97,091 matches
-
Și îndată m-am simțit stăpânit ca de căldura unei presimțiri. Ce să-Ți mai spun? Domnul mi-a trimis harul Său. Am poruncit clericilor înfiorați să facă săpături lângă basilica sfinților Felix și Nabor. Au început să se arate semne. Am adus oameni care să scormonească încet, cu mâinile, la arătarea noastră, și au început să se vadă sfinții martiri. În tăcerea noastră s-a luat o urnă și s-a așezat ușor lângă locul sfântului mormânt. Am găsit doi
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
trecut fix 50 de la acea scrisoare - imaginată? trimisă de-a binelea?) și-l vrea redactor-șef, pe el, din Note zilnice, nu pe "adaptatul" care-o să devină, years after. Și troica merge mai departe, cu popasuri de 3000 de semne (cred că și mai puțin...), povești scurte de viață lungă. De aici, un fel de-a condensa întîmplările așa cum, spuneam, dau almanahurile mapamondul în cîteva rînduri. Știați că? De recitit, în anotimpurile ușor nostalgice, cîntarea Bucureștiului pe note, sau despre
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
frison. Citiți-le cum se termină: "Mă gîndesc că din praful, din nimicul de gumă adunat pe mesele tuturor scriitorilor care au folosit creionul cu maximă îndoială, s-ar putea aduna și înălța, cu timpul, asemenea tumuluși ca tot atîtea semne terorizante, cît de cît monumentale și chiar solemne, prin care s-ar vesti că literatura e o modelare a tot ce ștergi, fără încetare, cu nădejde." În lumea în care (spune o poezie din cele rătăcite printre negative de fotografie
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
Mircea Eliade, Emil Cioran) sau cu descrierea atmosferei din culisele postului de radio "Europa liberă". Dincolo de evocările propriu-zise, Gelu Ionescu intervine și în dezbaterile de idei care au agitat viața intelectuală românească în anii din urmă (în ce măsură se poate trasa semnul egalității între crimele nazismului și cele ale comunismului, presupusul antisemitism al unor lideri de opinie din România de azi, colaboraționismul unor mari spirite interbelice - Tudor Vianu, George Călinescu - în anii de maximă teroare ai regimului comunist. În aceste chestiuni extrem de
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
unei texturi în supraacut) e plin de atare atacuri, în majoritatea lor ratate, oricât s-au străduit instrumentiștii din L^Orchestre Philharmonique de Radio France, precum și dirijorul Alain Altinoglu. Gilles Racot dezvoltă cu fiecare nouă lucrare același proiect componistic abstract, semn al încăpățânării ori a arestării propriilor sentimente. Consecvență? Tenacitate? Sufciență? Cert este că riscă să devină o fosilă creatoare ambulantă ori, în cazul în care nu-și va înăbuși vitalitatea și prospețimea, un monomaniac fanatic. Aproape întotdeauna ce-i prea
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
în povestirea metatextuală Figurine de ceară. Disponibilitatea mimetică a mediului, automodelatoare și disponibilitatea ludică a creatorului fac abstracție de etapele intermediare, oferind tabloul unei lumi fără evoluție, o simulare a vieții. Tema creației care dislocă lumea creatorului este reluată în Semnul licornului. Conștientizarea stării de umanoid sau a celei de mutant sunt descoperiri care induc regretul, fuga de creat sau, în al doilea caz, dorința revenirii la starea inițială, a căutării dinaintea creației propriu-zise. În registrul semnificațiilor, povestirile tind spre o
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
et altera pars Cronicarului i s-a părut suspect un articol apărut în EVENIMENTUL ZILEI de luni 10 iulie sub semnătura lui Tiberiu Lovin și purtînd titlul de scandal Institutul-fantomă de studii orientale. Ziaristul incrimina cîțiva cunoscuți cărturari, punîndu-i sub semnul "amatorismului și imposturii". Lui Radu Bercea, directorul Institutului de Studii Orientale "Sergiu Al.-George", i se reproșa că, deși nu are diplomă în specialitate, boicotează "încercările de promovare ale adevăraților orientaliști". Lui Andrei Cornea și altor angajați la I.S.O.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
esteticieni nu s-au prefăcut doar că discută, cum sugerează neinspiratele ghilimele. Studiul din 1963 al lui Liviu Rusu, urmat, în sprijin, de cel al lui Tudor Vianu, a făcut epocă, reprezentând nu numai "reconsiderarea" lui T. Maiorescu, dar primul semn clar al desprinderii conștiinței literare românești din chingile realismului socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism, iar faptului trebuia să i se acorde importanța cuvenită în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
lui de a se despărți de locomotivă, cum începuse el s-o gătească, încă de pe la Predeal, s-o lase curată, următorilor... Pe urmă, în triajul brașovean, în timp ce locomotiva se cutremură pe la macazuri, mai sunt atent cum le face Guriță mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum râde, cum ridică el un deget, ori dă din umeri, clatină din cap, cum ridică vesel din sprâncene, cum face cu mâinile așa și-așa, mai vorbim noi, cum duce mâna la
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
cum face cu mâinile așa și-așa, mai vorbim noi, cum duce mâna la cozoroc, salutând de sosire, de revedere... Femeia de jos, blondă, grăsuță și care aleargă ca o rață, târând după ea doi copii, spre mecanicul care face semne de pe bordul mașinii lui, precis că este nevastă-sa. Pe Guriță nu-l așteaptă nimeni. El mai mult vine. Cu povestirile lui - cu realitatea lui atât de vie... Echipajul nou, în compania căruia voi călători până la Cluj. Căruia, echipa cea
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
simple nerozii smucind mintea unui bucureștean asurzit de uruitul surd, interminabil totuși, al sutelor de mii de automobile în nervos trafic? Traversând în grabă pe acea parte a bulevardului unde nu staționează mașini, pierdut în puhoiul de pietoni ce dau semne a fi fugăriți din urmă, omul secolului XXI gustă odihna nu la umbra nucului bătrân, precum strămoșii, ci la televizor, unde i se fac profeții. El are de ales între versiuni catastrofice, care-l determină să mulțumească Proniei că nu
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
cu scoruri minime.) Dar ceea ce e valabil în lume - fie și lumea fotbalistică - n-are nici o trecere la București. Iată, de exemplu, scandalul iscat de declarația duoului Tăriceanu-Atanasiu privitoare la retragerea trupelor românești din Irak. N-au existat până acum semne că premierul și ministrul Apărării ar fi avut insomnii din cauza soartei soldaților români trimiși pe diferite fronturi de luptă ale planetei (Afganistan, Bosnia, Kosovo, Irak). Dimpotrivă, prin mijloacele de presă aflate la îndemână, au pompat și ei (ca și pesedeii
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
de laș. S-a vorbit că unii dintre ei nu numai că s-au oferit voluntari pentru periculoasele misiuni, dar nu s-au dat în lături să ofere șpagă. Pe deasupra, n-am văzut în nici unul din reportajele de pe front vreun semn că ostașii români ar dori, in corpore, să se întoarcă acasă. Spre deosebire de politicienii ce punctează cinic în numele lor, ei arată o demnitate admirabilă și o dorință de a-și face datoria pe care nu știu câți alți români o au. Episodul "retragerea
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
urmuziene, în fond. Hainele poetului: "impresia mea a fost că poetul își mototolea într-adins hainele." Un fel de dicționar onomastic unde, în loc de nume, sînt figuri și scene. Bucăți de hîrtie (eventual caroiată, din caietul de matematică...) cu care pui semn la cîte-un detaliu semnificativ dintr-o carte pe care n-o s-o mai citești, probabil, decît peste mulți ani. Așa că toate amintirile, toate senzațiile sînt date în păstrare, într-un post-restant cu lecturi, și cultivări ale naturii, în spiritul precisei
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
minciună, pe care a spus-o un prim-ministru și un ministru al apărării care, oricum, nu prea știe limba engleză... -Hi-hi-hi!, s-a auzit un râs. Știți al cui... În clipa aceea, prin difuzor, MegaVijănul a dat ultimul său semn de viață, un sunet semănând cu acela produs de sfârtecarea a cel puțin zece cearceafuri de stambă ieftină. De ce acel sunet ne-a fixat gândul la Alianța PD-PNL, n-am știut și nici acum, când scriu aceste rânduri și când
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
trecutul cu prezentul, confortul bibliotecii cu disconfortul gărilor, hotelurilor, trăsurilor și al capriciilor meteorologice. Nicăieri nu se văd mai bine aceste lucruri (libertățile și calitățile prozatorului Nicolae Iorga) decât în volumul din 1905 Neamul romănesc în Basarabia, restituit de Editura Semne într-o ediție anastatică, o reproducere în facsimil a cărții, fără nici un aparat critic. Scanarea paginilor, înlocuind procedeul tehnic mai vechi al fotocopierii, mai greoi și mai costisitor, facilitează reproducerea identică a unei cărți (pe o altă hârtie, desigur), un
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
de fier, după conruperea gândului, uciderea lui! Spre Basarabia întunerecului și a robiei!" Volumul Neamul romănesc în Basarabia trebuie citit în continuarea celui despre Neamul romănesc în Bucovina, apărut tot în 1905 și reeditat de asemenea în facsimil de Editura Semne. Bucovina aduce reprezentarea "lanțurilor de aur" ale robiei austriece, pe când Basarabia este înfățișată ca un echivalent al infernului:, "lanțurile de fier" ale robiei rusești, uciderea oricărui gând (prin cenzură și oprimarea manifestărilor naționale), instalarea deplină a întunericului. Tablourile mizeriei se
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
mesajelor electronice sau telefonice. Toate variabilele psihologice de care depindea odată corespondența dintre oameni - așteptarea nerăbdătoare a unei scrisori, neliniștea pe care ți-o dădea incertitudinea dacă scrisoarea ajunsese sau nu la destinație, marca personală a scrisului de mînă și semnele caligrafice prin care adulmecai ființa vie a celui care îți scrisese, apoi reculegerea cu care îți însoțeai hotărîrea de a întocmi o scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile ei aveau s-o aibă - toate aceste variabile
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu semnele și semnalele electronice am trecut în alt gen de misive omenești, cele în care gustul literelor e scos la mezat, iar elementul estetic e supus prohibiției. De lucrurile acestea nu-ți dai seama decît atunci cînd, avînd posibilitatea comparării, sesizezi
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
care, încă din pruncie, îi supseseră cu lăcomie mamelele, precum și o gazdă înțelegătoare cu mai târzii sosiți în primitoarele ei saloane cu pereți vătuiți. A fi semnat, încă de pe băncile școlii, un angajament - de preferință nu dincolo de anii studenției - era semnul unei bune orientări pentru junele ce nu înțelegea să mucegăiască în mărunte posturi provinciale, ori în pierdute funduri de țară. Dar nu numai întrepizi tineri deciși să nu se încurce în detalii, într-o viață însemnând, oricum, competiție, încheiau acest
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
la poliția politică, a traumelor morale ale celor ce palpită în așteptarea rezultatului final - dar noi dosare apar la toată ziua - și să luăm în considerare o altă situație: a celor care, suferind de o maladie necruțătoare, încep să dea semne exterioare ale răului care-i macină. Culoarea feței celui invadat de morb devine cenușie, nasul i se ascute ceros, urechile i se usucă, ochii i se înfundă în orbite. Trecătorul remarcă numaidecât semnele indelebile ale bolii. Cuvântul nu va fi
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
de o maladie necruțătoare, încep să dea semne exterioare ale răului care-i macină. Culoarea feței celui invadat de morb devine cenușie, nasul i se ascute ceros, urechile i se usucă, ochii i se înfundă în orbite. Trecătorul remarcă numaidecât semnele indelebile ale bolii. Cuvântul nu va fi spus, cel în cauză îl cunoaște, dar îl evită superstițios. Se va declara invadat de o maladie, dar nu de aceea. A fi fost informator, a fi aparținut poliției politice echivalează cu o
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
lui Harms - în tot ce este vizual, în tipul de relații dintre personaje, în tehnica contrapunctului, accentuînd astfel, ca și autorul, forța ironiei, cinismul chiar, în fața derizoriului, gongoricului, prostiei, absursului în care își înghesuie unii și alții viața, nimicniciei sub semnul căreia o trăiesc. Textul lui Daniil Harms îi vine mănușă lui Tocilescu. Iar spiritul lui ludic înflorește în noi și noi imagini, mesaje, formulînd pe scenă, ca și Harms în scris, un alt tip de manifest, valabil oriunde și oricît
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
capodoperele, arta modernă începuse deja să se distanțeze de narațiune și ilustrație, valori considerate mai adecvate unui model literar decât unuia plastic. În izolarea sa, artistul norvegian a continuat însă să lucreze, cu mai mult sau mai puțin succes, sub semnul acestor valori tradiționale, evitând teoretizări legate de stil, formă, "artă pentru artă". Astăzi, când mulți creatori se reîntorc la idealuri abandonate de generații anterioare, importanța moștenirii lui Munch pentru artiști ca David Hockney sau Matthew Barney este evidentă.
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
psiholog, că "râsul e un act de eliberare. Iluzorie, cu consecințe, totuși de eliberare". în dialog cu Sommer face o istorie erudită a râsului, sfârșind prin a crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate, dar și ca "opozant politic al plânsului". Speculațiile pe temă sunt nenumărate și ele ar putea să pară un episod parazitar al romanului, dacă râsul lui Candid nu i-ar fi declanșat drama. Ne despărțim de trecut râzând
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]