1,177 matches
-
este o relație cheie pe care îmi propun a o discuta observând câteva versiuni regizorale importante pe care le-am putut urmări la București sau în diferitele teatre muzicale europene, în care a fost montată opera. Perceput în plan mitologic Sfinxul este un personaj puternic de natură hermafrodită. Aspectele de vocalitate ale rolului sunt și acestea cu totul speciale; este, poate, unul dintre cele mai complexe roluri de alto din întreaga literatură muzicală a primei jumătăți a secolului XX. Jean Rânzescu
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
secolului XX. Jean Rânzescu - mă refer la prima montare bucureșteană din anul 1958 - definește o relație de dimensiuni cosmice. Profilul fiarei este colosal și marchează în proiecție fundalul întunecat al scenei; domină întreaga dimensiune a acesteia. Regizorul preia conturul imaginii Sfinxului de la Giseh. Prin contrast Oedipe este plasat în mijlocul spațiului, pe un registru rotund ce concentrează întreaga energie; spre acest spațiu este orientată întreaga dinamică scenică de-a lungul întregului spectacol. în momentul răspunsului eliberator Oedipe este puternic iluminat scenic; devine
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
de decor tip science-fiction; creația regizorală este fabuloasă; ...căci imaginația lui Petrika Ionescu nu are astâmpăr, se auto-alimentează, este o imaginație ce lucrează de multe ori în paralel cu muzica și în afara acesteia. în imperiul lui Venus, în Venusberg, moartea Sfinxului este percepută drept un accident. Sfinx-ul dispune de imaginea unei stranii zeități egiptene marcată de un kitsch voit provocator. Logică se dovedește a fi fost versiunea oferită de englezul Graham Vick; este una dintre ultimele montări ale operei enesciene
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
dreaptă, o apariție feminină misterioasă îmbrăcată în negru; de cealaltă parte a scenei este plasat Thiresias, însoțit de un copil - o promisiune a viitorului - acesta veghează de la începutul și până la sfârșitul spectacolului. Echilibrul de forțe spirituale este excelent valorificat scenic. Sfinxul ia parte la nașterea eroului, ia parte la întregul drum al peregrinărilor, al căutărilor, al frământărilor; ?și intervine abia în marea scenă care îi este rezervată, care este rezervată confruntării finale dintre cele două personaje. Este o apariție cu alură
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
scenă care îi este rezervată, care este rezervată confruntării finale dintre cele două personaje. Este o apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor '40; în confruntarea scenică dintre cei doi Sfinxul tinde a-l devora la propriu pe eroul dramei, tăvălindu-l la pământ într-un acces de furie și de sexualitate. Sunt veritabile entități care se provoacă reciproc. Există în această montare, la Graham Vick, un traseu de natură spirituală
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
se face prea repede. Schnabel evită tocmai autenticismul situațiilor bizar-rizibile care decurg din condiția de imolat a pacientului în favoarea unei poezii a nostalgiei și a jocului viu și liber al imaginației surprins atît prin clișeul documentar - o imagine alb-negru cu sfinxul de la Giza în Egipt - cît și, artificial, din păcate, prin imaginile exotice reflectate nu retinian, ci de un alt ochi, cel al reclamei soporifice. Pare mai convingătoare, dacă facem abstracție iar de clișeu, răsfoirea albumului de familie cu fotografii îngălbenite
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
emblemă a unei alterități virtual punitive. Figura femeii, privirea ei se încarcă de o fatalitate care transcende condiția socială și-i conferă un statut redimensionat mitologic. Femeia fin de siecle are ceva din fascinul și spectralitatea privirii Meduzei și surâsul Sfinxului" (p. 116). Tonul lui Mitchievici e sigur și calculat, un pic cam sobru, oarecum prețios. Ceea ce însă e în mod evident ocultat e punctul de pornire. Portretul Penei Corcodușa, care se pretează perfect analizei de mai sus, și care, desigur
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
umane, considerând că oamenii trebuie să trăiască în secolul XXI ca și în secolele XIII-XIV, sub legea unui Coran interpretat ad libitum. Cititorii R.L. au aflat deja că, în Egipt, ei au propus acoperirea monumentelor preislamice, a piramidelor și a Sfinxului, cu alte cuvinte. Recent, în Tunisia, 8.000 de salafiști au împiedicat desfășurarea unui spectacol de teatru care urma să aibă loc în centrul Capitalei, distrugând scenele pentru marionete și atacându-i pe actori, care au avut nevoie de protecția
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
internauții români, citați de blogul aurasmihai.ro. Pozele sunt cumpărate de pe site-ul shutterstock.com. Consilierul Dan Sultănescu a scris pe pagina sa de Facebook că este un atac inventat de un popor creativ. De unde sunt fotografiile din campania PSD - Sfinxul din Belarus, Arcul de Triumf din Sofia, Voronetul din Letonia și Delta din Polonia. Pe bune, alte atacuri se mai pot inventa? Bănui că da, suntem un popor creativ", a scris Dan Sultănescu. O gafă asemănătoare a fost făcută și
Gafă în campania PSD. "Mândri că suntem români" cu poze din Belarus și Polonia. Consilier al lui Ponta: Atac inventat de un popor creativ by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30796_a_32121]
-
literar", căruia umorul lui T. Mușatescu reușise să-i activeze acea zonă sufletească unde se mai păstrau doze variabile de naivitate neînțărcată, vine, cumva paradoxal, de la E. Lovinescu. Cu o abia perceptibilă notă de reproș referitoare la cantitate în detrimentul calității, Sfinxul din Cîmpineanu compune, în Istoria literaturii contemporane - tom de referință! - un mic elogiu: În literatura umoristică menționăm schițele atît de vioaie, de o vervă atît de spontană, dar de o fecunditate ce le face inegale, ale grațiosului Tudor Mușatescu". Nici
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
liniile mari ale intrigii, ca și în detalii ale argumentării. În pofida asemănărilor evidente, există și deplasări de accente între opera antică și cea modernă. Un comentariu al corului din Oedip Rege reține mândria lui Oedip de a fi dezlegat misterul Sfinxului și încrederea lui în propriile puteri după depășirea acestei încercări aparent insurmontabile: Țintise sus, mai sus ca toți. Și cât/ De fericit era! Așa/ De fericit! O, Zeus, zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea! Nicolae
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
magma lor fuzionat și-n cântul/ de trâmbițe-al puterilor, sporind/ în zeii înșiși furia rigorii/ cu care-acuma spumeg între voi! (4) Cu toate acestea, el are de gând să persevereze în fermitatea care i-a adus victoria în fața Sfinxului: n-am pus deasupra mea puteri și nici/ făpturi, oricare-ar fi! Și iazma-n fața/ neînfricării luminoase a căzut (6). Când Iocasta îi atrage atenția că nu se cade să-l denigreze pe Tiresias, purtătorul de cuvânt al zeilor
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui: acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc? (9). După părerea sa, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui capabil să înfrângă Sfinxul: Sunt pedepsit de Zeus în măsura/ puterii mele de-a fi drept și pur! (9) Înțelegând cine este cu adevărat Oedip din relatarea servitorului căruia i-a încredințat cândva copilul spre a-l ucide, Iocasta îl imploră să nu mai
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
le-ngrozească! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult! (10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labdacizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Mișcările unui vulcan ce pare de nestăvilit, rîsul enorm, vocea să care parcă a născocit un nou tip de frazare în limba română și care pune accente inconfundabile pe cuvinte, impunînd o melodicitate unică, jocul neobosit al ochilor că de sfinx sau că de animal de pradă? În ultimii ani au dispărut, pe neașteptate sau nu, în orice caz, mult prea repede, prea multi din mării noștri artiști. Uzură profesiei, a lumii în care au trăit, faptul că au dus, într-
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
transpune convingător Berlinul antebelic, Franz-Walter Joseph e o reîntrupare peste decenii a lui sir Aubrey de Vere, paginile infinite de adio pe care unul le trimite vocii tutelare a romanului aduc în memorie o altă, tragică, scrisoare pecetluită cu un sfinx, în vreme ce dimenisiunea voit contrasă a poveștii pare a fi obținută de-a dreptul prin simpatie. Nu sunt nicidecum, acestea, niște simple indicații livrești lăsate pe conturul unei cărți scrise cu real talent. Ci, exclusiv, câteva oferte de dialog - dacă vreți
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
joace, alții le iau locul. Și, în al doilea rând: poezia în noua reprezentare este promițătoare. Iată un exemplu: „stau pe o bancă/ într-o poziție extrem de corectă/ cu spatele țeapăn/ mâinile așezate pe genunchi/ ca rainman forrest gump/ sau sfinxul/ cu acel zîmbet interior/ stau și las totul să treacă” (Andrei Dósa). Dar să notăm și celelalte nume, de care, cu siguranță, vom mai auzi: Arina M., Ștefan Baghiu, Andreea Bogdanovici, Irina Bruma, Bogdan Coșa, Adrian Diniș, Vlad Drăgoi, Anatol
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
apropiere se pregătește proiectul Transcarpatica, informează site-ul transbucegi.ro. Eliza Cristina Cioacă Șoseaua TransBucegi (Dj713), cunoscută și sub numele de Drumul Babelor, este principalul drum de acces în Munții Bucegi și ajunge până în apropierea faimoaselor obiective turistice: Babele și Sfinxul. Drumul are o lungime de 20 km, 17 din ei fiind asfaltați. TransBucegi-ul se desprinde din drumul judetean DN71, care face legătura între Sinaia și Târgoviște, cu puțin înainte ca acesta să ajungă la Cabana Cota 1000. Drumul trece
TransBucegi, un nou drum spectaculos ce va ajunge la Babele by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/75465_a_76790]
-
fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de Saint-Albans" (p. 39). Singura scrisoare pe care naratorul spune că a primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă cu o "pecete de ceară albastră: un sfinx culcat în mijlocul panglicei unei jaretiere la fel cu aceea ce împresoară scutul în stema Marei-Britanii. Pe panglică citeam cuvîntul 'Remember'" (p. 42). În continuare, naratorul mărturisește că, priceput în chestiuni de heraldică (lucru normal pentru un atît bun cunoscător al
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
îngrijită, de (re)scrisă (în vederea (re)citirii), un non sequitur este exclus. Referința parantetică la o femeie în mijlocul descrierii unui bărbat e curioasă - dar încetează poate să mai fie așa după ce descoperim că bărbatul în cauză avea drept pecete un sfinx (leu cu față umană feminină) și că el însuși se deghiza uneori noaptea în femeie. (Profitînd de libertatea citititorului de a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
fie așa după ce descoperim că bărbatul în cauză avea drept pecete un sfinx (leu cu față umană feminină) și că el însuși se deghiza uneori noaptea în femeie. (Profitînd de libertatea citititorului de a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de Vere însuși ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul își păstra taina neștirbită" - p. 50, deși aici sfinxul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
libertatea citititorului de a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de Vere însuși ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul își păstra taina neștirbită" - p. 50, deși aici sfinxul conotează în primul rînd noțiunea de enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e și precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puțin la numerologia mateină numărul "doi
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
citititorului de a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de Vere însuși ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul își păstra taina neștirbită" - p. 50, deși aici sfinxul conotează în primul rînd noțiunea de enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e și precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puțin la numerologia mateină numărul "doi" devine
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de Vere însuși ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul își păstra taina neștirbită" - p. 50, deși aici sfinxul conotează în primul rînd noțiunea de enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e și precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puțin la numerologia mateină numărul "doi" devine mai puțin inocent: căci e numărul dublului, al duplicării
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
e destul de recentă, au trecut de la întîmplare "numai șapte ani", și suntem gata să-l credem; în plus, el are în mînă, cum aflăm ceva mai tîrziu, o dovadă concretă a existenței lui Aubrey, scrisoarea cu pecetea în formă de sfinx. Actul lui ultim, care se situează nu în timpul acțiunii povestite, ci în acela al spunerii/scrierii ei (1914, deci, și nu 1907), constă în arderea acestei probe, într-un gest de subminare intenționată a propriei credibilități; singura probă pe care
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]