822 matches
-
ales gândit. Până atunci fiecare își dă silința să se cretinizeze singur cu ajutorul matematicilor...“. „Nu-i prost bătrânul“, am apreciat eu și mă miram de ce mai ascult. „Ți-am spus că le vede !... Dar le mai și greșește, fiindcă e senil. De pildă, crede că asistăm de câteva milenii la moartea clinică a iubirii și că, tot de atunci, toată lumea a înnebunit, fiecare se culcă cu fiecare, dar se iubește singur. Chiar și în cazul meu spune că nu poate fi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dacă nu a pășit în inima flăcării. Poate a fost prea sincer cu moartea, poate, pur și simplu, trebuia să o mintă frumos: să-i spună o poveste despre neprihănirea statuilor, să o mângâie pe creștet ca pe o bătrână senilă, să-i cumpere medicamente de inimă pustie, apoi să dea buzna în ea, poate trebuia să o evacueze, să o scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aștepta în mașină în fața magazinelor. Poate că dorea un alt bărbat, poate că-l avusese deja. Fidelitatea nu era o valoare a anilor plini de chibzuință. Infidelitatea da, pentru că are nevoie de grijă, măsură, discreție și orice fel de calități senile. Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cam respingător. Își dădeau acum seama că acest fenomen căruia nu i se putea nici preciza amploarea, nici dibui originea, avea ceva amenințător. Singur bătrânul spaniol astmatic continua să-și frece mâinile și să repete: "ies, ies", cu o bucurie senilă. La 28 aprilie însă, Ransdoc anunța o recoltă de circa opt mii de șobolani și neliniștea atinse culmea în oraș. Se cereau măsuri radicale, erau acuzate autoritățile, și unii, care aveau case pe malul mării, începuseră să vorbească de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai mari decât muzica. Emisiunea începe promițător, într-un azil de bătrâni, unde reporterul - experimentatul Lucien Racaille - a descoperit-o pe Florica Amântulesei, fostă femeie de serviciu la Casa de Copii numărul 4. Florica are 82 de ani, este complet senilă și molfăie o ciocolată cu alune dăruită de reporter. Lucien îi pune întrebările prin intermediul unei traducătoare recomandate de Centrul Cultural Francez de la București. Traducătoarea trebuie să repete fiecare întrebare de mai multe ori, prescurtând-o de fiecare dată, până o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii... punctul fix, final, iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în mintea copiilor. Irina a intrat la Alimentara, l-a rugat s-o aștepte afară. Apoi coborâseră panta. La cotitura unde orașul rămânea în urmă, în chiar locul unde se întâmplase nimicul acela, Tolea se trezise. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cine va fi alesul? Cum se îndreaptă spre viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stabilit cu precizie când să vină, cum să facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă o dată, cum se cerea. Confuza clipă de siestă senilă. Tov Titi Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primit vreodată sau difuzat casete porno de la studenții arabi cu care este în contact. Ba, că nici nu ar fi auzit de existența unor asemenea casete. Greu de crezut. Tot Bucureștiul știe de rețeaua din căminele studenților străini. Dar studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea încurajarea Venerei, care aranja pe masă fursecurile. — Acum, mi-a scris cumnată-mea, nemțoaica. Mi-a trimis și ceva bani. Mai trimiteau ei, din când în când. Așa, de sărbători, haine, delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întors pe dos.A constatat ca nu i-a mai ramas niciun ban și s-a întrebat retoric: "Și acum,ce fac? Cum îl ar ?! Cu cel semăn ?!"... „-Am avut o vie lângă Huși, Mi-a spus moșneagul pe la poartă. Senil,a luat în mână un țăruș; -A fost ea vie,dar acu' e...moartă”.(I.T?). “Nu știu ce e durerea căci n-am cunoscut plăcerea,nu plîng căci n-am rîs niciodată” (Delavrancea) Eșecul etapei In străvechiul Egipt,cei care nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
trebuie să ai grijă de tine, Manfred. Eu nu am așa de mulți prieteni. VIGNETA Nici astăzi nu știu sigur ce s-a întâmplat de fapt în ziua aceea fatală la Muzeul Național: am învins-o eu pe învățătoarea mea senilă, cu cititul meu neafectat și curgător despre pictorul Cavallino? Sau ea a fost cea care m-a învins pe mine? După o vreme am fost chemat la intendent, cel care odinioară mă dedicase menirii mele. îi sunt recunoscător pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
caricaturi onomastice” sunt construite pentru personajele deformate biologic și intelectual. Zaharia Trahanache „sugerează bătrânețea și chiar decreptitudinea și tot ce are mai greoi și mai ticăit venerabilul președinte”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 225. footnote>. Agamiță Dandanache e bătrânul ramolit, senil, din aceeași categorie cu Leonida. Rică Venturiano evocă „dezinvoltură”, „junețe”, „aventură”. Acest nume și multe altele sunt construite din silabe stridente. Prin sonoritate Ipingescu, Pristanda sugerează inferioritatea, imbecilitatea, iar Cațavencu „ redă perfect pe demagogul latrans”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
împlinit șaptezeci de ani, sunt foarte solicitată, în viața mea totul e pe dos, Germania mă primește cu surle și fanfare, confrații români cu o oarecare condescendență - săraca, vorba Angelei Marinescu, „Ești afectată, asta e!“ sau „există și o frenezie senilă, nu știai?“. Dar mă îndepărtez de la subiect. Care subiect? Mă aflu într-o debara plină de boarfe înghesuite de-a valma, mă aflu într-o cameră de gazare după ce trecerea gazului prin țevi se întrerupe automat și cănurile alea goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
demente? Și nu e singurul lucru de neconceput azi. Când fiul lui Sofocle, temîndu-se că tatăl său îl va dezmoșteni în favoarea unui frate bastard, l-a dat în judecată pe dramaturg și a cerut să fie pus sub interdicție, ca senil, acesta nu s-a apărat. S-a mulțumit să le citească judecătorilor o scenă din tragedia la care tocmai lucra, Oedip la Colonos. Iar judecătorii, nu numai că l-au achitat, l-au însoțit până acasă în semn de admirație
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
De asemenea, spune-le că-mi regret profund imposibilitatea de a participa la ceremonie, dar sper ca totul să fie bine. Presupun că Takigawa și Katsuie vor discuta un timp despre acest lucru, așa că vreau să aștepți acolo, prefăcându-te senil și fudul de urechi. Nu reacționa la nimic din ceea ce auzi, apoi du-te ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. — Înțeleg, stăpâne. Bătrânul luptător stătea îndoit din mijloc ca un crevete, dar nu lăsa un moment sabia din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare de vânt, Katsuie nu putea să nu se simtă vexat de motivele ascunse ale lui Hideyoshi de a-i fi trimis un războinic atât de senil și surd ca sol oficial. Oricât de mult îl brusca pe bătrân, nu se-alegea cu nimic. Cu furia sporită de iritare, îl mai întebă pe Kumohachi un singur lucru, pentru a pune capăt conversației: — Trimisule, câți ani ai, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cam cel mai bun moment al lui Lorne. Ceea ce urmează e doar un declin. Deși Lorne se laudă tot timpul cu erudiția, averea și tinerețea lui, el este în realitate (descoperim noi) ignorant, falit și mai mult sau mai puțin senil. Da, bătrânul Lorne e cam cu un picior în groapă. Când, în cele din urmă, o șantajează pe tânăra dansatoare în pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]