1,273 matches
-
acea zi. Imediat după apus, a produs un băiețel slab, dar sănătos, care a început să plângă după sân imediat ce l-am ținut drept. As-naat mi-a pupat mâinile, acoperindu-le cu lacrimi de bucurie și a trimis una din servitoare să-i spună lui Zafenat Paneh-ah că e tatăl unui băiat frumos. Eu am fost dusă într-o cameră liniștită și m-am cufundat într-un somn întunecat, fără vise. M-am trezit a doua zi dimineața plină de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-ți spun. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă, dar foarte hotărâtă. - Shery, am strigat, ascultă-mă acum, pentru că n-o să mă cert și nici n-o să repet. Trebuie să vorbesc cu stăpânul casei. Du-te și anunță-mă. Servitoarea a făcut o plecăciune adâncă, dar a spus, cu voce înceată: - Nu poți să te duci la Zafenat Paneh-ah așa cum arăți acum. Lasă-mă să-ți fac o baie și să-ți aranjez părul. Și cu o haină cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult ca să fie așa. Te va asculta, iar tu trebuie să te duci să-i spui. Mă uitam la fratele meu și vedeam un bărbat pe care nu-l cunoșteam. - O să fac așa cum spui, stăpâne, am spus, cu vocea unei servitoare supuse. Dar să nu-mi mai ceri nimic altceva. Lasă-mă să plec din acest loc, pentru că e ca un mormânt pentru mine. Să te văd înseamnă să cobor în trecut, acolo unde zace toată tristețea mea. Și acum, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ta. — Mi-ai putea despacheta lucrurile ? Melissa se întoarce spre mine. Probabil că s-au șifonat, așa că ar cam trebui călcate. Simt o ușoară împunsătură în inimă. Adică n-are de gând să-și despacheteze singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate aranja grădinarul o masă la umbră ? Trish se uită cu maximă admirație cum Melissa scotocește printr-un rucsac plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că am fost naivă - dar chiar credeam sincer că Trish și Eddie au început să mă respecte. Nu ca menajeră, ci ca persoană. Însă modul în care s-a purtat Trish acum... e limpede că pentru ei sunt doar o servitoare și atât. Un fel de obiect folositor, puțin mai important decât aspiratorul. Aproape că îmi vine să-mi fac bagajele și să plec. Mă și văd coborând scările val-vârtej, dând ușa de perete și strigând : — Și, apropo, și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în port și KM 103, pentru reparații și reîncărcare. * Într-o seară, ca de obicei, am auzit amândoi alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță făceam un singur minut. Servitoarea a trecut indiferentă pe lângă mine și a coborât scările, cu tava în mâini. Kristine nu se mișca. Degetele încordate îi strângeau o tavă nevăzută. Se uita în gol și nu părea că mă aude. Buzele îi murmurau un nume. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a dreptul numele lui Hazel, dar la cine altcineva s-ar fi putut referi? În afară de ea și Hazel nu mai exista altă femeie în distribuția Casei păpușilor, decât dacă o puneai la socoteală pe cea care juca rolul insignifiant al servitoarei sau doicii, cine-o fi fost ea. Pentru prima oară în experiența mea, am văzut-o pe Hazel reacționând cu forță. Părea pur și simplu consternată. Ce a spus Helen? întrebă ea, nevenindu-i să creadă. Am făcut un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din nou, ca și cum ar fi vorba de un orgasm gigantic pe care și-ar putea permite să-l prelungească după plac. Și apoi, revenind la colibă, indianca era acolo cu masa gata; îndepărtată și tăcută, umbră care nu deranjează niciodată, servitoare pe care nu trebuia să o plătească, femeie care nu avea nevoie de explicații. Și cărțile. Și hamacul. Și o absolută, perfectă, infinită senzație de libertate. Apoi, într-o dimineață, s-a ivit pe neașteptate, ca întotdeauna, născut parcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Acum că invitații sosiseră și se întrețineau în sufragerie sorbind vin organic fiert, servit în borcane de gem și sticle de apă de gură reciclate, Alice abia aștepta să aibă parte de puțină stimulare socială. Nu să facă tot pe servitoarea. Așa că Alice l-a ignorat pe Jake și i-a zâmbit lui Joss. —Ai vreun plan de vacanță pe anul ăsta? l-a întrebat ea apelând la o formulă, într-adevăr deloc originală, de deschidere a conversației. Dar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
orașului Florența un total de trei lire moneda comună. Item. A dat și a lăsat moștenire doamnei Angela, preaiubita lui soție și fiică regretatului Iulianus Benedicti, pe durata vieții ei, un venit pentru persoana să și pentru orice însoțitoare sau servitoare să o servească și să îi poarte de grija în locuința testatorului, situată în parohia Santa Maria Maggiore din Florența, în Via dell'Alloro, în limitele ei. Item. Numitul testator a declarat și a sustinut drept un lucru adevărat că
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
locuită de testatorul însuși, situată în orașul Florența, în Via dell'Alloro, cu apartamentele și anexele sale, cu obligația, însă, să-i permită numitei doamne Angela să se întoarcă și să locuiască în amintită casă cu sau fără însoțitoare sau servitoare, conform dorințelor numitei doamne atâta vreme cât numită doamna Angela va trăi. Și în afară de sus-numitele lucruri a dat și a lăsat moștenire acelorași fete ale sale întreaga sumă și oricât este datorat sau va fi datorat aceluiași Iohannes de către Monte-le din
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache călăuzi pe Felix la o altă ușă deschisă de perete. - E gata, Marina? - Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău, ca o servitoare. Dumnealui este? Moș Costache consimți din cap. - Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile de lemn de nuc sfârșite în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fizionomia. Mai târziu el află că bătrâna era o rudă îndepărtată a lui moș Costache, pe care acesta, abuzând de împrejurarea că femeia, celibatară, n-avea unde să se ducă și era și cam slabă de minte, o folosea ca servitoare. Bătrânul își scărpină puțin chelia, apoi trase la o parte pe Felix, întrebîndu-l cu glas și mai stins ca de obicei: - A-a-ai bani? Felix se roși la față și vîrî repede mâna în buzunar. Avea vreo optzeci-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plăcere evidentă, Pascalopol, rămas în urmă, luă de braț pe Felix și-l conduse pe scară în sus. - Vezi dumneata, îi zise, aici este, pentru un tânăr, o școală de energie. Vei profita. Pascalopol dădu invitații pe mâna unei bătrâne servitoare, ca să se curețe de praf și să se spele, și dispăru pentru un sfert de ceas. Când se adunară din nou în sala de la intrare, Pascalopol era îmbrăcat într-un costum de oraș. Le arătă casa. Aceeași căutare din apartamentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își luă repede una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgîndindu-se, patru. Apoi luă pâinea și dădu generos și celorlalți câte două felii, așa încît coșul se goli. - Mai adu pîine! zise el către servitoare. - Simioane, se răsti Aglae, ce comedii sunt astea? Estedestulă pâine. -- Moș Costache e sfătuit bine, medită tare Stănică, are pe Pascalopol îndărăt, care urmărește, se vede, să pună mâna pe averea bătrânului după moartea lui. - Nu cred asta, zise Aurica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăiești și n-ai familie. - Firește! aprobă moș Costache. - Așa, ce s-a întîmplat? Partea adversă a cumpărat slugileși pe doctorul curant și a smuls declarația că bătrânul dădea semne de alienație mintală cu mult înainte de facerea testamentului, că bătea servitoarele, gonea fără motiv rudele. Ba au adus și icoanele din casă, fiindcă bătrânul avea multe de tot moștenite de la părinți, și au insinuat că era căzut la mania religioasă și risipea banii cu acatistele. - Ticăloși! spumegă moș Costache. - Au mers
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în oraș și că dormise mult, din cauză că venise la ziuă acasă. Invitat într-un mic salon, Felix remarcă decența apartamentului, mobilat în întregime de același tapițer. Fata se bucura deci de o bună întreținere. - Știi, zise ea, încercînd să-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevoia de a mai da o îndreptățire prezenței lui acolo: - Domnule, mă uitam la Marina asta, a îmbătrînit rău,săraca. Știi că le e cam rudă dumnealor! Ai dracului oameni! G. Călinescu Să-ți fie rudă, și s-o faci servitoare. Și nici nu-ți închipui în câte familii bune, mă-nțelegi, există porcăria asta! O soră nemăritată, o mătușă, așa puțin mai cretină, spală rufele celorlalți gratis. Să zic că Marina nu prea face cine știe ce treabă, dar, oricum gratis, e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l taie capul pe ticălosul de moștenitor! Toți râseră, iar Stănică, în gândul lui, făcu pe bătrân pezevenghi. - În sfârșit, i-a pus pe undeva prin casă, unde poți doar să-ipui, în pivniță, în pod, sub saltea etcetera. Ei, și servitoarea a șters parchetul cu benzină, uitând să deschidă geamurile, un chibrit aprins a căzut pe dușumea, și vaporii de benzină au luat foc, și toată casa a fost scrum în două ceasuri, cu bani cu tot. Morala: Nu pune banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Uite salcâmul ce mare s-a făcut! - Lasă, zise Stănică speriat, că-l vedem când ne-ntoarcem. Și făcu semn birjarului să mâne repede. Rămasă singură, Aglae își puse un șorț dinainte, mobiliză pe Aurica și pe Olimpia, precum și pe servitoare și începu să scoată afară toate lucrurile din camera lui Simion. Strânse patul și-l aruncă într-o magazie, aruncă pe foc toate hârtiile pe care le găsi, resturile de îmbrăcăminte le zvârli la gunoi, curăță pereții și dușumelele, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tu totdeauna, labucuriile și durerile tale eu nu particip niciodată. G. Călinescu Olimpia desfăcu pachetul de prăjituri, luă o bucată și începu s-o mănânce încet. Ce faci, scumpo, îți strici apetitul. Nu mergem la masă? - N-am gătit nimic, servitoarea e dusă la mama. Mănîncăși tu prăjituri. - Dar ce s-a întîmplat, dragă? observă Stănică, în sfîrșit,cam iritat, dând drumul Olimpiei. - S-a întîmplat că Titi iar a fugit de acasă. Unde, și cu cine, știe Dumnezeu! - Nu mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gînd: în cazuri de acestea de congestie se lasă sânge. Își spuse părerea către Vasiliad, și acesta, puțin încurcat, recunoscu: - Da, într-adevăr, am fi putut să-i lăsăm puțin sânge, dar n-am lanțetă pentru flebotomie. Dacă vreți, trimitem servitoarea s-aducă. - Fugi, domnule, de-acolo, se dezgustă Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți s-o faci mai târziu, încolo, nu i-au pus gheață la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e unchiul nostru, iar pe Vasiliad îl invit să stea și el. E doctorul curant, ați priceput, și-l plătim. - Stau, stau! consimți Vasiliad. Aglae nu făcu nici o obiecție. Dimpotrivă, luă comanda casei, ajutîndu-se de Marina și de propria ei servitoare. Din nou masa fu așezată în sufragerie, masă la care Felix și Otilia fură invitați, dar fără multă insistență când aceștia refuzară. Transformând canapelele în pat și distribuind prin odăi câteva saltele, toate camerele fură prefăcute în dormitoare. Stănică vru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix și Otilia fură invitați, dar fără multă insistență când aceștia refuzară. Transformând canapelele în pat și distribuind prin odăi câteva saltele, toate camerele fură prefăcute în dormitoare. Stănică vru neapărat să doarmă în salonul cu scrinul, Aglae în sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnată să se culce la intrare, pe prag. Astfel, după terminarea mesei, care dură foarte mult, toată casa fu ocupată militărește de cele șapte persoane (Stănică, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea), încît nici o mișcare nu era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]