806 matches
-
pitici sunt simple scorneli. De unde până unde omuleți cât o păstaie cu două mâini, două picioare, ochișori cât gămălia și glasuri pițigăiate? Ei bine, nu-i minciună. Piticii trăiesc nestingheriți în căsuțele lor din crenguțe uscate. Când vara-i pe sfârșite, fac o sumedenie de treburi. Pisează rădăcini și buruieni în niște piulițe mici, de piatră. Dau alunele pe răzătoare. Fac marmeladă de afine roșii. Și câte și mai câte! Luați-l, de exemplu, pe Hörbe. Hörbe „uscase ciuperci și plante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
vedea mai tîrziu de ce. Deocamdată să recunoaște, o dată cu cercetătorul, că apariția unor asemenea studii, baleind, cu penelul ori cu instrumente tăioase, ariile istorice, geoculturale, accesibile unui anume autor, va însemna, dincolo de orice pretenții de exhaustivitate, emiterea de mesaje regionale. O dată sfîrșită Introducerea cu cele cîteva acorduri pe definiții posibile ale acestei imposibile născociri umane, cartea, și cu avertismentul că avem în față un compendiu Istoria lui Albert Labarre, din Orientul neștiut, capitol cu capitol, trece Bosforul, o ia cătinel și doct
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
timp din aproape în aproape și nu printr-o lovitură de forță, cum ar fi declanșarea de alegeri anticipate. Deja am început să ne declarăm tablourile și cadourile... NIȘTE CIORI VOPSITE-N ROȘU Pe cine mai interesează angoasele unui om sfârșit? Iliescu le-a bătut obrazul noilor lideri PSD. Hai să zicem chiar că i-a plesnit. Sau că i-a împroșcat în față: ciocoi, aroganți, oportuniști, corupți. Veți spune: ei și? Adresanții au răbdat în tăcere, s-au șters pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
salva numai pe fostul său tovarăș de economie planificată, fidelul Văcăroiu este de această dată la pachet cu Năstase. Mai trebuie luat în calcul și faptul că Iliescu se află la sfârșitul carierei și puțini mai răspund apelului unui om sfârșit. Cu alte cuvinte degeaba voință, dacă n-ai putirință. Iată câte necunoscute doar în tabăra PSD. Puterea pare exterioară curții. Actuala guvernare e prea jună ca să fi numit judecători, iar cei câțiva care n-au fost „emanați“ de PSD au
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pricepere decât talent; nici urmă de ceva șocant sau ridicol, dar nimic care să iasă în relief, nici o formulare memorabilă, nici un cuvânt cu sare. Deznodământul venea la capătul a cinci acte, așa cum le vine moartea bătrânilor, pentru că toate au un sfârșită Duc de Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor sub Ludovic al XVI-lea, avea inteligență, cultură, franchețe, un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover (Sfat dat unui iubit părăsit) descrie o "legătură sfârșită" în imagini cum ar fi cadavru, descompunere, viermuială. "Văd / în tine viermi scoțând capul", i se spune iubitului abandonat, iar poeta recunoaște că a ales "o comparație din cale-afară de dezagreabilă". Dezagreabilul e un element tipic Desperado. E poate în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care aveau legături cu stăpânii la putere. Tatăl meu avea câțiva prieteni evrei (Mișu Ștern, între alții), care puteau, 49 prin relațiile lor, să ajungă la sferele conducătoare ale partidului. Dar vremea „relațiilor“, în înțelesul lor de altădată, luase sfârșit. Sfârșită era și România părinților noștri, Bucureștiul, oraș deschis, unde cunoșteai întotdeauna pe cineva la un anumit nivel politic sau - ceea ce înseamnă același lucru - unde toată lumea cunoștea pe toată lumea. Regimul comunist făcuse tabula rasa din societatea civilă. Instaurase, în același timp
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și geaba trăgea boii. A trebuit să ia inima din ea, că nu se mai putea altfel. S-au apucat, au luat cuțitul, i-a scos-o și au dus-o, de au aruncat-o în varniță. Era varnița pe sfârșite. Făcea lumină albăstruie. Și cum a intrat spurcăciunea în foc, s-a făcut focul galben și apoi roș. Și a bubuit o dată și a duhnit toată valea de duhoare"2. Liniștirea sufletului celui dispărut se obține printr-o procedură de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
europeană dăduse curs hotărârii ca Adunările Ad-Hoc să exprime dorințele românilor. Curând după semnarea Tratatului de la Paris, Marile Puteri aveau să se confrunte cu rezolvarea a două probleme importante privind Principatele Române: numirea domnitorilor (domniile celor doi domni erau pe sfârșite și în locul lor au fost numiți caimacami: Teodor Balș în Moldova și Al. Ghica în Țara Românească) și evacuarea trupelor austriece. Evacuarea trupelor austriece din Principatele Române a dat naștere unor serioase complicații internaționale. Austria dorea să-și păstreze o
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
vorba de un Picasso. Când Buñuel îi spune lui Revel că Lotar lucrează pentru Planul Marshall și asta sună în gura spaniolului ca „echivalentul moral” al lui „face parte din Gestapo”, Revel simte apropierea unei prăpăstii. Există întotdeauna ceva „pe sfârșite” - o dragoste, o aventură artistică, o prietenie. Oportunismul exterminator grăbește asemenea sfârșituri și le dă un gust teribil de amar. (Jurnalul Național, 14 octombrie 2005) Naziști de omenie ( I ) Cele câteva „defenestrări” înregistrate în diferite partide comuniste, gesturile unor lideri
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
într-un rapid și m-am trezit plătindu-i controlorului o diferență neașteptată de tarif, care m-a ajutat să lichidez într-o secundă resturile dolarului schimbat la Napoli. Și am coborît la Genova fără un ban, cu merindele pe sfîrșite și cu tristețea iminentei despărțiri de pămîntul italian. Din clipa aceea m-am hotărît să urmez cu sfințenie drumul înscris pe biletul de călătorie, Genova Geneva Paris, fără opriri neașteptate și "tragere de timp". În trenul ce mă ducea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
exaltarea. Și în șederile de mai târziu în acest oraș nu am avut tihna unei priviri de critic, mereu, și cred că nu se poate altfel, este ceva ce oferă surprize. Zilele trec, se apropie data plecării, banii erau pe sfârșite și noi, eu și S. Popp, nu ne înduram să părăsim locul. Biletele de tren le aveam și pentru întors la Roma. Ne dăm buzunarele pe dos, strângem o mică sumă și socotim că am mai avea, cu strânsă economie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
idioatele astea!" "Ce lovitură?" "O să vedem. Bun, l-ai ascultat pe tutorele tău, dar ai altceva în cap, nu?" "Era singurul mod de a-mi termina studiile. Cu bacalaureatul în buzunar, aș putea să-mi câștig singură existența." "Aah!" Odată sfârșită deliberarea, cercul fetelor se împrăștie cu țipete și țopăieli și toată hoarda se năpusti pe culoar: le auziră cum fugeau spre scară, făcând tot timpul șșșt! Cu urechea ciulită, Pussy dădu din cap sigură: "Urcă la doi: e lovitura cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794). Limba română în care este scris romanul este de o gingășie și de o poeticitate care face ca, lectura lui să fie o încântare prea curând sfârșită. Ediția revăzută și completată a acestui roman a apărut în 2006, la editura „Universul” din Chișinău, ceea ce-l face mai greu de găsit. Pe când o nouă ediție românească a acestui roman, care ne-ar aduce în casă un regal de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
obișnuite, cu soare mult. Spre asfințit însă aerul curat învăluie contururile caselor care își iau forma cunoscută, acum totul e limpede. Mă duc să mă plimb prin el, aiurea, cum ar zice poetul, frumoasă seară, minunată, aer de vacanță pe sfârșite, prima săptămână de toamnă, fericirea mea e legată de cerul acesta magnific. Acum, când sunt peregrinul necunoscut, pe o uliță, undeva la capătul ei, o umbră se strecoară nu știu încotro, după ce se iscase vântul ușor din norii de pulbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu greu încerca să-și ascundă demoralizarea. La despărțire, în anticameră, nu mai era nimeni; m-a condus el, pînă la ușa dinspre coridorul hotelului. Trista lui privire din tot timpul întrevederii m-a impresionat adînc. Era privirea unui om sfîrșit. Nu puteam uita că mi-a fost rege și că, datorită sprijinului său, am reușit să realizez Oficiul Național de Turism, care există și astăzi sub comuniști. 92 Ziarul Le Monde din Paris, cu data de 19 iulie 1947, publicase
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
al contelui Kemeny”, iar în cazul în care cumpărarea se realiza, castelul „va fi dăruit Marelui Voievod Mihai”. Miercuri, 17 ianuarie. Mareșalul Averescu îi împărtășește lui C. Argetoianu părerea că domnia lui Carol al II-lea este „nefastă și aproape sfârșită”. Era necesar, considera Averescu, ca Mihai să fie proclamat din nou rege, domnind sub regența unei singure persoane. Argetoianu bănuia că acest regent unic voia să fie chiar Averescu. Cunoscând planurile comune, ale Reginei Maria și ale mareșalului, se poate
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
să le pun apă și mâncare. În mijlocul ocolului tata le-a așezat o vană largă, în care se bălăceau în voie. Eu aveam grijă ca totdeauna vana să fie plină cu apă, să nu sece niciodată. Când toamna era pe sfârșite, mama se pregătea pentru "îndoparea" lor. Fierbea cartofi și-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu mălai, făcând niște "găluști" în palmă. În antreul de la bucătăria de vară avea loc toată operațiunea. Eu aduceam din acel ocol câte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
promită ce voiau ei ca să nu se ajungă la conflicte deschise. Vezi convorbirile cu generalul Pleșiță, în care acesta din urmă distribuia favoruri ca să pacifice lumea scriito‑ ricească. V.A. : Când ați început să credeți că acest regim e pe sfârșite, iar sfârșitul e foarte apropiat ? A.M.P. : Cred că au fost experiențele astea foarte con‑ crete, faptul că vedeam la Izvoru Mureșului cum autori‑ tatea scârțâie. Nu mai era sustenabil regimul, în Dobrogea, la cules de porumb mai eram doar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fi numărate pe degete, la vastul său repertoriu care îl consacrase. Anii întregi de muncă fără oprire, în căutarea unor noi linii melodice, care să ridice publicul în picioare și să-l poarte pe ritmurile dulci ale tangourilor, erau pe sfârșite. Căutările sale spre continua perfecționare, exercițiile, călătoriile și eterna documentare spre a pătrunde cu mintea și spiritul dincolo de muzică, în esența ei, erau tot mai rare și inutile. Era tot mai clar că tangoul nu mai putea aduce nimic nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care își făcea, cu eleganța altui veac, ultimele plimbări prin parcuri, o nouă piesă este pe cale să răsune din nou pe străzile aglomerate și tot mai întunecate ale Bucureștilor, dând iluzia că epoca dragostei și a păcii nu este pe sfârșite, ci că abia a ajuns la maturitate. O nouă melodie intră repede în inimile oamenilor, la fel de puternic cum o făcuseră celebrele tangouri ale începuturilor anilor ’30, readucând în aer o liniște, o senzualitate și o deli- ca tețe care păruseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-ar fi existat Înainte, ci În sensul că abia acum devine „vizibilă“ prezența lor În Europa și li se aude vocea distinctă. Evul Mediu Începe efectiv În țările române În secolul al XIV-lea, atunci când În Occident era pe sfârșite și se apropia Renașterea. Un decalaj istoric considerabil: problema românilor a fost (și este Încă) reducerea treptată a handicapului. În plus, au fost state mici, greu de comparat cu Ungaria și Polonia, „mari puteri“ ale Europei Centrale, și chiar cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
îi priveam fața în timp ce dormea?) și puteam să-l fac pe Robby să mă iubească. Visasem la cu totul altceva decât îmi oferea acum realitatea, dar visul acela fusese viziunea unui bărbat orb. Visul era un miracol. Dimineața era pe sfârșite. Și mi-am amintit din nou că eram doar un turist aici. Deși n-o știam pe 4 noiembrie, dimineața aceea a fost ultima oară când mi-am mai văzut familia împreună.) Apoi - ca și cum ar fi fost prestabilit - toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
displăcut. Thomas Wohlfahrt nu neagă și nu aprobă, își cântărește bine cuvintele, tatonează, analizează. Este pregătit pentru orice opinie. Îl obligă educația și statutul profesional. Corectitudinea politică, noua „religie” a Occidentului, este, se pare, achiziția benefică a unui secol pe sfârșite, compromis de fanatisme ideologice și angajamente unilaterale. Luni, 5 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mă trezesc liniștit, calm, protejat, aproape fericit, ca un copil. Senzații pe care nu le-am mai încercat de mult. Patul enorm, pereții albi ai camerei de hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răspuns imediat. Am revenit asupra securității, pe care corpul diplomatic era îndrituit s-o ceară în mod imperativ. „Sunt președintele Comisarilor Poporului - a spus Lenin într-un sfârșit -, dar nu pot să hotărăsc fără avizul colegilor mei. Ziua este pe sfârșite, așa că nu sunt în măsură să vă fac cunoscută decizia noastră mai devreme decât mâine dimineață”. În acel moment, dl. Spalaïkovitch, ministrul Serbiei, care chiar de la începutul întrevederii se stăpânea cu greu, s-a ridicat brusc și cu indexul îndreptat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]