orașului. De la blocul nostru începeau dealurile, erau acolo niște flori uriașe, cum nu mai există acum, și niște fluturi... Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
liniștitoare asupra subconștientului său. Orice s-ar fi întâmplat și orice pericol l-ar fi pândit, oamenii „Poporului Vălului“ stăteau de veghe să nu i se întâmple nimic. Îl trezi urletul vântului. Peștera se afla în întuneric, dar o timidă semilună, a cărei lumină se lupta să străbată milioanele de firișoare de nisip care zburătăceau în toate părțile, lăsa să se întrezărească silueta lui Gacel Sayah, așezat chiar la intrare ca o statuie. Se apropie târându-se până la el, privi atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să ne rugăm. Dar când luna începe să crească, vânturile se liniștesc și vine vremea să strângem corturile și s-o pornim la drum. Pentru asta și pentru că Mahomed a fost de fapt un beduin, pe steagul nostru este o semilună. — Habar n-aveam că ăsta e motivul. — Craiul nou înseamnă pentru noi alte pășuni, alte orizonturi și noi speranțe. — Ce-ai să faci când toată povestea asta se va sfârși? Ai să mergi în căutarea unor noi pășuni și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
participat, pe lângă Iancu de Hunedoara și Vlad Dracul, domnul Țării Românești. Oastea cruciată era atât de puțin numeroasă încât sorții de izbândă erau aproape inexistenți. Confruntarea dintre cruciați și turci a avut loc la 10 noiembrie 1444, în fruntea armatei Semilunii aflându-se Murad al II-lea, deși fiul său, Mehmed va fi ofensat de decizia acestuia, luată de marele vizir Candarli Halil pașa. În această bătălie sângeroasă de la Varna, tânărul rege al Ungariei, Vladislav s-a avântat într-o șarjă
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
se chinuie să tragă de limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau medium-ul, pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția Ninetto Davoli, dar pe frunte cu panglica sacră, aceea a zeului, dacă-ți amintești cum spun poeții noștri. Brambilla Își pune pe cap o tiară cu semilună, apucă o spadă rituală, trasează pe scenă niște figuri magice, evocă niște spirite de Îngeri cu terminația În „el”, și În momentul ăla mie Îmi vin vag În minte drăciile alea pseudosemitice din mesajul lui Ingolf, dar e o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
autobuzele În care el și domnul Mundy au trebuit să se urce, despre micile lor aventuri... Cerul arăta ca o apă În care se turnase cerneală albastră, În care Întunericul se depunea la fund, iar stelele apăreau una cîte una. Semiluna era zveltă, perfectă, și aproape nouă. Pisicuța apăru și se prelinse printre picioarele lor, apoi se aruncă pe spate și se răsuci din nou ca În transă. Apoi li se alătură și domnul Mundy - ieșise din salon să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sentimentul de propulsie reîntregindu-i speranța că ar putea totuși trece peste forțele confuziei pe care le simte forfecându-i scrotul. Ies din Lahore și pe drumul deschis în fața lor, Pran observă că tapițeria mașinii poartă însemnul unui porumbel și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decorative, urne și alte elemente arhitecturale, al căror scop nu este prea evident. Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele negre. Hispano Suiza trece de ele spre o intrare laterală, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
smălțuit și se știe că, in inima sa, îi consideră pe englezi un factor de discontinuitate, iar ascendența lor de optzeci de ani asupra ținuturilor sale nu e decât un incident oarecare într-o istorie lungă, care se desfășoară sub semiluna Islamului. Firoz, pe de altă parte, este ahtiat după noutate. Deși le dă de gândit sensibilităților britanice, care se uită mai mult spre trecut decât la viitor, cel puțin se încadrează (așa simt ei) în linia spiritului progresist al vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nimic? - Ba da. Și ce dacă? Importante sunt cuvintele lui. - Mă gândesc că poate a spus anumite lucruri doar ca răspuns la cele spuse de tine. Rhyme o privi cu atenție pe Sachs. O pată de murdărie de forma unei semiluni pe obraz, câteva picături de transpirație deasupra buzei superioare. Stătea aplecată și, deși tonul ei era calm, îi simțea tensiunea și concentrarea. Cu siguranță nu își dădea seama, dar ceea ce simțea ea acum era foarte asemănător cu ce simțea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încă avea un avans considerabil în acest joc de „Prinde Mișcarea”, joc pe care, fără îndoială, nici nu știa că îl joacă. Tânăra femeie apăru pe scenă înt-un costum negru, strâns pe corp, cu o tăietură mare în formă de semilună în dreptul stomacului. Pe deasupra, o mantie strălucitoare și transparentă, semănând cu o robă din antichitate. Nu o percepuse niciun moment pe Kara ca fiind atractivă sau sexy, dar trebuia să recunoască faptul că ținuta din această seară îi dădea o puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta: stepă. Mă uit în stânga: stepă. Mă uit în sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care creștea illo tempore pe-acolo, pe lângă Nistru. Mă plictisesc îngrozitor! - șopti tătăroaica, uitându-se în toate părțile. Degeaba știu scrisul și cititul. N-am cu cine schimba o impresie, o locuțiune, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Stambulului. Ne strângem uneltele, ne spălăm pe mâini și cu îngăduința ta, mărite Cetitoriule, în fața luminilor gălbui pe care le aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se dioache sultanul! Carnaxî! Și se duc mai departe. Episodul 33 LA VIZIRIU în vremea asta, nu mult după ce, spre disperarea păgânilor, semiluna intrase într-un nor creștin, trei umbre de oameni pe trei umbre de cai mai mult se târau decât mergeau spre palatul viziriului. Când ajunseră înaintea marilor porți de cherestea, una din umbre sări jos, luă o piatră din caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sută șaișpe, o sută șaptesprezece, o sută optșpe... - continuă cadâna. — E mare, dom’le! - se extaziase viziriul, urmărindu-și stăpânul. Episodul 38 îN SALA DE FORTZĂ în fine, la flotarea cu nr. 203, sultanul Beșiktaș Mehmet Hamzà își făcu semnul semilunii și se ridică de pe covorul cu bătălia de la Nicopole. Se vedea cât-colo că-i obosit, dar mulțumit. — Ce urmează? - privi el spre cadâna de serviciu. — Masaj sau vernisaj - răspunse dânsa. — Masaj! - hotărî sultanul și-o luminiță ciudată îi sclipi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent, gata să se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți să mănânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu se arătă la față, dar puteam să-i văd picioarele goale până la genunchi pe sub perdele. Erau cam slabe și aveau fire rare de păr roșcat. Pe degetul cel mare de la dreptul avea un inel cu piatră în formă de semilună sau iatagan, nu vedeam prea bine. Când m-am gândit câte popoare au căzut sub aceste tălpi aparent simple, m-am lăsat în genunchi. „Ridică-te, fata mea, mi-a spus el, cu un glas de o nesfârșită blândețe. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]