1,199 matches
-
pe atunci, emfaza-i de circumstanță nu ne împiedica să descoperim în strofele ei acel „ceva franțuzesc” care rămânea pe moment fără nume. Spiritul francez? Politețea franceză? Încă nu știam să o spunem. Între timp, poetul s-a întors spre Sena și a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiecare seară. Am ridicat capacul acela mare, m-am aplecat asupra hârtiilor vechi ca un pirat - asupra comorii dintr-un sipet... La suprafață, am recunoscut câteva fotografii, i-am revăzut pe Țar și pe Țarină în fața Panteonului, apoi pe malul Senei. Nu, ceea ce căutam eu se afla mai la fund, în mulțimea compactă, înnegrită a caracterelor tipografice. Dădeam la o parte, ca un arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut în locuri care mi-erau necunoscute. Un nou strat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unul dintre ei, trăgându-mă de păr). Întrebarea aceea, în aparență, era foarte simplă: „Da, știu că era un tiran sângeros, e scris în manualul nostru. Dar cum rămâne atunci cu vântul acela proaspăt, mirosind a mare, care sufla pe Sena, cu răsunetul versurilor ce-și luau zborul în bătaia vântului, cu scrâșnetul mistriei de aur pe granit - cum rămâne cu ziua aceea îndepărtată? Căci îi simt atmosfera atât de intens!” Nu, nu-mi puneam problema să-l reabilitez pe Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nevoie de cincizeci de oameni ca să despice sloiul acela și să găsească broaștele...” Nu știu ce ne mira mai mult: mâncarea aceea inimaginabilă, contrară tuturor noțiunilor noastre gastronomice, sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de gheață de pe Sena încremenită. La drept vorbind, începeam să ne pierdem capul: Luvrul, Cidul la Comedia Franceză, baricadele, împușcăturile din catacombe, Academia, deputații din barcă și cometa și lustrele care cădeau unele după altele și Niagara vinurilor și ultimul sărut al Președintelui... Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei, cortegiul imperial străbătând bulevardul Champs-Élysées, frumoasa Otero, Președintele înlănțuindu-și iubita într-un sărut fatal... Acum îmi dădeam seama că Charlotte ne repetase toate istorisirile acelea, în fiecare vară, cedând voinței noastre de a asculta din nou povestea preferată. Da
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atunci voi putea să mă leg de toate nimicurile astea franțuzești. Sau, încercând să învie atmosfera serilor noastre de veghe de altădată, va începe să-mi vorbească despre copilăria ei, da, despre vreun coafor de câini de pe un chei al Senei... Dar Charlotte tăcea. Îmi acorda foarte puțină atenție. Ca și cum prezența mea nu ar fi tulburat cu nimic atmosfera acelei seri obișnuite din viața ei. Din când în când, îmi întâlnea privirea, îmi zâmbea și chipul ei se voala din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un african cu ochii grei de un fel de nebunie acceptată, calmă. A vorbit. M-am aplecat spre el, dar nu am înțeles nimic. Era probabil limba țării lui. Cartoanele care-l adăposteau erau acoperite cu hieroglife. Când am traversat Sena, cerul a început să pălească. De câtva timp, mergeam cu pași de somnambul. Febra veselă de convalescență dispăruse. Aveam senzația că înot în umbra încă groasă a caselor. Amețeala curba perspectivele, le înfășura în jurul meu. Îngrămădeala clădirilor de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iat\ Parisul! Ova]ii pentru voi Urc\ din tot ora[ul vesel [i pavoazat Ce-une[te `n palate [i-n umile l\ca[uri Al nostru [i al vostru stindard tricolor... Sub plopii ei de aur, cu frumoasele-i maluri, Sena v\ aduce al poporului zumzet bucuros, Nobili Oaspe]i, prin ochii [i inimile noastre, Fran]a v\ salut\ cu for]ele ei vii. C\ci For]a va-mplini lucr\rile alese Ale p\cii, iar acest pod ce ast
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de contrabandă să-și închipuiască că am vorbit de el când am menționat pe Adonis sau că vreo doamnă care din păcate obicinuiește corsaje de cauciuc să susție că de însa am înțeles să întreținem pe cititorii noștri! Tribunalul din Sena a condamnat pe Emile Zola să suprime numele de Duverdy dintr-un roman al său, pentru că întîmplarea făcuse să existe în Paris un consilier de Curte cu acest nume. Iată-ne osândiți [și] noi să nu putem imprima nici doamna
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sale cunoscut ne face a ne îndoi daca, în asemenea momente, ar fi tot atât de sigur pe vederile sale ca și astăzi. ["NU DREPTUL FRANCEZ... "] 2264 Nu dreptul francez concret, formulele de drept francez trebuia să ni le - aducă; nu canalul Senei, [ci] formulele după cari se construiește un canal, pe cari să le adaptăm căderii râurilor noastre și să le traducem aci în cifre concrete. ["LEGE MODIFICATOARE... "] 2264 Lege modificatoare legii de percepție de la 11 mai 1867 (26 m. * 1868) art.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
producția profesionale ale Bibliei Sf. Ludovic au depins de prezența marii și înfloritoarei universități. Biblia Sf. Ludovic, o supremă lucrare de artă, apare la capătul unui lanț de evenimente care începe cu piețele de pește și grâne de pe digurile râului Sena" (Sennett, 1994: 155). Ca și în orașele hanseatice, în Paris economia promitea să elibereze din dependența conținută de contractul feudal de muncă. Referindu-se la orașele Evului Mediu, Max Weber arăta că acea comunitate urbană medievală se bucura de autonomie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și ei teritorii cât pot cuprinde. în 885, patruzeci de mii dintre ei asediază Parisul. O sumă substanțială de bani îi conving să ridice asediul și să se îndrepte către sud. Burgundia e jefuită și devastată. Coasta Acvitaniei, Bretania, gurile Senei, orașele Tours, Rouen și Reims, Normandia, Auvergne, Champagne, Belgia sunt ocupate rând pe rând. Și în tot acest timp, foametea și epidemiile de ciumă pustiesc Europa. Creștinii își continuă și ei expansiunea și își înăspresc dominația. Adepții lui Pierre Valdo
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
parcurs, pregătindu-și emisiunile. De altminteri, chiar de la primele rânduri ale primului capitol, autorul încearcă să o circumscrie, să o sugereze sau, ca să zic așa, să o determine fenomenologic: „Stau pe Pont des Arts, la Paris. De o parte a Senei se află fațada armonioasă și rațională a Institutului Franței, clădit prin 1670 pentru a fi un colegiu. Pe celălalt mal e Luvrul, clădit și continuat din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea. Arhitectura clasică atinge cu el o culme
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e mai năucitor, mai descumpănitor pentru spirit decât contemplarea pereților Îmbrăcați În piele și auriți ai unei mari biblioteci; și ce e mai greu de examinat decât aceste mormane de volume, aceste parapete de opere care se Înalță pe cheiurile Senei, milioanele de tomuri, de broșuri eșuate pe malurile ei, asemenea unor epave intelectuale aruncate acolo de curgerea timpului care se despovărează de ele și se purifică de gândurile noastre?. Or, excesul de lectură a avut drept consecință faptul că l-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Followers, Princeton University Press, Princeton, 1984, p. 35. Mania lui Louis Napoleon și a lui Haussmann pentru liniile drepte a făcut obiectul multor glume. Un personaj dintr-o piesă a lui Edmond About, de pildă, visează la ziua În care Sena Însăși va fi Îndreptată pentru că, spune el, „traseul său curb și neregulat este de-a dreptul șocant” (citat În Clark, The Painting of Modern Life, p. 35). Pinkney, Napoleon III, p. 93.. Clark, The Painting of Modern Life, p. 66
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
se spune ca erau mai mult de treizeci de puncte vamale de-a-lungul râului Weser și cel puțin treizeci și cinci pe râul Elba; un secol mai târziu, existau În lungul Rinului mai mult de șaizeci de asemenea puncte vamale”9. Pe râul Sena, În Franța, erau atâtea puncte vamale spre sfârșitul secolului al XV-lea „Încât jumătate din prețul grânelor era dată de costul transportului pe două sute de mile În lungul râului”10. Heilbroner notează că Anglia era singura care deținea o piață
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în destructurarea-restructurarea limbajului poetic, îi atrag aprecierea lui Gilles Deleuze: „Gherasim Luca este un mare poet, printre cei mai mari”. La mijlocul lunii martie 1994, mai multe ziare pariziene anunțau moartea lui L., poet „francez de origine română”, găsit înecat în Sena. Primele texte poetice ale lui L. sunt încă marcate de o retorică grandilocventă, mascând cu greu „reziduurile” sentimentaliste ale ultimilor simboliști români. Dar în afara acestor ecouri perfect explicabile în climatul literar românesc al epocii, se observă, chiar și aici, utilizarea
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
face/Cu podoabele voastre și cu jocurile voastre lingvistice”; „N-aș mai găsi nici o bucurie să împreun cuvinte bizare,/ Nici chiar imaginile cele mai surprinzătoare” (Viața, poemul pe care aș vrea să-l scriu). Poetul mutat de pe Dunăre pe malul Senei nu-și mai destăinuie propriile trăiri, ci interpretează în alt grai latin simțămintele „unei lumi”: „Câtă bucurie astăzi să pot spune/ Nu ceea ce simt eu, ci ceea ce simt mii și mii de oameni./ Câtă bucurie să pot împărtăși aspirațiile unei
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
născută Thuring, deportată la Karaganda, în Kazakhstan, apoi la Ravensbrück, după ce a fost predată Gestapo-ului pe podul Brest-Litovsk. Această „dublă experiență”, într-adevăr excepțională, merită întreaga noastră atenție. Depoziția sa în procesul Kravcenko 13 în fața curții cu juri a Senei, la 23 februarie 1949, aduce o „lumină decisivă și tragică”: „Declar că nu am nici o intenție de a mă conforma proverbului: «A înțelege tot înseamnă a ierta tot». Voi fi întotdeauna un inamic nemilos și nu mă voi lăsa cuprinsă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întreg din Semnele romanului, dar și sistematizează motivele literaturii lui Ivasiuc, vorbește despre conștiința dubitativă și, pe urmele lui Maurice Merleau-Ponty din Le Visible et l’invisible, face fenomenologia cuvântului. Ca memorialist, în impresiile de călătorie din Reverii pe malurile Senei (1978) V. evocă uneori fidel și empatic. Compensând dogmatismul său „științific”, fundamentarea sa pozitivistă în general, aici este mai subiectiv și mai interesant. Îi amintește pe Restif de la Bretonne, Charles Baudelaire, Gérard de Nerval, Honoré de Balzac, Marcel Proust, Guillaume
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Meridiane literare, București, 1960; Prozatori contemporani, I-II, București, 1961-1962; Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești (1880-1900). Reviste literare. Formarea conceptului de literatură socialistă, București, 1966; Albert Camus sau Tragicul exilului, București, 1968; Semnele romanului, București, 1971; Reverii pe malurile Senei, București, 1978; Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor, București, 1980; Popas lângă Notre-Dame, București, 1981. Repere bibliografice: Pompiliu Andronescu Caraioan, „Pasiunea lui Pavel Corceaghin”, FLC, 1949, 20; Dumitru Micu, Critica, „pasiunea vie”. Pe marginea eseurilor critice ale tov. Ion Vitner, „Făclia” (Cluj
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
accentele patetice ale Anei Pauker și ale atâtor și atâtor altele, femeile care sunt purtătoarele vieții speței umane, femeile care zămislesc viața, au spus că nu o vor sacrificată cruntului Moloh al războiului. O împărăteasă asiatică, o muncitoare de pe malurile Senei, o prințesă din Cochinchina, o savantă din țările nordice ori o țărancă din Balcani, toate s-au simțit egale pe planul măreț al existenței lor care este maternitatea. Iată de ce când la Congres a răsunat patetic vocea prințesei Laos-ului, Suphanuvang
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
, local pe malul Senei, situat în apropiere de Hôtel de Ville, care a devenit loc de întâlniri cotidiene și sediu săptămânal al primului cenaclu al emigrației românești la Paris, în perioada 1946-1950. Participanții (20-30 de persoane la fiecare reuniune a cenaclului) se strângeau în
CAFENEAUA CORONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
fața lui Maigret căpătase o expresie profesională. Ai fi zis că el conducea ancheta și că unul dintre colaboratori Îi dădea raportul În biroul lui. Ii lipseau doar hîrtiile din față, pe care obișnuia să le frunzărească În aceste Împrejurări, Sena care se vedea pe fereastră și fotoliul solid cu spetează ca să-și poată sprijini spatele. În timp ce Lecoeur vorbea, remarcase două-trei detalii, Îndeosebi faptul că, În acel salon care servea drept cameră de zi, erau doar fotografii ale defunctei Hélène Lange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
așeza într-o zi pe scaunul Măriei Tale. — Prostii! râde Augustus, înveselit peste măsură de data aceasta. Ridurile adânci din jurul gurii se întind într-un zâmbet ne pre făcut. — Avem destule scaune în casă să se așeze pe ele toți sena torii, cu fiii și nepoții lor! Își dezvelește dinții galbeni și neregulați într-un rânjet amuzat: — Oricum, din câte știu eu, Nerva n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]