709 matches
-
au aliat cu alte minorități etnice din Moldova pentru a crea o mișcare militantă găgăuză. Primele manifestări publice ale naționalismului și emancipării cultural-politice a găgăuzilor au declanșat reacții ostile din partea conducerii sovietice, ulterior moldovenești, ale Republicii Moldova. În decembrie 1990 mișcarea separatistă Gagauz Halkı ("poporul găgăuz"), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita "Republica Găgăuzia". În decembrie 1994 Parlamentul Republicii Moldova, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
de-o parte și "garda Republicii Moldovenești Nistreene", Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte. Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele combinate moldovene ocupaseră orașul parțial până la Nistru. În a doua jumătate a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de "perestroika" întreprinse de Mihail Gorbaciov, care
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
ale luptei: . În dimineața de 20 iunie, orașul era în mare parte sub control moldovenesc. Ca rezultat, tancuri grele ale Armatei a 14-a ale Federației Ruse forțează podul peste Nistru dinspre Tiraspol, dar sunt oprite de forțele moldovene. Forțele separatiste continuând tirul asupra orașului. În același timp, sunt atacate și alte localități: Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardiști, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orașul va fi invadat de armată și
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
asupra orașului. În același timp, sunt atacate și alte localități: Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardiști, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orașul va fi invadat de armată și de forțele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14-a îi adresează președintelui Mircea Snegur un ultimatum, prin care cere ca forțele moldovene sa se retragă, în caz contrar, trupele rusești vor trece la atac. Pe 21 iunie, orașul este continuu bombardat de către
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
de pește 19 tone de prune moldovenești, care urma să ajungă la Moscova, a fost blocat de Rosselhoznadzor, Serviciul federal rus de control veterinar și fitosanitar. Un comunicat al Rospotrebnadzor-ului infomează că în lunile ianuarie-februarie ale anului 2014, din regiunea separatistă Transnistria au ajuns în Federația Rusă 13 loturi de vinuri, în volum total de pește 56 de mii de litri. Deasemenea, serviciul sanitar a examintat în martie (2014) solicitarea guvernatorului unității teritoriale autonome Găgăuzia, Mihail Formuzal, de a relua livrările
Embargoul rus asupra vinurilor din Republica Moldova (2013-prezent) () [Corola-website/Science/330160_a_331489]
-
în 1991, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, când Republica Moldova și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică, iar Rusia a rămas "de jure" în postura de moștenitoare a Uniunii Sovietice. au început într-o manieră tensionată de faptul că Transnistria, o regiune separatistă din Moldova independentă, a fost și este susținută de către Rusia în tendințele sale secesioniste. Analiștii susțin că Transnistria este o creație rusă cu scopul de a evita unirea Republicii Moldova cu România în anii 1990. De asemenea, s-a remarcat faptul
Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia () [Corola-website/Science/330162_a_331491]
-
probleme cu pașaportul, iar apoi au declarat că Cavcaliuc ar semăna cu un infractor dat în căutare. După trei ore, Cavcaliuc a fost eliberat iar ulterior și-a putut continua drumul spre capitala Belarusului, Minsk. Pe 2 septembrie 2015, autoritățile separatiste de la Tiraspol au organizat o paradă militară dedicată împlinirii a 25 de ani de la autoproclamarea independenței Transnistriei. La paradă, calificată drept una fără precedent, au participat peste 2.000 de militari și peste 120 de unități de tehnică de luptă
Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia () [Corola-website/Science/330162_a_331491]
-
guvernării Plymouth, prin care făgăduiesc să formeze o comunitate autonomă. Deși Separatiștii au fost o minoritate în cadrul grupului, ei au format centrul puternic, ce controla în întregime guvernului coloniei în primii 40 de ani. William Bradford, un lider al congregației separatiste, a fost unul dintre semnatarii Mayflower Compact, si a servi că guvernator Plymouth timp de 30 de ani de la înființare. Bradford a păstrat un jurnal cronică a navei în timpul călătoriei și fondării al coloniei Plymouth. Urmează fondarea altor colonii: New
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
a Franței. Maria, mama pictorului , soră cu Gheorghe Scheletti, era fiica lui Petru Scheletti (1808 - 1878), militar de carieră, colonel și aghiotant domnesc, și, din 1852, director al Departamentului Lucrărilor Publice din Principatul Moldovei, unul din reprezentanții influenți ai Mișcării separatiste din Moldova A studiat pictura la Paris, la Academia Julian, iar în perioada 1905 - 1906 Poitevin-Skeletti a pictat țărmurile Mării Nordului de pe malurile din Dieppe și Le Tréport. În 1908, Skeletti a debutat la București, expunând la Tinerimea artistică o serie
Alexandru Poitevin-Skeletti () [Corola-website/Science/329214_a_330543]
-
a participat în conflictul armat de pe Nistru, de partea forțelor guvernamentale din Moldova. Ulterior, în anul 1999 a fondat Asociația Veteranilor de Război „Corjova 1992”, care activează până în prezent. A deținut funcția de primar al satului Corjova, considerat de autoritățile separatiste că suburbie din Dubăsari, pe perioada anilor 2003-2011. Timp în care a fost de nenumărate ori agresat de către regimul separatist. A suferit intimidări, încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, arestări fără un motiv fondat. În prezent, este membru al Consiliului Primărie
Valeriu Mițul () [Corola-website/Science/329328_a_330657]
-
OpenWorld care presupune schimb de experiență cu cetățenii americani și organele administrative. Este cetățean de onoare al orașului Harrisburg, Pennsylvania, SUA. După Alegerile Locale din 2011 la care Valeriu Mitul a pierdut postul de primar al comunei Corjova, intervenția autorităților separatiste a încetat,pe când violarea drepturilor locuitorilor a continuat. În cadrul unui proiect implementat de către Asociația Obșteasca „Promo-Lex”, în care a participat și Valeriu Mitul că activist din regiunea transnistreană,în zonă au fost depistate un șir de încălcări ale drepturilor fundamentale
Valeriu Mițul () [Corola-website/Science/329328_a_330657]
-
Nistreene” de pe 2 septembrie 1990. Această declarație avea ca scop crearea unei republici sovietice socialiste, separată de RSS Moldovenească, dar totuși parte din URSS la momentul respectiv. După dezintegrarea Uniunii Sovietice și declarația de independență a Republicii Moldova în 1991, entitatea separatistă a luat numele de „Republica Moldovenească Nistreană” (RMN), cunoscută astăzi și sub numele generic de "Transnistria". Deși etnicii moldoveni (români) au constituit o mare parte a populației, zona nu a fost niciodată considerată o parte a teritoriilor tradiționale ale Moldovei
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
în componența R. Moldova. Potrivit unor surse din Republica Moldova, climatul politic din Transnistria nu permite libera exprimare a voinței poporului din regiune, iar susținătorii reintegrării Transnistriei cu Republica Moldova sunt supuși hărțuirii, arestărilor arbitrare și alte tipuri de intimidare din partea autorităților separatiste. În ciuda independenței autoproclamate a regiunii, majoritatea populației (400.000 din 542.000) deține cetățenia Republicii Moldova, fapt perceput de autoritățile centrale drept un semn că majoritatea populației se opune separatismului. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, din cauza recunoașterii limitate a
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
2010 a arătat că majoritatea populației din Transnistria susține separarea regiunii de Republica Moldova. Tot același studiu arată că mai mult de 80% din rușii și ucrainenii din Transnistria și 60% din moldovenii (românii) de acolo preferă mai degrabă independența republicii separatiste sau anexarea ei de către Rusia decât reunificarea acesteia cu Republica Moldova. În 2005 miliția transnistreană a intrat în localitatea Vasilievca, unde se află un drum strategic între Tiraspol și Rîbnița, dar s-a retras după câteva zile. În 2006 au existat
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
oficial al campaniei electorale. Pentru efectuarea alegerilor Rada a alocat 1 miliard 965 milioane de grivne. În lunile ce au urmat, în unele regiuni ale țării cu majoritate sau cu minoritate semnificativă rusă, au apărut diverse tulburări soldate cu declarații separatiste și cu anexarea de către Rusia a Crimeei. 21 de candidați au luat parte la alegeri; 7 dintre ei fiind înainteți de partide politice, 15 s-au auto-nominalizat. Un total de 18 candidați au participat la cursa pentru alegeri prezidențiale în
Alegeri prezidențiale în Ucraina, 2014 () [Corola-website/Science/331523_a_332852]
-
a Ucrainei a reportat o prezență la urne de peste 60%, excluzând acele regiuni care nu sunt sub control guvernamental. În regiunea Donbas a Ucrainei doar 20% din secțiile de vot au fost deschise din cauza tulburărilor și violențelor cauzate de mișcarea separatistă est-ucraineană. Of the 2,430 planned ballot stations (in Donbass) only 426 remained open for polling. "Exit poll"-urile au prezis victoria lui Poroșenko în scrutin cu peste 55,9% din voturi.
Alegeri prezidențiale în Ucraina, 2014 () [Corola-website/Science/331523_a_332852]
-
(în ) a fost efectuat de către autorități transnistrene în perioada 11-18 noiembrie, la o lună după Recensământul populației din Republica Moldova. Acesta a fost organizat întrucât autoritățile separatiste de la Tiraspol au refuzat ca regiunea să participe la recensământul general oficial al Republicii Moldova, din principiu, în baza faptului că regiunea și-a declarat unilateral independența pe 2 septembrie 1990. Rezultatele recensământului arată că numărul total al poplației în regiune
Recensământul populației din 2004 din Transnistria () [Corola-website/Science/333499_a_334828]
-
pe care ar fi trebuit sa-l joace islamul în dezvoltarea Turciei moderne a tânărului Mustafa Kemal. Neîncrezător și dezamăgit de noii lideri seculari ai Turciei, Nursi s-a întors acasă pentru a preda islamul. Când în 1925 o revoltă separatistă kurdă izbucnește în sud-est, se opune, dar este deportat în vest de proaspătul regim kemalist, care dorea să liniștească regiunea și să elimine poziția. De la deportarea lui până la începutul anilor 1950, Said Nursi se îndepărtează de politică și își petrece
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
de Licențiere a Republicii Moldova a refuzat să prelungească licențele de import de materii prime (alcool) și cea de producere a băuturilor alcoolice pentru întreprinderea respectivă, până nu vor fi îndeplinite cerințele suplimentare cu privire la respectarea legislației Republicii Moldova, fapt care, potrivit autorităților separatiste amenință activitatea întreprinderii.
Buchetul Moldovei () [Corola-website/Science/334229_a_335558]
-
decizia de a permite exportul mărfurilor originare din Transnistria, în Ucraina sau în tranzit, pe teritoriul acesteia, numai dacă acestea poartă ștampilele vamale moldovenești, precum, și că importurile cu destinația Transnistria (din sau prin Ucraina), pot intra pe teritoriul regiunii separatiste, numai prin punctele de control vamal ale Republicii Moldova, care sunt situate pe teritoriul controlat de autoritățile moldovene. Moldova a anunțat că a creat condiții favorabile pentru înregistrarea întreprinderilor din Transnistria: o procedură de jumătate de oră pentru a înregistra o
Conflictul transnistrean din 2006 () [Corola-website/Science/334237_a_335566]
-
locuite preponderent de etnici mexicani, care nu se vor mai integra în societatea americană, ci vor dori să se lipească de Mexic. Între timp, Mexicul va deveni la rândul său o mare putere militară și economică și, profitând de tendințele separatiste ale mexicanilor din SUA, va iniția un conflict cu Statele Unite. Friedman estimează că acest conflict va continua și în secolul XXII. Pe plan tehnologic, Friedman prezice că vor fi dezvoltate avioane și rachete hipersonice și vor fi înființate baze militare
Următorii 100 de ani () [Corola-website/Science/334471_a_335800]
-
sărată, iar teritoriul a devenit deșert. Pierderea teritoriului fertil a dus la malnutriție severă și o rată mare de mortalitate în rândurile populației din Khuzestan. Există un conflict etnic între arabii din partea de vest a Khuzestanului și guvernul iranian. Mișcarea separatistă arabă din vest încearcă să pună bazele unui stat autonom. Guvernul iranian neagă existența discriminării etnice sau a vreunui conflict în zonă. Există diverse grupuri separatiste care activează în exil, dar nu există un partid politic care să reprezinte arabii
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
un conflict etnic între arabii din partea de vest a Khuzestanului și guvernul iranian. Mișcarea separatistă arabă din vest încearcă să pună bazele unui stat autonom. Guvernul iranian neagă existența discriminării etnice sau a vreunui conflict în zonă. Există diverse grupuri separatiste care activează în exil, dar nu există un partid politic care să reprezinte arabii din Khuzestan sau celelalte minorități. Din cauza ideologiilor și a tacticilor diferite, a loialității tribale sau a ambiției personale aceste grupuri nu au format până în prezent un
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
unit. Unii militează pentru rezistența armată, în timo ce alții cred în soluționare pe cai pașnice. Cei mai mulți fac referire la întreaga provincie Khuzestan cu termenul al-Ahwaz (care definește, în realitate, doar o regiune din sud-vestul provinciei). În funcție de dezideratele lor, grupurile separatiste se împart în două filiere: cei care caută să pună bazele unui stat independent și cei care doresc autonomie regională într-un Iran federal. Printre aceste grupuri se numără Partidul Islamic al Reconcilierii (a cărei activitate a fost interzisă în
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
Solidarității cu arabii al-Ahwaz (grup cu vederi non-violente și care activează din Marea Britanie), Organizația pentru Eliberarea Ahwazului (cu baza în Olanda; este un grup secular pan-arabist care dorește independență față de Iran; este alcătuit din rămașițele a trei mari grupuri separatiste sprijinite de Irak). Frontul Democratic al arabilor din Al-Ahwaz este un grup separatist a cărei activitate este dedicată obținerii independenței provinciei Khuzestan față de guvernul iranian și întemeierii unui stat arab cu guvernare de influență marxistă. Grupul activează în prezent din
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]