749 matches
-
și ea spre fereastră) Iaca, eu nu văd de-aici izmenele despre care spunea Fira... BABA FIRA: Să nu uit, păcatele mele... (se întoarce la Sisoe, bagă mâna adânc în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i sătul până în gât. Fira iese, foarte nefericită) BABA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chiler ceva de-ale gurii, să i le punem în față cuvioșiei sale... (Ilinca iese. Safta, către Sisoe) Aduce Ilinca ceva de mâncare, cuvioase... ILINCA (revine cu o ulcică, o strachină și o lingură. Trece la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O leacă de lapte, cuvioase, pân-om pregăti altele... SISOE (mânios): Lapte? Ia-l de-aici, să nu-l văd! Pentru asta m-am pogorât eu din cer pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la altceva, la acritură, la sărătură, mai știi? Că doar cu lapte și cu smochine nu mai face el minuni... BABA SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA: Așa o fi, mai știi păcatul... BABA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA: Așa o fi, mai știi păcatul... BABA SAFTA: Și ai de gând sfinția ta să zăbovești mai mult pe la noi? SISOE: Va să zăbovesc atâta cât va fi de trebuință, că altă treabă n-am. Iară pe urmă plec în alte locuri. BABA RADA: Ba să stai aici fără grijă, că prilejuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grijă, că prilejuri de minuni se găsesc... S-a găsi și-un suflet de om să te grijească, să te spele, să te coase, să te hrănească, de nici nu-i băga se seamă că nu te afli în raiul sfinției tale. Dacă-mi dai slobozenie, vorbesc eu cu nepoata Ilinca, asta care te-a adus în spinare de la gârlă, că tot îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate fata, da' de-o vreme tot zice că i-i frică noaptea, și nu știe cum să facă... Ei, ce spui sfinția ta? SISOE: Și nu ne duce pre noi în ispită... Că nu pentru asta m-am coborât eu aici. Și adevăr grăiesc ție, dacă mai zăbovește mult femeia aceea cu mâncarea, alta nu-mi rămâne decât să mă întorc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
loc): Haida-ha, că s-a muiat de tot cuviosul! ILINCA (intră cu două străchini în mână. După ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfântu'? ILINCA: Dincolo... mănâncă și el ceva... PITAC: Nu-ți spuneam eu, părinte? Sigur l-au pus la masă! DUMITRAȘ (tăios): Gura! Zi-i să iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pus la masă! DUMITRAȘ (tăios): Gura! Zi-i să iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se uită la el din toate părțile, îl sucește): Și zi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zis. Se cunoaște că nu ți l-a dat nașul la botez; ți l-ai ales singur când te-ai tuns călugăr. Bun! Sisoe... și mai cum? SISOE: Sisoe, și-atât. Cum să mă mai cheme? DUMITRAȘ: Apoi să vezi sfinția ta, noi suntem așa un fel de oameni care nu ne mulțumim numai cu atât. Uite, vezi? Pe mine, careva să zică, mă cheamă Traian. Dar îmi mai zice și Dumitraș, cu voia sfinției tale. Pe căprarul care mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai cheme? DUMITRAȘ: Apoi să vezi sfinția ta, noi suntem așa un fel de oameni care nu ne mulțumim numai cu atât. Uite, vezi? Pe mine, careva să zică, mă cheamă Traian. Dar îmi mai zice și Dumitraș, cu voia sfinției tale. Pe căprarul care mi-i de ajutor, și-i plecat acuma la târg cu o misie de la nevastă-mea, e drept că-l cheamă Nică din botez; da-l mai cheamă și Acatrinei, dacă te uiți bine la livretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
colo, țârcovnicul care se holbează la noi, îl cheamă Ghiță. Da' asta-i, că-l cheamă și Pitac. NIȚĂ: Iară eu sunt popa Niță Pantilimon. SISOE: Pe sfântul Pantilimon îl știu și eu. Numai că-i mai puțin gros decât sfinția ta. DUMITRAȘ: Lasă-l pe-acela. Ce ți-am spus eu ai înțeles, taică părinte? SISOE: N-am ce înțelege acolo unde nu-i nimica de înțeles. Pe mine nu mă cheamă decât Sisoe, și altfel nu! DUMITRAȘ: Te-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
are de gând să se oploșească la o casă de om și să intre în rândul gospodarilor! NIȚĂ: Și să facă minuni aici, ai? BABA FIRA: Să facă, sărăcuțul, că n-a lua nimic din dreptul nimănui. BABA RADA: Părinte, sfinția ta să faci bine si să-i cununi, și toată lumea o să fie mulțumită. NIȚĂ: Să-i cunun? DUMITRAȘ și PITAC: Să-i cunune? (Se declanșează hărmalaia. Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
BABA RADA: Părinte, sfinția ta să faci bine si să-i cununi, și toată lumea o să fie mulțumită. NIȚĂ: Să-i cunun? DUMITRAȘ și PITAC: Să-i cunune? (Se declanșează hărmalaia. Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are de suferit!" BABA SAFTA: "Să avem și noi un meșter priceput la obrinteli și la vătămătură!" DUMITRAȘ: "Pun eu cățeaua pe spinarea sfinției sale!" SISOE: Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege clasul) " Dragă Sfinte Mavrichie, află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce-ți doresc și sfinției tale. Și că am ajuns nevătămat aici, în casa Ilincăi ce-i zicea a lui Dudău, și n-am avut vreme să-ți scriu mai de mult, căci am trecut prin întâmplări de mirare și grozavă cumpănă. Și să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele mai mici smochine de la trapeza din mijlocul Raiului, care-mi pare cum nu se poate mai rău că n-am cum îți trimite și sfinției tale măcar câteva, să le cunoști gustul. Și ne bucurăm aici cu toții, și nănașul Dumitraș e om șugubăț, și Rada, și Safta, și Luța, și Fira m-au rugat să-ți spun că vă așteaptă pe toți de pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unde fusese vechea biserică a celor dintâi așezări în părțile acestea”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor prin călători, p. 297 footnote>. Biserica lui Gheorghe Duca Vodă este menționată în unele documente cu două hramuri: primul Sfânta Troiță, iar al doilea Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Se presupune că primul hram a fost al unei biserici mai vechi construită pe locul celei de astăzi. Este greu de precizat întinderea sau forma fortificațiilor care existau pe dealul Cetățuia înainte ca Gheorghe Duca să
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mâinile lui frumoase, ar vrea să omoare vocea din el, strigoiul, dar plâng iar amândoi... Brezoi... mai e puțin și vine satul, Cristeștii lui de tinerețe. Trece prin Poieni, încetinește pe lângă bisericuța veche vreo 400 de ani, cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu ochelari numită în acte, Sebastian Lăzăroiu, și în fapt, paratrăsnetul de serviciu al președintelui. Și ce și-a zis băiatul acesta, care dacă-l privești atent crezi că mai are doar o strigare ca să se alăture Sfinției Sale Bartolomeu Anania, Sfinție ce se îndreaptă cu pas cutezător și ferm spre cele veșnice? S-a gândit el, să schimbe urgent pinul și să deschidă fereastra, fiindcă prea se simțea sărmanul ca musca între geamuri în ultima vreme în explicarea reacțiilor populare la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să atacăm pentru că suntem pe pământul nostru. Dacă toate-s pregătite, viteazule Amar, Bursu și Pădur să meargă către luptătorii lor și, dacă n-au ce face până apare dihania ce ne zdruncină viața, să joace bâza. -Fie precum dorește sfinția ta, au zis conducătorii luptătorilor uri, s-au închinat apoi au plecat, fiecare la locul stabilit din aria de luptă. Uran și Amar au încălecat pe cai și au plecat în galop de voie înspre miazăzi. La un moment dat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și Clujului, am sfințit acest monument azi, 14 Septembrie 2000, Praznicul Înălțării Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, în vremea Prea Fericirii Sale Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Înalt Prea Sfinției Sale Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, a Înalt Prea Sfinției Sale Andrei, Arhiepiscop al Alba-Iuliei, și a Prea Cucerniciei Sale Preot Ioan Tocănel, Protopop al Aiudiului. Și acum, Dătătorule de viață, Doamne, trimite harul Tău cel Sfânt peste toți cei care s-au ostenit cu ridicarea acestui monument, primește darul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-ți aparții ție însuți, ci lui Dumnezeu Celui Ce te-a răscumpărat cu preț de sânge, și pe Care ești dator aL iubi și a te jertfi pentru dragostea Lui, așa precum au făcut-o de-a lungul veacurilor toți sfinții. Tainica și negrăita bucurie a Învierii să umple de pace, bucurie și inocență inimile tuturor celor ce intră cu evlavie și credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]