2,366 matches
-
câteva imperative categorice: să ai o activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întrepinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
până pe Warren Street. Ben își petrecea după-amiaza în casa unui prieten. Richard era acasă și lucra la carte. Polly, care nu obișnuia să-și dezvăluie obiceiurile sociale, era pur și simplu pe afară. Sheba le-a spus tuturor, cu toată seninătatea pe care și-o putea compune, că se duce în West End să-și cumpere ceva haine. Aranjase cu Connolly să se întâlnească în stația de autobuz de la spitalul de ginecologie de pe Hampstead Road. El a întârziat. Când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum casa și cu care am vorbit despre el, cântărind nu numai înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei fosta lui soție, dar și după actul desprinderii de solul natal, ce dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un alt mod al aventurii existențiale. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însăși ființa ta, ea nu e dată spre cunoaștere, este însăși puritatea cu care ne naștem, amintirea edenului pierdut, pe care numai unora, foarte puțini, le e dat s-o păstreze în suflet toată viața, și care dă echilibru și seninătate ființei. Își ridică mâinile de pe umerii mei, trecu cu spatele spre fereastră. - E foarte târziu, spusei, domnul Pavel doarme de mult, visează, e vesel. - El se află acum în timpul adevărat al substanței, îmi răspunse, conversează, părând la vârsta tinereții, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fără nimic sfînt, Însă mereu Înfiorat de adierea ironică a misterului divin, romanul Simion Liftnicul de Petru Cimpoeșu aduce În proza românească de după 1989 o prospețime aproape neverosimilă de ton și viziune. O prospețime dublată, Încă și mai neverosimil, de seninătate. MIRCEA IORGULESCU, Viața la români, după Evenimente, În 22, anul XII, nr. 51, 18-24 decembrie 2001 PRELUDIU Experimentul Armaggedon Despre Experimentul Armaggedon se știu puține lucruri, iar cîte se știu, aproximative, contradictorii și oricum insuficiente, sunt ascunse cu grijă. Se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au auzit de el se lasă Înveseliți de fotografia care-i privește de pe cruce: o față de copil cuminte doar la suprafață, așa, de gura pozarului, cu ochii În care poți citi bucuria, minciuna nefăcătoare de rău și un soi de seninătate. Un chip pe care ai vrea să-l mângâi și să-l iei la palme. Am cunoscut mulți morți. Hristu e singurul care mă Înveselește și chiar mi se pare că nu a murit de tot. Hai, mergeți la casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mândrindu-se, în memoriile sale, cu serviciile aduse Mariei-Tereza, fără a ști că împărăteasa se opusese acestei numiri deoarece n-o găsea pe doamna de Saint-Priest de origine destul de nobilă pentru a fi prezentată la curte, diplomatul francez declară cu seninătate: „J’avais entre autres obtenu pour elle la cession d’un territoire nommé Bukovine, qui facilitait la communication de la Transylvanie avec la Galicie, et j’avais engagé la Porte à permettre à l’Autriche la navigation par le bas Danube
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și palide, părul lung, nasurile ascuțite, ochii mari și foarte limpezi. Erau imaginile soldaților sovietici care căzuseră în încercarea de a traversa lacul. Bietele lor trupuri, încarcerate în gheață întreaga iarnă, fuseseră imprimate în cristalul pur, verde-albastru. Mă priveau cu seninătate și îmi păreau chiar că încercau să mă urmărească cu ochii. În această scenă avem toate ingredientele unui text jurnalistic de cea mai înaltă ținută: concretețe, portret, eficiență adjectivală, vizualizare, atenuare a macabrului, participare afectivă („bietele trupuri”), dar și o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pâine va trăi omul", Matei, 4:4. 46 Stephen Young, Capitalism moral. O reconciliere a interesului privat cu cel public, Editura Curtea Veche, București, 2009, p. 38. 47 Ibidem, p. 39. 48 ,,După Maslow, indivizii motivați de scopurile ,,B" caută seninătatea, bucuria de viață, chibzuința și liniștea sufletească, având încredere în capacitatea lor de a face față problemelor, stărilor de tensiune și de anxietate". Stephen Young, Capitalism moral. O reconciliere a interesului privat cu cel public, Editura Curtea Veche, București, 2009
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-o pe d-na T. o certitudine a prozei feminine românești. Mai târziu, iritat de apariția celor două volume de Memorii, Camil Petrescu se dezlănțuie împotriva celui care i-a fost mentor la Sburătorul, în pamfletul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, apărut cu un an mai înainte de publicarea romanului. Pe cât se pare, atacul continuă ironic în capitolul Într-o după-amiază de august. O notă de ironie cu inflexiuni de sarcasm este vizibilă chiar din primele fraze ale romanului Ultima noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă, în Hamlet. Eventual, doar prin prisma deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate." apud Ion Simuț, Camil Petrescu furios, în România literară, nr. 51-52/2004, p. 13 242 Referirea o facem la articolul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, apărut ulterior în volumul Caietele Cetății literare, prin care Camil Petrescu își apără imaginea, încercând, la fel de eronat ca și cel încriminat, să demonstreze că Lovinescu nu avea receptivitate estetică apud Ion Simuț, op. cit. 243 Cf. G. Steiner, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Pe culmile disperării este scrierea unui „evadat din umanitate”, confesiunea lirică și barocă a unui tânăr moralist sastisit deja de filosofie și, mai ales, de filosofi: „Filosofii sunt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte [...] este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții.” Cartea - în fapt un monolog - cuprinde 41 de fragmente care, în esență, întorc pe dos toate ideile primite, valorile acceptate. De la existență la religie, totul este pus în discuție. O propoziție, aleasă la întâmplare: „Faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
români, ba chiar prin a se rupe de ei, pentru a regreta apoi Coasta Boacii și Șanta și pentru a-și recunoaște, finalmente, eșecul. Eșecul ca maximă împlinire a lui și chiar a spațiului de care a fugit. Drama ca seninătate. Înstrăinarea ca integrare. Admirația, reversul ascuns aldisprețuluitc "Admirația, reversul ascuns al disprețului" La Paris, Cioran face tot ce-i stă în putință pentru a se despărți de rădăcinile lui românești. Dar e dezrădăcinarea posibilă? Oricum, refuză să vorbească românește Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
natură, în noi ceva s-a frânt. Excesul de bunăstare și de toleranță ne-a dezvăluit gustul catastrofei... Ce să aștepți de la o civilizație care nu mai crede în ea însăși? Dumneataă e vorba de Aichelburg Ă dispui de o seninătate pe care n-ai fi cunoscut-o dacă aveai fericirea să trăiești printre noi. Pe voi suferințele v-au condus spre înțelepciune. Pe noi, norocul Ă spre mizerie spirituală” (16 iulie 1973 Ă 505). În legătură cu România, în Cioran vibrează încă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Se cred nefericiți, oprimați, exploatați, când de fapt majoritatea suferă de supraalimentație ș...ț Sătul de bine! Iată o formulă de un adevăr admirabil și definitiv” (idem). În opoziție cu acest Occident căzut, Cioran nu poate să nu observe paradoxul seninătății celor din țară, al câtorva măcar. Cazul nu numai al lui Noica, dar și al lui Arșavir Acterian. „ș...țaici, îi scrie Cioran, noi toți suntem moralmente mai loviți ca voi, mai acriți, mai «inutilizabili», mai prăbușiți. Până și din
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cazul nu numai al lui Noica, dar și al lui Arșavir Acterian. „ș...țaici, îi scrie Cioran, noi toți suntem moralmente mai loviți ca voi, mai acriți, mai «inutilizabili», mai prăbușiți. Până și din scrisoarea ta răzbate un fel de seninătate de care eu nu mă mai simt capabil. În fond, noi suntem pedepsiți de a nu fi cunoscut încercările prin care ați trecut voi (și care, din păcate, ar putea reveni!). Speranța, orice ar spune Dante, nu trăiește decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nimic de așteptat. Cam asta ar fi drama lumii de aici” (8 septembrie 1968 Ă 427). Marile încercări prin care ai săi, de-acasă, au trecut constituie, iată, șansa atingerii adevărului, sau măcar șansa ocolirii frivolităților de tot felul. Aceeași seninătate o descoperă la Wolf Aichelburg. Îi scrie în 1970: „Nu preget să mă minunez cum ai reușit să-ți păstrezi seninătatea după toate încercările prin care ai trecut. Și nu ești singurul. Mă gândesc, între alții, la Noica. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
săi, de-acasă, au trecut constituie, iată, șansa atingerii adevărului, sau măcar șansa ocolirii frivolităților de tot felul. Aceeași seninătate o descoperă la Wolf Aichelburg. Îi scrie în 1970: „Nu preget să mă minunez cum ai reușit să-ți păstrezi seninătatea după toate încercările prin care ai trecut. Și nu ești singurul. Mă gândesc, între alții, la Noica. La fel ca dumneata, e plin de speranță și de încredere” (25 februarie 1970 Ă 485). Explicația pe care Cioran o găsește e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
opiniile, politice sau de altă natură, în noi ceva s-a frânt. Excesul de bunăstare și de toleranță ne-a dezvăluit gustul catastrofei... Ce să aștepți de la o civilizație care nu mai crede în ea însăși? Dumneata dispui de o seninătate pe care n-ai fi cunoscut-o dacă aveai fericirea să trăiești printre noi. Pe voi, suferințele v-au condus spre înțelepciune. Pe noi, norocul Ă la mizerie spirituală” (16 iulie 1973 Ă 505). De fapt, prin toate aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acordă imposturii (și, prin urmare, ipocriziei) nu sensul unei mistificări deliberate, ci expresia existențială a unui neajuns. Vidul pe care și-l radiografiază este consecința acestei neputințe de a fi ceva. În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie pentru umor, care e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri, de credințe, de crezuri atrage după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că este „un spirit ultracivilizat și deci
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un an Ă suntem prin decembrie 1971 Ă, și mai multă dezamăgire revoltată: „Am terminat de parcurs câteva cărți de etnologie. N-o să-i mai invidiez în veci pe indigeni. De groaza «civilizației» îmi închipuisem că trăiesc în pace și seninătate, într-un soi de paradis. În realitate, tremură mult mai mult ca noi. Trăiesc cu o teamă egală, dacă nu mai mare, cu a dobitoacelor” (III, 357). Peste câteva pagini, dezamăgirea ia forme grave: „M-am apucat să citesc cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu e real” (III, 273). El alege ultima variantă, chit că realul este cel care-l macină. De fapt, alege ultima variantă Ă atunci când nu este ales de ea Ă, dar nu este în stare să și-o asume cu seninătate. Tocmai de aceea, constată: „noi reacționăm ca și cum ar fi vorba de grade de realitate, lucrurile fiind în ochii noștri mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin existente. Așa se face că nu știm niciodată unde ne
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
III, 365). Ceea ce-și dorește, cu adevărat, este calea de mijloc. „După o explozie de furie, nu dorim nici să rămânem mânioși, nici să ne liniștim; le dorim mai degrabă pe amândouă deodată, ca și cum am putea împăca turbarea cu seninătatea” (I, 255). La un moment dat, într-o zi de octombrie, „pe o vreme superbă”, Cioran are, în Grădina Luxembourg, o criză de furie „fără motiv”. „Una din acele crize” spune el. Explorându-se cu luciditate, vede din nou contrastele
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Hasnaș păstra aceeași aromită tăcere, fumând.” (p.30); ,, Fața i se înăsprise, privirile erau întunecate, turburi. Căuta tabachera și aprinse o țigare. Degetele i-au tremurat o clipă apropiind chibritul. La lumina scurtă, Mavrodin îi văzu fruntea brăzdată, îi pierise seninătatea care îl impresionase atât de mult. Buzele parcă se striviseră, uscate.” (p.48). Al doilea motiv pentru care autorul renunță la aceste intervenții ala unei alte voci narative decât cea a lui Hasnaș vine, probabil, din intenția de a accentua
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]