1,017 matches
-
Anume umorul negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem că trebuie descifrate. (...) Manifestare etern umană (...) umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de sacrificiu mai mare decât al nostru și un orgoliu care să nu se teamă de nimic. Inchiziția ne-a umilit prea mult prin frica pe care a generat-o. Aproape instinctiv, am avut nevoie să-i opunem un orgoliu sfidător, care să ne răzbune și să-i dea peste nas. Mult timp, tu ai jucat acest rol. ― De unealtă a voastră. ― De unealtă a disperărilor noastre, dacă vrei. Nu-ți imaginezi cum erau comentate polemicile tale cu iezuiții. Cu câtă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
piață cum a fost. Cu toții grăbindu-se să considere că mersesem prea departe, îmi susținusem prea zgomotos ideile, provocând Inchiziția să nu poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a retractat retractarea. După ce a ascultat sentința în genunchi, a țâșnit în picioare și le-a strigat judecătorilor: "Teama voastră, dîndu~mi această pedeapsă, e mai mare decât a mea care va trebui s-o îndur". Așezată alături de acest orgoliu sfidător, umilința mea pare de-a dreptul jalnică. Ea cheamă doar disprețul, nu-i așa? ― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân peste biserica purtând hramul Sf. Ioan Botezătorul, înălțată de episcopul Massimo pe vremea papei Simmaco. Când s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus: - Acum o să-l joc pe Periplecomeno; ne aflăm chiar la ultimele replici ale comediei. Cred că pentru un asemenea Pirgopolinice nu e cazul să pierdem prea mult timp. Eu stăteam nemișcat în mijlocul corului, mascându-mi rușinea cu un surâs sfidător pe buze. Flaviano a făcut un gest de dezgust, exclamând: - Să-i dăm fanfaronului ce i se cuvine! Am fost împresurat de un grup de figuranți, servitorii care trebuiau să mă ciomăgească, având în mână bâte făcute din cârpe, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adormea pe pieptul meu“, spuse femeia cu ciudă, provocându-i o strângere de inimă. Cântecul acela trezi cu brutalitate În Antonio amintirea unei călătorii În Calabria. La un moment dat, pe când conducea spre ultima lor vacanță, Emma Începuse să cânte - sfidător - exact acea melodie, Învățându-i și pe copii că „Îl Încălzeam la focul uman / al geloziei / și-apoi În pat Îmi spunea mereu / nu meriți nici doi bani“. Pe el Îl durea capul și era nervos, nu-și mai amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timp să se Întoarcă acasă pentru a se schimba - el, cu același hanorac pe care Îl purta de mai bine de o lună, cu pantalonii pătați de vopsea spray și cu inel În nas. — Da, răspunse Maja, cu un zâmbet sfidător. Părerea lui este decisivă pentru mine. Nu părea bolnavă. Dimpotrivă, era strălucitoare, Împlinită, cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu să găsești ceva la Aventino, spunea agentul insinuant. Cine are casă aici, o păstrează. Cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a dat seama instantaneu că trebuie să fie un urmaș al celuilalt Ioniță. Era puțin mai zvelt, dar tot așa de pregătit pentru orice. Primul Ioniță era un ins arogant. Dar Zogru nu știuse niciodată ce e dincolo de siguranța lui sfidătoare, până să-l cunoască pe Zugrav. Acesta privea drept în față, cântărind cu nerușinare drumul, soarele și lumea. Iar fața asta de dispreț, cu buza de sus aninată în miezul obrazului, îl enervase brusc, aducându-i în minte fața primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar starea satisfăcută în care se afla Giulia îl încredința că despărțirea de Andrei Ionescu avusese deja loc. Vizita scurtă, foamea Giuliei, toată întâmplarea în sine îl trânteau într-un vis aiuritor. Nu înțelegea și simțea în el o frică sfidătoare și cocoloșită, ca înainte de o catastrofă. Giulia era cuprinsă de o euforie care îi făcea sângele să clocotească și, odată cu el, și pe Zogru. S-a așezat pe canapea și a deschis televizorul. Apăsa alene telecomanda uitându-se câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și ce făceai În noaptea cînd a murit Gildas! PM Îl privi pieziș fără să răspundă. - Te-am văzut Întorcîndu-te acasă la ora trei noaptea! Ei, ce spui? Îngăduindu-și o clipă de tăcere, PM zîmbi strîmb, cu o privire sfidătoare la adresa bătrînului. - Am trecut de vîrsta cînd trebuia să dau socoteală... - Vreau să știu! E o problemă atît de complicată să răspunzi? - Deloc, tată, nu e nici o problemă. Nu mai există nici o problemă. Își accentuă zîmbetul ce părea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu. - OK, m-ai prins. Îmi asum vina. Fără să-l scape din ochi, Îi Întinse mîinile ca pentru a-l lăsa să-i pună cătușele și cuteză chiar să-i adreseze un zîmbet sfidător și totodată seducător. Lucas Înghiți În sec și, ca să facă ceva, apucă dosarul. - SÎnt ciudate urmele astea mici, roșii pe care le-au găsit pe arătător și pe degetul mijlociu, nu ți se pare? Fratele dumitale se droga? Marie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zici că nu „știai“? Totuși, n-a putut să-ți povestească ce-a văzut, din noaptea aia e mut... Se uită la amîndoi rînd pe rînd, ridică ușor din umeri și li se adresă celor doi polițiști pe un ton sfidător care merse crescendo pînă ce dădu Într-o criza de nervi. - Mă judecați? Mă luați drept un monstru, așa e? Dar n-am făcut niciodată nimic fără motiv! Mi-am ucis copiii pentru că erau atît de diformi că viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei cu un aer sfidător. - SÎnt În stare să fac progrese, te previn ca să nu-ți faci griji. Ea dădu din umeri. - În ziua În care am să mă hotărăsc să aleg un tată pentru viitorii mei copii, n-o să am nevoie să dau anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așa că dacă te-ai putea grăbi un pic... — Da, zic înghițind în sec. Nici o problemă ! Mă înclin automat în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe, văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz, i-o tai scurt, fâstâcită. Ești te rog drăguț să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
parte a grădinii. Ne întâlnim iar la capătul rândului și Nathaniel mă privește lung, cu sudoarea prelingându-i-se pe față. — Muncă grea, spune. Lasă lădița jos și-și dă jos tricoul. — Da. Se lasă o tăcere încordată. Apoi, aproape sfidător, fac și eu același lucru. Și rămân în sutien, la câțiva centimetri de el, cu pielea palidă și ca laptele pe lângă a lui. — Ajunge cât am cules ? Arăt spre lădiță, dar Nathaniel nici măcar nu se uită în jos. — Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din ce-i spun. Nici măcar nu vrea să încerce să înțeleagă. — Adică ai de gând să-mi spui verde în față că preferi să speli wc-uri decât să fii partener la Carter Spink ? E roșu la față de furie. — Da ! spun sfidătoare. Da, asta vreau să spun ! — Cine e ? spune femeia în taior roșu cu interes. — Samantha, faci cea mai mare greșeală din toată viața ta ! Vocea lui Guy mă urmează până la ușile de sticlă. Dacă ieși în clipa asta... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îi aruncă Jemima, dîndu-se cu rimel pe gene. Mami zice că o femeie trebuie Întotdeauna să gîndească pe termen lung. Trebuie să-ți planifici cu grijă fiecare pas. Dacă faci o mișcare greșită, te-ai ras. — Vorbești prostii ! spune Lissy sfidătoare. O relație se referă la două minți care gîndesc la unison. La două suflete pereche care se găsesc. — Suflete pereche ! pufnește Jemima cu ușor dispreț și mă privește. Emma, eu atîta-ți spun, dacă vrei să ai pe deget un inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face Nick. — Păi... Îhm... Îmi dreg glasul. Rezonanțele. Se așterne o tăcere stupefiată. — Rezonanțele... rezonează ? spune Artemis. Da, zic sfidător. Da, rezonează. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dîndu-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK. Discuția despre carte a fost un fiasco total. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-o. Jack clatină din cap. — Tu ai nevoie de cineva care poate să aprindă scînteia. Cineva care să te stimuleze. — Ți-am spus, nu tot ce ți-am spus În avion e adevărat. Connor mă stimulează foarte tare ! Îl privesc sfidător. Vreau să spun că... ultima dată cînd ne-ai văzut Împreună, eram destul de furați de valul pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o pune În buzunar, iar pentru cîteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic. — Deci. Îmi Înalț bărbia, sfidătoare. Te-ai hotărît să mai stai. Da, păi... Își Întinde degetele și le privește scurt. M-am gîndit că n-ar fi rău să arunc o privire mai temeinică asupra filialelor noastre din Europa. Ridică ochii. Tu ? Vrea să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
despre tine ? Nu se face așa ceva ! Mami mi-a spus Întotdeauna că nu trebuie niciodată să-i arăți unui bărbat care sînt adevăratele tale sentimente față de el și nici ce ai În geantă. — Ei, acum e prea tîrziu, spun ușor sfidătoare. A văzut deja tot. — Atunci n-o să meargă niciodată, spune Jemima. N-o să te respecte niciodată. — Ba da, o să mă respecte. — Emma, spune Jemima aproape cu milă. Nu Înțelegi ? Ai pierdut deja. — Ba n-am pierdut ! CÎteodată am sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că eu nu am chef să aflu ! răspund sfidătoare, răsucindu-mă pe călcîie, mișcare În urma căreia Încep să zboare pietricele În toate direcțiile. Ne fixăm unul pe celălalt ca doi dueliști. Respirația mi s-a accelerat vizibil. Evident că vreau să știu. Iar el știe că vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
jos, că ambii copii nu sunt deloc ai lui și că tatăl lor e, de fapt, Brad Pitt? Dumnezeule! Cu cât citeai mai mult, cu atât interviul ți se părea mai incredibil. Tot Hollywood-ul știe și asta, a răspuns Amanda sfidătoare. Alice și-a sprijinit bărbia în palmă și s-a uitat obosită la Amanda. Lăsând la o parte implicațiile juridice imediate, ai idee ce efect devastator poate avea genul ăsta de zvonuri asupra unei familii? Noi vorbim acum despre niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]