2,502 matches
-
Dintr-o poziție diferită, totalmente paralelă din punct de vedere geometric cu destinul colectiv și cu necesitățile individuale ale nației sale, hominidul politic al prezentului urlă cât îl țin bojocii a postmodernitate prost înțeleasă, fecaloid-sufocantă, precum și a neo-dictatură mondială cu sevă vizibil glocalizantă, o vizibilă masoneală mediatizată la maximum, care își sapă continuu presupusa-i eternitate în structura molatecă a drojdiei. „Ce lucru mai prostesc decât fapta candidatului ce lingușește poporul, - care caută să-i câștige sufragiul prin daruri, să vâneze
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUNT SEVA POEMULUI MEU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Sunt seva poemului meu Sevă sunt și via mă fierbe vin Pe dealuri în boabe de aur
SUNT SEVA POEMULUI MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361805_a_363134]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUNT SEVA POEMULUI MEU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Sunt seva poemului meu Sevă sunt și via mă fierbe vin Pe dealuri în boabe de aur Prietenul mă bea, am gust de pelin, Ascultând înserarea colorată de-un graur. Din rădăcini urc și-n boabe mă coc, Mă beau pe-ndelete în
SUNT SEVA POEMULUI MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361805_a_363134]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUNT SEVA POEMULUI MEU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Sunt seva poemului meu Sevă sunt și via mă fierbe vin Pe dealuri în boabe de aur Prietenul mă bea, am gust de pelin, Ascultând înserarea colorată de-un graur. Din rădăcini urc și-n boabe mă coc, Mă beau pe-ndelete în căni de lut
SUNT SEVA POEMULUI MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361805_a_363134]
-
fluiere de soc, Când eu fierb în butoaie tăcut... Prietenul sunt eu și mă sorb Din cupa mea de trup și gând, Încă se scrie poemul în orb Din care n-am plecat nicicând. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Sunt seva poemului meu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SUNT SEVA POEMULUI MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361805_a_363134]
-
prin dureri durez În temnița din mine cruce-n cruce ... Iubito, dă-mi un semn să evadez ... ! Sunt umbra frunzei tale ce se duce Când toamna te usuci și mă desmierzi În fibra lemnului tău viu și dulce Și-n seva cărnii tale încă verzi ... Sunt suflete-izvoare care suflet dau Și apă vie sfintei Rugi fără sfârșit, Mai zăbovesc și eu din când în când să beau Un strop de liric mir când simt că-s prăbușit. Sunt din Cuvânt născut
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
rădăcini, Și să te-adun din tăinuite vini, Când noaptea ne suspină și ne doare. Și va mai ninge peste noi cu flori. Ascunde-ți înflorirea de furtună! Nu trebuie să scrie ''noapte bună'', Pe visele din albele chemări! Din seva mea ți-aduni nemărginirea, Himeră-a zorilor din dimineți albastre, Era acolo răsăritul vieții noastre, Pe-un colț de cer ce își plângea trezirea. Eu mor cu noaptea-n mine-n fiecare zi, Și iernile, te- aștept să- mi încălzești
EU MOR ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361905_a_363234]
-
-n Huligan, vreau să mor la mine acasă, călău să-mi fie Decebal, iar eu lui veșnică mireasă! Vreau să mor în Țara mea! de grinda carpaților, ... spânzurată cu a mioriței năframă, tribut sângele-mi să curgă rădăcinile smulse cu sevă de mamă. Vreau să mor spintecată de Sabia Sfântă a lui Ștefan să dispoi rușinea îngroșată pe obarjii de înaltă cinste al Marelui meu Neam! Vreau să mor înecată în Lacul parfumat de Tei, să uit că poezia nu mai
VREAU SĂ MOR ÎN ŢARA MEA! de MARIA COZMA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361947_a_363276]
-
lume. Străine, parcă-mi spune el, ascultă-mi sunetul rădăcinilor cum în pământ cresc prin cuvinte ce se rânduiesc, apoi curg aparent liniștite, înșăirate pe sârma vieții din mine. Cregile-mi sunt sculpturi pe cer, pentru ca lumina să ajungă-n întunericul sevei timpurilor, prin trecut înlănțuite. Nu-mi las toamna, lacrimile să-mi ningă prin frunze, uitând primăvara care-a trecut și nu ignor niciodată pe cea care vine, căci rămân fără viitor. Cărările care trec prin crengile mele, au pași care
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
peste pietre sau rânduieli din pământ și piatră arsă, cladite-n etaje. Acolo sub bolovani de întuneric, nu-s nici lupi, nici căprioare, ci sunt un fel de copaci, numai trunchiuri fără crengi și cu două picioare, care nu au sevă-n rădăcini de viață. Ei au adunat frunze de toamnă, multe în sertare arănjate, prin care dirijează foame. Au scos tăria pământului și înegresc prin guri, cu focul fumului, aerul din ei, sădind în sângele trupului rana durerii. Unii dintre
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
și nu știu Să vorbesc despre mine Dar știu, știu să cânt Despre dragostea mea. Las cântecul iată Să spună ce știe Ce simte acum Pentru voi, inima. Iubesc tot ce mișă Și mă înconjoară, În gând port visarea Și seva din vers, Viața-i frumoasă, Iubesc prima oară, Pe voi ai mei semeni Eu v-am înțeles. Modest voi mă știți, N-am aer de rege, Avere-mi e cântul, Coroana-i cuvânt, Și-n inima voastră Mă veți înțelege
CEL CARE CÂNT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365792_a_367121]
-
coordonate ale vieții sociale și spirituale. În acestea și în multe altele, Petre Rău nu se dezice de la formațiunea lui științifică, dar care aspiră la dimensiunile înalte ale Spiritului. În privința dimensiunii spirituale a poeziei lui Petre Rău, ea își trage sevele din poeziile satirice ale lui Marin Sorescu - Vedenia, Adam, Nudism și alte creații ale poetului doljean, dar nu dintr-un sentiment facil și gratuit și ofensator, de negare sau de neîncredere, ci mai degrabă dintr-unul de timiditate și teamă
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
eliberarea, verticalitatea, zborul spre spații fără țărmuri. „Ar trebui să fim arbori” deoarece nenumărați „muguri caută ieșiri spre lumină // prin noi... (Toamnă verticală). Denunțând drama umană: neputința, zbuciumul, urâtul existențial... „mugurii”nu pot fi decât „cuvintele” ce se hrănesc cu seva din adâncul trăirilor, trăiri care dau naștere Poeziei ( amestec de chin și sublim). În adâncul sufletului poetei sălășluiește un spirit suferind ce-și caută vindecarea în veșnicia Cuvântului, găsindu-și mângâierea doar prin creație. Bogăția simbolurilor reflectă dexteritatea cu care
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
în final, să institui dreptatea și Civilizația Iubirii pe pământ, între Dumnezeu și neamul tuturor mame de popoare. Căci Dumnezeu e Dumnezeu pentru toate mamele de popoare, nu numai pentru una singură. Dumnezeu e Marele Eon din care își trag seva, existența, forma și beatitudinea toate neamurile și toate popoarele. Iar Arta-transformării este chiar felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului în jocul lui serios - “Iocari serio” - cu Cerul Cristalin și cu oamenii, prin amestecul celor două sămânțe divine de
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
te dorește Gândul e arma cea din urmă Care se înfruntă Să recucerească cetatea Pierdută în amor Cu gândul nu te joci Te cheamă Să renaști Așa cum erai odată Când viața avea forță Și darurile toate Ce dau tinereții Sens, sevă și lumina dimineții PIATRĂ SĂ FIU De muri-voi, nu vreau să fiu uitat Într-un colț de memorie, Nici în pământ îngropat Nici prefăcut în cenușă Ori păstrat într-o amforă de lut, Pe-un raft prăfuit și slut
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
ciudat de timpurie și de caldă. Începând cu diminețile blânde și până în serile liniștite și călduțe, soarele trezea la viață întreaga față a pământului. Era o încolțire bruscă și viguroasă a tuturor semințelor deodată, una din acele izbucniri violente de sevă ca o dorință înflăcărată de a renaște pe care natura o are uneori și care‑l face pe om - omul-pământ cu aspirație către cer - să creadă în învierea veșnică. Maria se simțea tulburată în chip nedeslușit de această fermentație a
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
cap purta o coroană de flori nemuritoare. Părea venită din altă lume. Îi simțeam trupul fierbinte și... Doamne, pe moment, am crezut că sunt om, dar când am vrut s-o îmbrățișez, mi-am dat seama că sunt neputincios. Fluviul sevei îmi alerga, nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin... Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea vaier, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
căruia îi păstra o deosebită dragoste și aleasă prețuire pentru că i-a dovedit un nemărginit devotament ca ordonanță în timpul războiului pe frontul de răsărit. Vorbea despre el ca despre un om de mare omenie, cu o înțelepciune ce-și trăgea seva din strămoși. Spre marele nostru regret, nu l-am găsit acasă. Cu o zi înainte plecase în vizită la fiul său în Timișoara. Nu ne-a ajutat șansa, ne-am zis noi și am plecat mai departe întorcând pe toate
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
semn De recunoașere și zbor E primăvară. Și sublima Transcende ultima speranță În haină ei de cutezanța, Anatomii și pantomima E primăvară pe pamant O Doamne, cât e de curată De parc-o văd întâia dată Și-aud cum urca sevele cântând Referință Bibliografica: Sosește primăvară / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 772, Anul III, 10 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SOSESTE PRIMAVARA de ION UNTARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366070_a_367399]
-
și înțelegerea rațiunii atât a vârfurilor în sus, cât și a celor în jos, ocrotirea și mângâierea deopotrivă a tuturor contondențelor, a firescului acestora în necuprinsul imperiu uman al fiecărui individ. Dezideratul (nemărturisit), în ciuda redundanței voite, este împăcarea... neprietenească între seva războinică a sângelui vieții gata să-și țâșnească flacăra roșie a răzmeriței și lacrima bucuriei vieții totdeauna gata să stingă pojarul. Deci, vrajba clipei contra vrăjii clipei, sau invers. În fond, nu asta trăiește omul, nu ăsta îi e datul
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
noroi). În aceste circumstanțe, până și cuvântul e înstrăinat, și lumina e smerită și, în liniștea severă a dimineții, vine ora sentinței (Cuvinte învechite). Există și poeme de dragoste de o frumusețe negrăită, cum ar fi: În sângele-mi albastru ... sevele pământului s-au cuibărit ... în care poeta își simte sufletul: „ca o câmpie / cu grâne ce s-au pârguit...” Poeta se poate mândri cu faptul că a avut îndrăzneala „de a privi timpul în ochi” - și asta dintr-o primă
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
rod curat, „rod fără de păcat”, al maternității fizice: „ ... o! „Doamne! / ce minune! / nu, nu-i visare ... / port în mine semnul / mlădiței viitoare”.(Port în mine semnul...) Valentina Becart cultivă pastelul alb, în formă liberă, cu imagini proaspete și pline de seva copacilor și mustul pământului. O poezie senzuală, pământeană, parfumată, mângâietoare până la beție și totodată, o poezie mirifică, în care chemările celeste se aud din piepturi de îngeri. Miracol de gând înflorit în lumină „ce va culege cu răbdare/ rodul atâtor
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
de studiu care îți oferă mai puțin interes și mai puțină satisfacție decât însăși matematica. Istoria este complementară vieții spirituale și nu invers. Orice eveniment istoric a fost mai întâi pregătit spiritual, ori tocmai disecarea și înțelegerea acestui fenomen formează seva studiului istoriei. Ascult seară de seară, fie Europa Liberă, fie Vocea Americii , prinzând frânturi de cuvinte sau chiar frânturi de fraze, după cât de puternic este bruiajul și pot spune că se pregătesc mari evenimente care vor schimba istoria Omenirii. Este
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
așa, ca, din păcate, în cazul multor români basarabeni, care și-au pierdut de tot plămada strămoșească. Rădăcinile poetului Ionel Căpiță, pesemne, trecând clandestin pe sub albia Prutului, l-au hrănit pe acest prizonier neîngenunchiat, în fiecare zi de prizonierat, cu seva proteică a Neamului rămas în Vatra Țării. De aceea DRAGOSTEA - de neam, de țară și de tot ce ține de acestea - e excedentul însușirilor poetului de la Chișinău care adună azi zestrea celor 65 de ani de viață. Nu te mira
POETUL IONEL CĂPIŢĂ DE LA CHIŞINĂU ÎŞI SERBEAZĂ AZI 65 DE ANI DE VIAŢĂ DEMNĂ ŞI BOGATĂ ÎN ZESTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365376_a_366705]
-
să fie împreună. Ca un făcut, tot ce era împotriva lor părea să fie concertat de entitătăți, încă nedeterminate, asigurând perpetuitatea potrivnicelor : Intuise strădaniile Toloșicăi de a destrăma mirajul lor, al lui și al Ericăi. Nu intuise, încă, faptul că seva iubirii anterioare, dintre Erica și Jen, fusese pentru ea un adevărat izvor de fericire. * Toloșica jinduise prea mult să iubească și să fie iubită, să fie idolatrizată. Își găsise, credea ea, sufletul pereche doar că, cel vizat să-l acapareze
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]