864 matches
-
de sunet exterior, dar cu atât mai înfiorător prin tăcerea lui încremenită. Priviri tenebroase, încărcate de mânie și ură, se desprind din trupuri de blană, ce se agață cu ghearele de balustradele de piatră și urmăresc victimele condamnate deja la sfâșiere. O ființă meditativă cu trup de maimuță, cu coarne și aripi, își împrătie gândurile otrăvite spre străduțele înguste ale Parisului. În altă parte, un monstru devorează fără milă o figură ce aduce cu o ființă umană. O himeră cu trup
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
merită citate mai întâi niște versuri comparabile cu cele din 11 elegii: "nici nu l-aș numi/ șocul oxigenului, mai curând/ șocul mătăsii și chiar Drumul/ Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
ca urmare. Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-o horă amețitoare. Acest dans și încercarea eșuată de a-i îndepărta gândul de la marea iubire, Hildegard-Euridice, reprezintă sfâșierea, sfârtecarea Menadelor, a Bacantelor a lui Orfeu, mijlocul de a se reîntregi, de a reveni la întregul Iubirii esențiale. Prin dans, Gavrilescu-Orfeu moare, este deființat, se desființează, devine; un semn al acestei deveniri este somnul, Hypnosul ce îl cuprinde și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
2011?!? Oswald Spengler, Amurgul Occidentului. Unde este versiunea românească a acestei cărți care l-a format pe Cioran și a tulburat gândirea etnopolitică europeană mai bine de-o jumătate de veac? Apropo de Spengler și Cioran. Dată fiind portanța autorului Sfâșierilor în gândirea și trăirea filozofică românească, oare nu s-ar cuveni să traducem câteva dintre marile surse ale meditațiilor sale? Un Rozanov, un Klages, inclusiv Merejkovski, de nu chiar o selecție cioraniană din opera lui Nietzsche! În fine, există, din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dámaso Alonso cînd a afirmat că "în acest moment nu există altă cale de a defini arta noastră decît prin concepte negative". Care poet nu le atinge măcar, dacă nu se cufundă în stările tulburi, în anxietăți și angoase, în sfîșieri și tenebre, și nu practică, cel puțin intermitent, un comerț cu "estetica urîtului"? Zeul nostru tutelar pare a fi Baudelaire care nu pregeta a defini conștiința poetică modernă, "odinioară o infinită sursă de bucurii", drept "un arsenal inepuizabil al instrumentelor
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
era încadrată de două firide, cu două statui de bronz lustruit. Ce fel de ființe omenești erau reprezentate de acele bronzuri? Ce fel de plecăciune în fața misterului morții era aceea? Căci statuile urlau mut, înnebunite de groază sau de o sfâșiere cumplită a măruntaielor. Li se zăreau cerul gurii și măselele până-n fundul gâtului, iar acolo, dincolo de omușor, culoarea devenea roșiatică (poate și din reflectarea amurgului), ca și când beregata și înghițitoarea ar fi fost de carne, de parcă în cumplita coajă de bronz
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
universului și nimicul nimicului... Grandoarea tuburilor gofrate ce-ncepeau de la al treilea și-al patrulea nivel în sus abia mai putea fi imaginată, iar celelalte creșteau exponențial atât de mult, încît spărgeau seiful de cristal al oricărei minți, evadând în sfâșiere și-n nebunie. Și totuși le-am urmat și pe-acelea, pe când zgomotul de aur și vid creștea la fiecare nou nivel, până ce spiralele și zgomotul au fost una și fața mi s-a spulberat ca un pumn de praf
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mutând piesă după piesă, pierzîndu-le pe toate până la cele două esențiale, cei doi regi eterni ai minții, regii de culori opuse ce se-nfruntau acum în eterna poveste, urmărindu-se, gâfâind disperat, unul plin de adrenalina beției de sânge și sfâșiere, celălalt plin de adrenalina groazei și cutremurării, ca să se contopească în cele din urmă în crima care mișcă soarele și celelalte astre. Sau păreau, Soile și Herman, cu fețele lor de pietre semiprețioase, cei doi heruvimi de pe chivotul lui Dumnezeu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el își definea trecutul. Uitase instantaneu, înlocuise în pripă răritura aceea cu un petic din altă parte, din altă lume. Dar asta mai târziu, căci deocamdată simțea doar acea absență ca pe o chinuitoare strângere de inimă, ca pe o sfâșiere nelămurită. Când auzi bătând în geam primii stropi de ploaie, nu mai putu îndura. Se sculă din pat ca în vis, deschise ușa șifonierului și scoase de după teancurile de rufe poșeta stacojie a mamei. Căută-n ea, printre atâtea lucruri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decât dacă el o va spune, fără structură internă decât dacă el o va descrie, fără alt gând decât voința de a-l clădi și de a-i roti o lume în jur, ca o coadă mirifică de păun. O sfâșiere de vise și de povești în care să fiu și eu, mutilatul, fără nume și fără trecut, dar etern și fericit la pagina mea, emanând din rândurile, cuvintele și literele mele așa cum toți emanăm, fără să știm în ce fel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întreba mereu același lucru: "Moșule, bătrân mai ești,/ Da' cu baba cum trăiești?", la care bătrânul cu chipul bunului Dumnezeu răspundea și el mereu la fel: "Ca câinele cu pisica"? Dar, pentru Maria, acest fior, care pentru Știutori era o sfâșiere ca de tragere pe roată și de supliciu al țepei, nu mai însemna mare lucru. Victor sau Mircea, era copilul ei, pe care-avea să-l crească de-atunci înainte cu o asemenea grijă maniacală îneît, când lipsise pnma oară de-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nespus de amar a fost umplut Graalul, iadul întreg a fost stors în caliciul lui, trupuri arse și jupuite de vn au fost stoarse ca strugurii de picioare goale, însîngerate, de arhangheli pentru vinul transparent, scânteietor al chinului, fricii, ororii, sfâșierii, smulgerii, cancerizării, rezecției, străpungerii, sfărâmării, înveninării, carbonizării, gazării, fierbem în ulei și în plumb topit, vinul disperării noastre cea de toate zilele. Este vinul chinului sufletesc, al lacrimilor de sânge, al dragostei ne-mpărtășite, al urii neputincioase, al umilinței, al remușcării
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar te uiți În ochii patronului sau ai oricui te poate da afară. Frica rămâne, este de altă natură. Sentimentul că ești străin nu dispare. Iar acolo, acolo, ne-am simțit, de asemeni, străini. O ruptură, cum vezi, continuă, o sfâșiere definitivă.” „Your works seems very interesting. Could you possibly send us a copy in Romanian of your novels?”1 citesc În scrisoarea editurii din Londra. „Pentru un om complicat, viața e complicată, independent de circumstanțele exterioare. Și cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde Într-adevăr apele de cer. Așa se potriviseră lucrurile, nici o iubire, nici un succes, mereu, la mare, zile, săptămâni, fără aspirație, fără speranță, doar o imensă sfâșiere, ca și cum i-ar fi fost dor. Taina, marea taină, sentimentul acela ciudat și atât de adevărat, dezvelit de orice fel de minciună, neîntâlnit În nici o prejudecată, a apărut pe neașteptate Într-o seară, după ce rătăcise pe străzile Înguste din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În fiecare seară, de la ghioceii cruzi și violetele mirosind a pământ și a seră, până la floarea miresei și trandafirii de sfârșit de iunie. Plutind peste zăpezi, peste iarba parcurilor, peste asfaltul trotuarelor, zi de zi cu Gaetana, iubind nemărturisit, până la sfâșiere, și ochii negri ai Gaetanei, strălucind râsul ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul fără să știe, fără să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în care povestitori din lume deapănă istorii despre facerea lumii. Mă uit la un punct negru de pe covorul roșu al holului și aștept să se împlinească jumătatea de oră. Povestea eschimosă a pătrunderii dualității în lume este povestea dintotdeauna a sfâșierii sufletului între bine și rău. Eu am încercat până acum prin toate mijloacele să evit să privesc răul în față. Am simțit că, dacă nu ești destul de puternic și iscusit în luptă, e bine să te ții pe undeva pe la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de foc, păsări care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care învârt astrele în mână se învălmășesc laolaltă în durerile facerii lumii, până când întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de gheață care îmi înconjoară astăzi sufletul. Ce s-a întâmplat cu propriul meu început ? Cu propriile mele visuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În mâini și din gâtul ei Începură să iasă văicăreli arhaice din Orientul Apropiat: ― ULIULIULIULIULIULIU! ULIULIULIULIULIULIU! Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înstrăinat, al scoicilor)? Aceste sensuri nici nu sunt, de fapt, perfect opozabile. Vino, nu veni reunește, de pildă, un verb al aproprierii de alt verb, care nu este al îndepărtării, ci al suspansului, al așteptării cutremurate. Rezultatul este o dulce sfâșiere, un dorit chin erotic: Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, Vino, nu veni, dulcea mea înserare... Mișcarea spre înăuntru presupune, aici, o eminesciană pierdere "pe malul apei", o că-dere în singurătatea dragostei, abisală. Mișcarea retractilă, de cucerire a interiorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pentru a pune capăt nebuniei, mama a trebuit să se ducă și să mai aducă aici, tîrÎindu-le după ea, alte cîteva pagini din Cartea cu C mare. Eram destul de măricei deja, așa că ne-am alăturat și noi În aventura sfîșierii foilor. Chițăind de Încîntare, am rupt și am făcut bucăți cu o plăcere dementă. Nimic nu ajută mai mult la nașterea unui sentiment de adîncă și caldă tovărășie decît procesul distrugerii și, preț de cîteva clipe, acolo, În acel heirup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vanitatea ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri lăuntrice. Pe vremea aceea, cocoțat pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
omorâtor. înaintam prin culoarul plin de gelatină, mă zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii lumii. Țeasta mea se bomba, se alungea ca un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o sfâșiere de pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat și totuși plin de o orbitoare fericire țâșnea din carnea dezumflată și flască și se lipea patetic de membrana vibrîndă a marelui pântece. Deveneam una cu păianjenul. Ne frământam împreună, ne amestecam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu, din vârful cupolei. Am crescut, chircit, până am simțit cu coatele, cu șoldurile, cu creștetul, pereții moi și elastici ai bolții. Și brusc, într-o încordare și-un țipăt ca de sfâșiere, am străpuns cu capul fereastra bolții și m-am trezit deodată afară; înaintam pe o crustă de gheață în care se reflectau stelele, pe suprafața unei oglinzi infinite, pe muchea de sticlă a lumii. Gerul vâjâia pe lângă mine și se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bolborosind „Doamne, Dumnezeule...“. Mai e nevoie, mereu mai e nevoie de ceva... Poate chiar de nevoia de a mai avea nevoie, de gândul că ești la capăt și că nu poți totuși ajunge la capăt. Este nevoie, poate, ca dincolo de sfâșierea care se petrece în tine și cu tine, să mai poți chiar să treci dincolo de ea, să n-o arăți, să nici nu mai știi de ea, și să trăiești doar extazul neputinței: nu că tu însuți ești expresia ființei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în mână cu naivitatea lor, cu prospețimea... Sigur, devotamentul Sophiei pentru surioara mai mică nu poate fi pus la îndoială, însă comportarea ei lasă de dorit, câteodată, prin rigiditate. Urmează un nou răstimp de tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de evantai. Clipind a nedumerire și uituceală, Sophie ripostează, împăciuitoare : — Da, da, parcă mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]