1,322 matches
-
vremea cailor păgâni” a scriitorului Simion Bogdănescu apărută de curând pe piața de carte, este cea mai bună carte de proză scurtă pe care am citit-o în ultimii ani și o recomand tuturor iubitorilor de lectură de calitate. Cu sfială despre un mare scriitor contemporan, a consemnat Dorina Stoica. Referință Bibliografică: Miracolul vieții cea de toate zilele” - „Pe vremea cailor păgâni” de Simion Bogdănescu editura „Cronedit” 2015 / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
de minuni - strune și struni - letargii nevralgii - nebuni - și străbuni melodia nu-i nouă: pe sub pereții mei goi - trec zilnic strigoi - cu pas marțial - doi câte doi marțial - marțial dar ce te faci cu lacrimile din stal? - se strâng fără sfială - avară agoniseală - cerească dârvală să ne rugăm pentru cei răi - ca și pentru cei buni: trec ciori printre pruni - desțelenind mireasma unor tot mai simandicoase nesuferinde lumi DEMONSTRATIV - TOT BATE VÂNT-VESTIREA demonstrativ - tot bate vânt-vestirea de parcă nu am ști și
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
Florile de mușețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamătă în pulsul ierbii, verdele, plin de sfiala, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
Florile de musețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen,În pupila lor zglobie se-oglindește melancolicFir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben,Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic.Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,Rândunelele duioase se întrec în ciripit.Auzind că prin grădini forfota se întețește,Greierele trubadur, jovial, copilăros,Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește,Netezindu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
a împlinit 80 de ani. Spuneam mereu și o spun și acum: Viața domniei sale, aparent simplă, își asumă, într-un mod emblematic, trăirile de dinainte de 1989 și ceva mai încolo când eu , Teodor Dume, eram adolescentul timid și băteam cu sfială la porțile literaturii, fără să știu că prin marele Grigurcu voi ajunge un Făt Frumos fără poveste, un prinț iubitor de cuvinte și împreună vom "marșa" pe structura unei existențe ce ne caracterizează. Această nouă identitate pe care Gheorghe Grigurcu
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi timpuri până în pragul creștin FEMEIA, n-a prea fost
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi timpuri până în pragul creștin FEMEIA, n-a prea fost
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”(Poveste indiană)Din cele mai vechi timpuri până în pragul creștin FEMEIA, n-a prea fost
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CU ÎMPĂCARE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Intrasem cu sfială în sala aceea mare, unde tu, mamă, pregăteai, cu două femei, într-un cazan mâncare. Spuneai că vă pregăteați de o nuntă, iar eu mă gândeam în sinea mea la nunta mea neavută. Erai cum te știu, sclipeai de viață
CU ÎMPĂCARE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381500_a_382829]
-
iubire”). În majoritatea poeziilor, iubirea este mărturisită cu timiditate, sentimentul devine constant: „Gânduri de toamnă”, „Dulce aprindere”, „Clipa caldă a iubirii”. Eul zâmbește, se confesează, privește cu pudoare și farmec. Dragostea se naște inopinat, se consumă platonic în surâs și sfială: „Iubirea ta încearcă să-mi aprindă fața...“ („Sub cerul armoniei”). Axa iubirii străbate volumele semnate de Lia Ruse, dezvăluind, în esența lor, motivul dorului. Dorul de țară, de părinți, de tradiții, de obiceiuri este vizibil. Jalea, profunzimea lui o sfâșie
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
Acasă > Poezie > Credință > AZI CER IERTARE Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Azi cer iertare... Azi cer iertare Pământului Pe care- l calc cu sfiala Să nu doară. Cer iertare și vântului Care- mi răsfira părul A câtă oară? Cerului spre care ochii ridic Îi cer azi, spăsit, să mă ierte, Cu lacrimi, buchete. Pomilor, plecați să m- adie Înclin genunchii-a iertare, Spre albastră
AZI CER IERTARE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380839_a_382168]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CAND PIATRA N-A LOVIT... Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când piatra n- a lovit... Calc cu sfială pe urmele pașilor Tăi, Mă dor picioarele, genunchii- s grei, Așchii din crucea udă, grea, mi se-arată Vuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe dată. Tresar și pipăi pământul maroniu, zvântat Cred că aici, prin tină Te- ai împiedicat
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]
-
să se ivească, tu să taci,Mut de uimire, când în iarbă ... XVI. AZI CER IERTARE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Azi cer iertare... Azi cer iertare Pământului Pe care- l calc cu sfiala Să nu doară. Cer iertare și vântului Care- mi răsfira părul A câtă oară? Cerului spre care ochii ridic Îi cer azi, spăsit, să mă ierte, Cu lacrimi, buchete. Pomilor, plecați să m- adie Înclin genunchii-a iertare, Spre albastră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
ceresc. Scuipat și huiduit, stropit cu lacrimi,Iisus, neliniștit,speriat,s- a resemnatsi- a acceptatepuizat, ... XXIV. CAND PIATRĂ N-A LOVIT..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Când piatră n- a lovit... Calc cu sfiala pe urmele pașilor Tăi, Mă dor picioarele, genunchii- s grei, Așchii din crucea udă, grea, mi se-arată Vuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe data. Tresar și pipai pământul maroniu, zvântat Cred că aici, prin țină Te- ai împiedicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
ca mine, păcătoși Au pătimit prin secole Hristoși. Chiar de- i dorința incrustat- adânc în vis Te văd aievea, Doamne, Tu ești tot proscris. Aș vrea să- ți mângâi fruntea ... Citește mai mult Când piatră n- a lovit...Calc cu sfiala pe urmele pașilor Tăi,Mă dor picioarele, genunchii- s grei,Așchii din crucea udă, grea, mi se-aratăVuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe dată.Tresar și pipai pământul maroniu, zvântatCred că aici, prin țină Te- ai împiedicatSlăbit, bătut și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
De uitare... pentru că, între timp, am făcut loc pe masă și am așezat pachetul cu de-ale gurii și l-am rugat să-mi permită să-i scot eu cenușa din vatră. După prelungite ezitări, în care am citit multă sfială și neîncredere, în final și-a exprimat acordul printr-o încuviințare din cap și o strangere din ochi. În acest timp, cât am reușit să-i fac puțină ordine, să-i aprind focul, să-i dau puțină apă caldă să
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Arde macu-n spic de soare Și-n bătaia vântului, Fetele îl pun în îi, Iar în ochi au albastru de cicoare Adunat de pe câmpii. Cu un fir de romanița Încerc dragostea,și-l prind Cu sfiala,în cosita, Badea să îmi dea guriță Și obrajii îmi aprind. Și voi lua apa-n cofița Din vale,de la izvor, Îmi anin vânt în altița Cu sulfina și cu dor. Și-i voi da badei să bea Roua din
DOINA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374526_a_375855]
-
realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
-n țeapă fără milă trădători de Românie Cum în Noua Europă ai statut de COLONIE Trage fără milă-n țeapă “dușmanii de Românie” Când puteri beligerante vor pământul să domine Scoate sabia din teacă pentru-a țării re-ntregire Înfruntă fără sfială toate forțele haine Toți românii, neam cu fală, sunt sătui de răstignire Când conducătorii țării se fac vinovați de crime Dă cu coasa și cu sica, taie capete de hidră Tu popor născut odată cu-a pământului vechime N-aștepta
UN ROMAN CATRE POPOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373443_a_374772]
-
trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Focul chinuie himere, Viforul la geamuri bate... Prin dulci clipe efemere, În căruță, el se zbate... Roatele- s înțepenite, Calul îi căzut pe-o parte; Prin troienile cernite, Badea este dus, departe... Din pustiu se- oprește
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
mare mi-a fost mirarea... Un bătrânel firav care stătea pe un scăunel plin de praful anilor trecuți, șlefuia cu atenție, bucată cu bucată, câte o tăbliță dintr-un maldăr care se afla la picioarele sale. M-am apropiat, cu sfială și emoție, de acest bătrănel; în acel moment am simțit parcă, popasul... timpului! Totul în jurul meu prindea contururi noi, lumini și culori pe care, până atunci, nu le mai observasem... Intr-un târziu, îl văd cum își ridică ochii către
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Citește mai mult Himerele din pustiul ierniiEmilian Oniciuc- 02.12.2016Din pustiu iar bate vântul,Gerul printre pietre crapă;Gheața acoperă pâmântul,Platoșă face peste apă.Peste ea și- obolul iernii,O căruță cu un biet
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
va treceDar se teme că la dracul,Se va duce- n apa rece.Roatele prin praf de gheață,Tânguiesc risipa serii...Calul trage stors de viață,Badea poartă dorul verii...După cruntă chinuială,Omul nostru din căruță,Se lipește cu sfială,Lângă draga lui mândruță...... XXI. STRĂBUNII N-AU DORMIT...!, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. Străbunii n- au dormit...! Emilian Oniciuc- 23.11.2016 Românu- i deșteptat din zori, Și zorii- i sunt prieteni
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
aprins de-o mângâiere, Nici roua lacrimei căzute Pe fruntea vieții prea durute. Ai torțe vii în ochi... și ard, Eu, câmp de patimi în hazard Revendic ploile iubirii Să-mi scalde nerăbdarea firii. De mă zărești în preajma ta Dezbraci sfieli de catifea Mi-alungi de-ndat' tristeți haine Și schimbi o lume pentru mine! Ți-am spus și azi că îmi ești dragă? Mireasă-n gândurile mele Înveșmântată în dantele Țesute-n fir de lacrimă Cu dor mărunt și patimă. Mă
ŢI-AM SPUS ŞI AZI CĂ EŞTI FRUMOASĂ? de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371519_a_372848]