811 matches
-
a scriitorului român. Iar dacă cititorii, excedați de obscuritatea detaliilor, vor renunța să citească textul, pot măcar epilogul să-l parcurgă: "Căutați-mă. Aș vrea să aflu ce mai face domnișoara Lolita, splendida formă umană de copilărie supraindividuală la vîrstele senectuții care ne face de rîs toate teoriile, știți voi mai bine..." Familia Ionescu De citit, la rubrica eveniment, în SUPLIMENTUL DE CULTURĂ, numărul 161, de jumătate de ianuarie, interviul cu Nicolas Bataille. Actorul-regizor care l-a descoperit pe Ionesco răspunde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
nașterea și de instaurarea unei ordini noi, într-o lume a fiilor. Ciclul romanelor care îi are ca eroi și ca pretext pe muschetari este expresia ficțională a unei civilizații și a unor mentalități. Chiar și eroii, acum în pragul senectuții, se referă astfel la faptele lor de la tinerețe și maturitate. La fel o fac și fiii lor.Vicontele de Bragelonne e, între altele, un roman al fiilor. Care vor eșua. (Nici chiar Louis XIV nu este, întru totul, o excepție
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
trup de cariatidă, produsele cosmetice care îți întineresc tenul spre a ți-l distruge de tot, remediile miraculoase împotriva cancerului și SIDEI, care îți iau și puținele zile care ți-au mai rămas, mania antioxidanților deveniți panaceul la modă împotriva senectuții planetare, păcăleala suplimentelor alimentare, preschimbate în elixir menit a întreține vigoarea, și mai ales uriașa și malefica industrie farmaceutică, care pe termen lung face mai multe victime decît epidemiile sezoniere de pe glob. În fine, nu sunt cruțate terapiile care nu
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
filosof care a construit un sistem de gândire de sorginte postkantiană, seraficul poet Lucian Blaga și, ca și Cioran, una din victimele eterne și predilecte ale profesorului universitar Crohmălniceanu, șef de reviste importante și cronicar politic, care, e drept, la senectute a descoperit că unii „dușmani ai poporului” și „creatori putrezi” au și unele „merite artistice”. Și că românii, chiar și în vremuri teribile, de restriște, sunt capabili de a crea opere de valoare, redând speranța multora și din alte domenii
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
am fost mai „liberi” de a voi și de a îndrăzni. Dar... fiecare generație biologică sau literară cu șansele și norocul ei. Interesant e faptul că în tinerețe nu prea credeam în ceea ce noi, românii, numim noroc, dar acum, la senectute, mă apropiu altfel de această noțiune. Am spus „noi, românii”, deoarece într-un voluminos eseu de un fel de filosofie a istoriei românești, care a apărut zilele astea la Editura prestigioasă a Muzeului Literaturii Române, sub titlul Aventurierii politicii românești
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
de valurile Mării Egee, unde fusese „cu siguranță” în tinerețe și unde lăsase o femeie și un prunc. Unde existase fără îndoială! Dorul după sine însuși s-ar putea numi această fugă sau reîntoarcere a lui Ulise, iar noi, în binecuvântata senectute, pe care aproape toți o blestemă, dar cu toții visează s-o ajungă, s-o atingă, vorbim când de paradisul pierdut al copilăriei, când de cel al tinereții. În ce mă privește, iată, eu vă fac o ultimă confesiune: mie nu
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Magdalena Boiangiu Alina Nelega-Cadariu își urmărește cu încăpățânare programul de implant al modernității în organismul teatrului românesc, decisă să forțeze barierele puse în numele imunității de către persoane care apără, de fapt, patologia senectuții. Intenția de a face un teatru consonant cu preocupările, visele și dezamăgirile celor care deocamdată trec pe lângă ușa teatrului fără să se oprească, corespunde proiectului de continuitate necesar oricărui organism viu. Intenția devine realitate prin propria ei creație, dar și
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
setea de înavuțire, bani, bani, tot mai mulți bani, pe care de-abia nu ajungem de obicei să-i folosim în mod util și plăcut, adică atunci cînd ne este viața mai dragă și puterea încă neștirbită de boală sau senectute; stîrniți de ispita de a fi posesorii unei case (mai degrabă ai cîtorva) care să ia ochii lumii cu prilejul unor inegalabile sindrofii onorate de oaspeții cei mai suspuși și rîvniți; ațîțați de imboldul de a ne achiziționa fără încetare
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
solemne, cu pretenții de judecăți politice. Nici publicarea lor, însă, nu e inutilă: ea ne permite să înțelegem procesul de progresivă inadecvare a prozatorului la actualitatea interbelică, ce avea să-l ducă la regretabila convertire la extrema dreaptă, din anii senectuții. O convertire cu atât mai bizară, cu cât, în articolul Reflecții asupra politicei, din 1937, scris sub forma unei convorbiri fictive cu un student în medicină, scriitorul recomanda tânărului intelectual... să evite politica. Expuneri și referate la Academia Română și, respectiv
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
restul operei. Petru Dumitriu e un scriitor de redescoperit, dincolo de orice scepticisme, prejudecăți sau entuziasme necugetate (după caz). Această ediție selectivă în trei volume e un imbold de explorare a imaginii pe care o avea autorul despre sine însuși la senectute și pe care voia să o impună în ochii posterității. E partea onorabilă a operei sale, cea mai rezistentă estetic. Sunt și aici evidente mari pete de coroziune a pânzei epice, de corupție ideologică a viziunii și de afectare profundă
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
fi fatal, ivirea unei mecena feminin dispus a proteja artiști faliți era semnul mîntuirii. În fond, alipirea lor a fost un alt fel de Anschluss cu urmări providențiale pentru amîndoi: matroana ofilită își găsea Siegfriedul menit a-i alina poftele senectuții, iar tînărul își găsea sînul sub patrociniul căruia viața devenea un tabiet artistic, scutit de griji proletare. Că deseori Bernhard a lăudat virtuțile proletariatului („oamenii din popor“, simpli și dintr-o bucată - cum îi numește în Extincție, p. 145) și
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
funcționat și teama de a nu-i fi găsite în jurnale reflecții aducătoare de noi represiuni. Îndeosebi după 1958 și apoi după 1966, notațiile sale sunt tot mai "cuminți", limitându-se la lecturi, la evocarea unor prieteni, la contemplarea propriei senectuți. Curios este că în prima parte a jurnalelor, deci până în 1945, nu apare niciodată vreo referire la Jeni. Ea, în schimb, în jurnalul ei, îl evocă mereu cu tandrețe și ironie - îi zice "Aiurilă" - citându-i nu doar o dată spusele
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
nu o evocase niciodată în jurnalul tinereții lor. După care - teribil destin! - urmează cea de a doua detenție, din 1959 până în 1964. Însemnările de care dispunem după eliberarea sa reîncep în 1966. Arșavir Acterian apare aici cu precădere obsedat de senectute. În tinerețe, moartea era un subiect retoric, oarecum de rigoare, monden, se pălăvrăgea "despre moarte, depresiuni și de-ale vieții". Acum, moartea devine o realitate atroce, aproape cotidiană, care poate surveni în orice clipă. Prietenii și cunoscuții se tot săvârșesc
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
colectivă, aceasta din urmă face referire la ideea de apartență la un grup. “Bătrânii care trăiesc singuri nu se simt izolați dacă mențin legătura cu prietenii sau dacă se plimbă cu oameni dragi. Într-adevăr, există și aspecte negative ale senectuții care îi împiedică să relaționeze spre exemplul pierderea vederii sau a auzului. Cu toate acestea, oamenii trebuie să încerce să relaționeze din ce în ce mai mult”, spune profesorul John Cacioppo, profesorul care a coordonat studiul.
Efectul neașteptat al singurătății asupra sănătății omului () [Corola-journal/Journalistic/62559_a_63884]
-
altceva decît angelică) trăsăturile unei Madone, ale unei sfinte. Finalul relației lor matrimoniale este dezgustător și sordid. Gala nu greșise mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe Salvador Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
unei școli ale cărei direcții le regăsești în evoluțiile elevilor săi, ei înșiși - în zilele noastre - muzicieni ce dau consistență vieții noastre de concert. Contestat și admirat, pendulând neobosit între catedră și activitatea concertistică, continuu neliniștit, aflat astăzi la vârsta senectuții, Amiraș rămâne un căutător neobosit, energic, imaginativ, visător; așa cum l-am cunoscut cu decenii în urmă. Declamația sa muzicală este și astăzi elocventă, este susținută de o încărcătură expresivă autentică. Sonatele de Beethoven - marele opus 109 a fost cu totul
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
a-i fi favorizat conștientizarea unui asemenea profil. Copilăria și adolescență nescutite de traume, inca insuficient cunoscute, tinerețea aventuroasa, așezarea gospodăreasca tîrzie s-au conjugat cu o mentalitate de autodidact, înclinată spre circumspecție și demistificare. Desigur, adeziunea să, din anii senectuții, la ideologia comunistă nu reprezintă decît un act de oportunism (asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu putem a nu discerne un sîmbure "proletar", prezent mereu în concepția poetului, care s-a simțit dator a da glas nu o dată solidarității
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
-ți penultima șansă, între vege și transă * Cel ce revine este Triomul * A reveni, a deveni. „Obrăznicii tonifiante” sau necredincioasa Thoma Ultima iubire a marelui filosof Emil Cioran avut cu 35 de ani mai puțin decât el, ajuns la vârsta senectuții. Locuia mai aproape de cer, într-o mansardă “a insomniilor” și iată ce îi scria cu tonul avântat al îngerului căzut”, celei numite straniu masculin: Thoma ( Friedgard) : “Sunteți centrul vieții mele, zeița unuia ce nu crede în nimic, cea mai mare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Novalis, în Bruionul general din 1798: "Ce este, de fapt, bătrân? Ce este tânăr? Tânăr - este acolo unde stăpânește viitorul. Bătrân - acolo unde domină trecutul. Tânăr și bătrân - predicate polare ale substanței istorice. (Accidentele sunt întotdeauna polare). Nici un fel de senectute fără juvenilitate - și invers. Bătrân corespunde solidului. Tânăr fluidului. Bătrânețea este ceea ce-i format - plastic. Tinerețea, ceea ce e mobil - în comun. Când două istorii se ating, ele devin polare" (trad. Viorica Nișcov). În paginile de jurnal ale lui Julien Green
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
naivitate a bătrânului ce nu încetează să fie asaltat de alte și alte întrebări, la care existența sa toată nu i-a fost de-ajuns pentru a răspunde. Permiteți-mi, așadar, să-mi exprim cu naivitatea tinereții și deopotrivă a senectuții mirarea în fața ambiguității spațiului universitar. Într-adevăr, spațiul acesta mi se părea, atunci când pătrundeam pentru întâia oară în el și continuă, acum, după ce l-am străbătut de atâtea ori, să-mi pară, în mod paradoxal, în același timp surprinzător de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine scrise de altul. Vîrste Contorsionist al bietei imagini nu știi încotro s-o iei. Visul e-un soi de senectute dar nu-ți e de-ajuns. Un calendar cu file de vin rubiniu dar fiecare clipă e mai tînără decît cea precedentă. Și fiecare se pierde-n sine fără speranță. Cititorul Se-ntîmplă uneori să te bucuri de viață ca de-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
sentința de condamnare firul vieții acestei legendare figuri a aviației române care a făcut cunoscut numele țării noastre în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei a fost curmat de o boală nemiloasa. Fostul sublocotenent de aviație, comandor aflat la vârsta senectuții, mi-a povestit cu ochii umezi toate întâlnirile cu Smaranda Brăescu, a cărei imagine i-a rămas fixată în memorie la fel de tânăra că în fotografia cu cască de pilot pe care a păstrat-o alături de cele mai dragi amintiri din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
întârzierea respectivei pensii. "Vă asigur că nu sunt veteran!", am rostit - mai cu vlagă. Apoi m-am strecurat în clădirea Poștei, unde am avut tot răgazul dorit, așteptându-mi rândul, pentru a mă minuna că urc cu atâta destoinicie treptele senectuții...
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
ele recunosc, însă, disperarea. Disperarea de a face, totuși, ceva. De a recupera, totuși, ceva din viața lor furată. De a lăsa ceva, în speranța că amintirea lor va rămâne, în ciuda tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
de a face, totuși, ceva. De a recupera, totuși, ceva din viața lor furată. De a lăsa ceva, în speranța că amintirea lor va rămâne, în ciuda tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]