3,720 matches
-
intelectual. La firma EssayAides mai lucrează și alți colaboratori „recrutați din rândul celor înfometați și supraeducați”. Pete se trezește din lâncezeala cotidiană când primește un mail de la iubita lui din facultate, Polly, în care e invitat la nunta acesteia. E sfâșiat de ideea că ar putea să treacă neobservat la mărețul eveniment și-și propune ca, până atunci, să devină un romancier celebru. De aici, practic, începe aventura: listele de subiecte, tonul, studierea modelelor celebre (dintre care se distinge numele lui
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
face Steve Hely lumii editoriale, de data asta lovind în cei care comentează cărțile: ,,Criticii literari sunt cea mai scârboasă și mai mârșavă specie de porci care a trăit vreodată pe pământ. Sunt niște creaturi respingătoare, pline de bale, care sfâșie cărți numai ca să-și ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt niște gunoaie umane. Cu toții merită să fie răpuși de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
de început de lume,/ când cuvântul este chiar ceea ce este./ Când cuvântul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvântul glonte ucide iar cuvântul sânge/ este chiar sânge./ Gura nu mai rămâne decât un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țâșnesc, de parcă pescarul/ își sfâșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
operelor unor mari pictori, sculptori, arhitecți, scriitori ai epocii, el însuși fiind un autor de versuri pe motive antice. Revenind însă la adolescenta Mona Lisa, nu este deloc ușor să fii o fată tânără în Florența sfârșitului de veac 15, sfâșiat de un turbion de tulburări și vendete politice. Romanul începe cu faimosul complot al dinastiei de bancheri Pazzi în contra celor câțiva Medici, participanți la slujba din somptuoasa catedrală Santa Maria del Fiore, în frunte cu Lorenzo de’ Medici, ce scapă
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
a dealurilor transilvane. Deși nefilolog, amicul meu e un cititor împătimit, un cunoscător fin al vieții culturale de la noi, un anglofil cu șarm și un causeur de clasă. Dacă mai adaug acestui portret energia sudică, de „mitic” gata să-și sfâșie adversarii, dar și să lăcrimeze îndurerat după ce a participat la comiterea unui rău, vă dați seama că mă aflu în fața unui „caz greu”... Nu sunt un bun exemplu în materie de lecturi, pentru că, așa cum i se întâmplă cuiva care-și
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
zece în zece metri, te aștept să-ți verifici genunchiul prin ruptura pantalonului” (p. 175). Avertismentul din titlu e încălcat chiar de autoare: ea însăși trece linia care desparte o poveste pe alocuri neplauzibilă (scena cu îngrijitorul de la grădina zoologică sfâșiat de leu e parcă din alt film) și monocordă, fără salturi narative, de un roman excelent, construit, întradevă r, pe o găselniță (fie și numai una psihologică) prin care destinatarii, ascultătorii, publicul, toți, sunt absorbiți discursiv de torenții verbali ai
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
aceasta însăși harta Ardealului, o hartă diversă și completă, în care se încrucișează toate adierile sufletești de dincolo de munți, o hartă cu atât mai emoționantă, cu cât suplinește, cu hrisovul ei ideal, pe aceea din care oamenii justiției europene au sfâșiat cu brutalitate”. Sensul acesta este mai pronunțat în următoarea antologie, apărută cu trei ani mai târziu, Transilvania în poesia românească și, după o prezentare mai detaliată a acesteia și după o comparație cu alte două antologii, apărute tot în acei
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
împlinirea răzbunării are corespondent în ascensiunea Marghioalei trasă de baloanele pregătite pentru nunta rivalei. Pe de altă parte, interdicțiile clasice nu mai funcționează, considerate fiind constrângeri convenționale. De pildă, omorurile pot fi acum reprezentate pe scenă: Eteocle și Polinice se sfâșie reciproc sub ochii spectatorilor lui Victor Eftimiu. Schimbările majore nu vizează cadrul exterior, ci chiar substanța tragică. În piesele moderne, fatalitatea nu se abate asupra oamenilor în același mod ca odinioară. Mecanismul tragic nu mai este declanșat de voința divină
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au decăzut într-atât încât apocalipsa poate să se instaleze în acel spațiu. Dar nu. Este doar descrierea realistă, cu exactitate fotografică, a situației din București, capitala țării noastre. Cazul copilului sfâșiat de câini este atât de cumplit încât el trebuie să ne trezească din amorțire ca să punem punct, odată și odată, acestei rușinoase, inacceptabile stări de lucruri. Dincolo de grozăvia în sine a întâmplării, consternante sunt cele puțin trei chestiuni adiacente. Unu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
PNL, Adina Vălean, a desființat PSD. Soția lui Crin Antonescu a subliniat că Victor Ponta nu are cum să înțeleagă orientări doctrinare. "Domnul Ponta nu are cum să înțeleagă orientări doctrinare, pentru că el nu are doctrină, iar PSD-ul este sfâșiat între doctrina Ion Iliescu și doctrina poșetelor. Eu cred că locul Partidului Național Liberal în noul Parlament European este în grupul PPE, pentru că din păcate orientarea partidelor care compun acum grupul ALDE este majoritar centru-stânga. Noi vrem să reprezentăm interesele
Adina Vălean: PSD, sfâșiat între doctrina Ion Iliescu și doctrina poșetelor by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30073_a_31398]
-
tine să nu te smintească Poemul celor o mie de nopți Femei cu chipuri acoperite bărbați anonimi îți ațin calea ipostaze ale răbdării obiecte fără substanță trăiesc într-un azur descărnat de miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă nu prevestește nimic Retuș Îndepărtează-te umezeala luminii alge adulmecă e un patos livid la țărm cu emoții nedefinite se întunecă mult
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
fascinează acea fâșie unde toate lungimile de undă se suprapun las să fie masa bogată de toate pentru toți turiștii mă predau transmisionării unei singurătăți luminoase iată și mie mi-a venit rândul la celebra sațietate da ca tot omul sfâșiat de cețuri morale și eu m-am săturat să fiu siguranță sau comutator sau candelabru sau veioză sau transformator sau bec de palier brad-palmier las să se cânte cu mine anonima singurătate a sârmei prin care trece curentul o am
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
gospodar, puțin bețiv, dar medic bun, cu nevastă și copii. (De ăștia nu s-a ales mare brânză, dar asta-i de acum o cu totul altă poveste.) Pe medicul nebun nu l-a mai văzut nimeni. L-or fi sfâșiat fiarele. Totuși, după ani și ani, cineva l-a întâlnit la oraș. Să fie el? Să nu fie el? L-a întrebat direct și s-a dovedit că era chiar el. Doctorul nu arăta chiar rău, după toate prin câte
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
numeroase căi ce duc spre nicăieri, din indescriptibilul memoriei, în plasa ficțiunii, deschizându-i imaginației porțile de acces spre adevăr. Nimic nu are importanță în sine, nimic nu-l atrage dacă nu iradiază o undă de mister. Sentimentele, gata să sfâșie carnea vie a amintirii, sunt cele ale dandy-ului, eleganța unui pas, galanteria, pioșenia, senzațiile amestecate, grotesc și tragic, prost-gust și plăcere aristocratică, șoapta și insinuarea, solemnitatea și derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
greci? Raport către nopțile sterpe Ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte. Trec printre ziduri și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă pe noi e-un cîntec de moarte! Dar cuvintele nu-s niciodată de-ajuns ALTCEVA SFÎȘIE CORIDOARELE Cu hlamida cea neagră ca flacăra cărții luminînd trec pe drumuri străine și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte! Un vierme înghite unul după altul punctele de suspensie ale lumii seara UN
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
moarte! Un vierme înghite unul după altul punctele de suspensie ale lumii seara UN ZEU OBOSIT ÎMI CADE PE PAGINI. Abel Abel frate Abel ceea ce Ne leagă e-un cîntec de moarte! Dar cuvintele nu-s niciodată de-ajuns altceva sfîșie coridoarele o, trupule rege, carcasa mea de spaimă și visare! Moarte rozalbă, rîs vinețiu Începutul e neantul și neantul e sfîrșitul totul ne seamănă și împotrivă ni-i totul supune-te clipei și ea te va trăda rupe sigilii și
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Liviu Georgescu Palimpsest cercuri gravide în inima mea prin centrul unuia te scurgi în circumferința altuia scăpări centrifuge plîngeri centripete bătăi de inimă întotdeauna înăuntru iluzii și monștrii mutilați cățărați prin turnuri agățați în sfere sfîșiați între viață și moarte între adevăr și minciună între foame și miez cu capul și trupul de o parte și alta a pendulului între rugă și ură întîmplări și sfințenie nemișcat și haotic labirint întors în sine încordat ca un
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
se întoarcă timpul înapoi în miezul labirintului oglinda e zidită în imaginile mele multiplicate fețele nenumărate ale cuvîntului tremurînd ca o lacrimă prin care trec cei care au murit șirul nesfîrșit de numere toate sînt trupul Domnului cruci de foc sfîșiind apocalipsul întorcîndu-se în lemnul unic din care au plecat Palimpsest după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele sînt ale tuturor oamenilor și amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era neființa treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
de deasupra intrării printre globulețe chinezești grabnic s-au aciuat cele cinci simțuri și încă unul în plus așteptând să prindă gâștele glas să trezească soldații să vină lumea să vadă cum am fost aruncată din șa călcată-n copite sfâșiată de colții sofisticați pe care la vârste diferite curioasă i-am tot zgândărit și i-am întărâtat fără sfială cu bățul cu bagheta cu cârjele cu sarcasmele printre gratii cu torța unui titlu de carte
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
dragă, cui i-ești soră vitezometrică,-n teren? - Chiar leului, ce 70 pe oră, face, ca și mine, ce-ar trebui s-alerge, deci, tot timpul, paralel cu mine (adică... paraleu cu mine!); dar obosesc și,-atunci, el, haț, mă sfâșie cu mult nesaț. - Dar tu? - Un gnu sunt eu și nu am, vai, viteza unui leu, fi’nd cu vreo 5 mai lent, pe oră; iar decât antilopa soră cu 15, - ăsta-s eu. - Tu, melcule,-l întreb, în fine
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
și o numărătoare bleumarin de ape-afunde, repezi. Iisus se vede și acum cum ieri. El binecuvântează, ca pe un ocean de icre, cuvinte și feluri de a scrie, infinite. Prins, înger, în melasă Un înger brav, ostatic la fereastră, își sfâșie rochia, voal cu voal. În nimbul său de zahăr lipicios observă trist cum cad făpturi nevinovate, iar muzica din străvechime de mult îl minte, cu tihnă prefăcută, când din boscheți idilici ies seara fiarele perfide, în promenade sângeroase. E primăvară
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
de-adevăratelea pe ,el-copil", după care merge să miroasă florile de la rădăcină. Scuzați inadecvarea expresiei, personajul decedează pe plajă (nada flori), așa, ca filmul să se termine circular, că doar începe cu el puștan la mare, nu? Personajul matur e sfâșiat de conflicte: să se împace cu familia, să rămână cu iubitul, să îi mărturisească drama bunicii... Nici o conexiune cu copilăria care e atât de anostă și banală - mă rog, hai să zicem că sugerează înmugurirea homosexualității - că te miri că
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
doua parte a titlului completează explicit instituția magisteriului pe care autorul se consideră apt să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii Ťpe cînd se credea pelicanť. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfîșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lîngă conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
aceste poeme statice dar bine tensionate, mici rapoarte incerte, de o senzualitate cumva severă, tatonând mișcările interioare dintre două ființe prinse în firele existențiale: ,pînă la urmă/ disciplina noastră este plăcerea/ și asta spun palmele răsfirate pe geamuri/ gata să sfîșie portiera ca pe o pungă de ceață/ în care ne-am strîns laolaltă/... cît de departe pot să cadă obosite/ hainele noastre/ din fiecare gaică se scurge un geamăt minuscul/ aerul nu pierde nici o frîntură păstrează tot/ în felul lui
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
după anumite legi arhitectonice..."), elogiind tocmai literatura trăirii febrile, la patruzeci de grade. Comentând romanul Tinerețe al Luciei Demetrius, ponderatul exeget își iese din rol și se adresează, direct și exaltat, autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice - ți-
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]