721 matches
-
ei; dar nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte: ba, dimpotrivă, ea se încumeta să mă târască pe mine înapoi. O lăsai un minut să se liniștească; tremura cum îi varga și, sforăind, se uita cu ochii speriați în toate părțile. Năzatică n-o știam și, prin urmare, nu-mi puteam da cu socoteala ce se întâmplase cu dânsa... Mă mulțumii deci, deocamdată, să stau locului și să mă lupt cu smunciturile ei
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Omul însă, trecut acum prin multe, a tras cu urechea, și cuminte, cum se făcuse, a luat troaca de la porci și-a pus-o în locul lui în pat, iară el s-a pitit frumușel sub pat și-a-nceput să sforăie din greu." (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) (e) "Mă întreb, spuse el, dacă stelele nu sunt oare luminate pentru ca într-o bună zi fiecare să și-o poată regăsi pe a sa." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Formulați enunțuri în care
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-n paștele mă-tii, că te bat de te las lată. Am început să-l mângâi ca o apucată. Îmi bătea inima rău de tot. Cred că l-am mângâiat până la cinci dimineața. La un moment dat a-nceput să sforăie. Mi-am retras mâna, cu mii de precauții, și-am plecat în vârful picioarelor. Ieri, când ne am întâlnit la serviciu, m-am făcut că nu-l văd. După-masă am găsit un bilețel pe birou. Cică, scuze. Atâta scria-n
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe holuri, numai eu știu cum suportam. Tot pentru aceste motive nu am îndrăznit să mă căsătoresc până la supra-majorat, până a început să-mi crească peri albi pe la tâmple, de frică să nu-mi repartizeze Dumnezeu vreo ființă care sămi sforăie. Insă, bag seamă că de ce ți-e frică de aia nu scapi. Făcusem eu probă cu dânsa înaine, dar nu am auzit-o sforăind, sau poate că eram eu prea obosit, ori se abținuse domnișoara să nu adoarmă pentru a
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
crească peri albi pe la tâmple, de frică să nu-mi repartizeze Dumnezeu vreo ființă care sămi sforăie. Insă, bag seamă că de ce ți-e frică de aia nu scapi. Făcusem eu probă cu dânsa înaine, dar nu am auzit-o sforăind, sau poate că eram eu prea obosit, ori se abținuse domnișoara să nu adoarmă pentru a nu se da de gol, eu o prevenisem dinainte că aveam acest viciu de sensibilitate la somn. Nici dânsa nu-mi scrises în "curiculum
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu mai știa pentru a câta oară, să-i deblocheze întrucâtva, invocând griji comune și abordând subiecte anodine, ce țineau de intimitatea locuirii. Cu zâmbetul lor de oameni târșiți într-ale adaptării, amfitrionii se lăudară că s-au învățat să sforăie mai tare decât camioanele, trenurile, avioanele și ceilalți competitori strașnic mecanizați ai lor în disputa pentru spațiul periferic al orașelor. "La urma urmei, e și sforăitul un zgomot de fond familiar," gândi în sinea lui arhitectul, nu rareori vizitat de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acord cu natura intimă a victimei. Un sfârșit decurgând firește, cu susur molcom de sevă a repausului, din înțelegerea propriei necesități, o metamorfoză de fruct ce se desprinde oportun de ramură de prea copt ce e. Abia adormind alături de fiară, sforăind cu nepăsare în urechea ei, eroul ar fi sprijinit-o eficace să-și înțeleagă pe deplin, inexorabil, redundanța și banalitatea la care au redus-o învingerea fricii de frică de către el. La trezire, monstruozitatea Minotaurului ar fi pălit instantaneu dinaintea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întâmpla, vă închipuiți. Ieșeau vaiete care făceau casă bună, în mijlocul codrului, cu răcnetele viețuitoarelor locului, căprioare sau chiar păsări, care, din diferite motive, mai mult de natură fiziologică, erau în perioada unor spectacole care, totuși, te înfiorau... Cei care, eventual, sforăiau, erau supuși la alte încercări. Li se băga un laț la ambele picioare , care, trecut peste bârna din mijloc, de care era legat acoperiș ul colibei, și tras de noi, cei trezi, îl ridicam cu picioarel e în sus, până ce
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul proaspăt cosit să-i simtă mirosul, să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie. Cosașii mai dau pe gât câteva duște de țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud. Acolo își împart între
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nimic, stă, citește, cântărește, meditează, apoi ochelarii îi luneca încet-încet pe nasul puțin deviat spre stânga și adoarme încet cu “Scânteia” pe piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Sau la Ieși/ Dacă ieși/ De la slujbă/ Vin’la Cujbă./ Al matale Caragiale”. Dincolo de casa lui Missir ar fi trebuit să găsim casele lui P.P.Carp. Din stânga străzii, de la numărul 11, ne privește un palat beldimănesc. În timp ce Ducipalul lui Mișa sforăie acompaniindu-și țăcănitul monoton al potcoavelor care scot scântei pe pietrele caldarâmului, eu îmi port privirea prin frunzișul teilor de pe marginea trotuarului. Printr-o spărtură a frunzișului zăresc frontonul cu monogramă al casei lui Gheorghe Racoviță. Tot privind visător în
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
casa doctorului Sinus, o clădire mare, ridicată după planurile proprietarului însuși și decorată tot de el. O oroare. Urcă la etaj și intră într-o încăpere scufundată în întuneric. La lumina fulgerelor se văd câteva paturi și canapele pe care sforăie niște femei complet îmbrăcate. Cléa îi arată un pat. Ar vrea să-i telefoneze soțului ei, să vadă dacă s-a întors, dar Cléa dispăruse undeva în casă. Rafale de ploaie izbesc violent în ferestre. Așezate în fotolii, două femei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plin de spumă al calului, atârnând de el cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de legătura de sânge, care era mai presus de toate. În compartiment mai era Fernic, care ațipise imediat ce trenul a intrat în Austria, cu caietele lui pline de note și însemnări muzicale în brațe. Își lăsase capul pe Cristi și sforăia încet, cu gura întredeschisă. Alături de ei era un neamț în vârstă, care nu pricepuse o iotă din conversațiile lor aprinse de peste noapte. A bănuit că dezbat politică, ei de fapt având o ditamai discuție despre cum trebuie interpretat noul cântec
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe tov. colonel Tăbăcaru, care a ajuns apoi general de securitate, când m-a amenințat de câteva ori cu bătaia și cu Închisoarea, și nici pe ofițerii necunoscuți care mă urmăreau, Îmi ascultau telefonul - de câteva ori i-am auzit sforăind În receptor, făcându-mi inutilizabil aparatul! - și nici pe numeroșii mei colegi care zâmbeau și-mi dădeau Încurcați mâna când mă Întâlneau și care apoi, harnici, În spate, „aveau voie” să debiteze variantele cele mai comice și mai insolente despre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de sat, un bărbat își învață nevasta să pedaleze la o bicicletă, ca să economisească banii de tramvai și metropolitan, pecând aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele electrice. La Pat și Patachon, la cinematograf, lumea din sală râde cu atâta poftă, cu hohote mari și nestăpânite, cu chiote de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu, tovarășul Stoianovici, om vârstnic cam greoi, mă însoțea la fiecare bătaie, căutându-și îndărătul meu, între brazde sau între tufișuri, "un camuflaj". Se întindea sub soarele fierbinte și îndată îl auzeam sforăind, până ce începeau focurile pe linia pușcașilor. Vorbind cu sătenii de la Iazu, lângă Slobozia Ialomiței, despre pacostea șoarecilor și a șobolanilor în această toamnă secetoasă, am aflat că, de la o vreme, nu de mult, s-a iscat în șoricărime și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deja de împăratul inițiat în tinerețe, iar pătrunderea eroului în „sacrul stâng” (Roger Caillois) este resimțită cu fior de ființele infernale care își intuiesc sfârșitul: „Ioan s-o ascuns sub pod. Când zmău sî treacî podu, calu o-nceput sî sforăi. Zâci: - Hii cal cari tu m-ai purtat pi tăti coclaurili șî pi tăț munțâi șî pi tăti văili (...) Mie nu mi-i frică-n lumi di nimic, numa di Ion Voinicu”. În Sâla - Samodiva I( 10), Bogdan Damian/DăleaDămean
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colț, și începe să-și oblojească picioarele. O admir pentru curajul și statornicia ei. Mă întreb însă de ce este singură. Cu excepția mea și a altor câtorva bărbați, nu am mai întâlnit pe nimeni singur. Pe un alt pat un bărbat sforăie tare și neregulat, adânc încât nu se trezește nici când în dormitor își face apariția un grup de tinere spanioloaice ce abia au coborât de pe bicicletă. Ca orice spaniol adevărat și ele sunt pline de viață, vorbesc și gesticulează neîncetat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aceasta a fost primirea cea mai plăcută de care am avut parte la hanuri. Peste noapte a venit o ploaie abundentă cu tunete și fulgere ce iluminau dormitorul prin mica fereastră rămasă deschisă, câte unul se învârte în somn, altul sforăie, din când în când unul sau altul se trezește și coboară din pat cât de liniștit poate. De două săptămâni, de când dorm în dormitoarele comune, care mai mare, care mai mic, am un sentiment plăcut al comuniunii cu persoanele din jurul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lucruri superflui. S-a lăsat din nou seara, o seară liniștită. Soarele s-a culcat coborând sub orizont și cred că este cazul să mă culc și eu, dorindu-mi ca Fabio din Vicența care doarme deasupra mea să nu sforăie așa cum a sforăit spaniolul biciclist în noaptea trecută, și nu numai el, dar și colegul lui din patul de alături. Am mare noroc cu dopurile pentru urechi. Altfel pelerinajul acesta ar deveni un calvar pe care nu știu dacă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lăsat din nou seara, o seară liniștită. Soarele s-a culcat coborând sub orizont și cred că este cazul să mă culc și eu, dorindu-mi ca Fabio din Vicența care doarme deasupra mea să nu sforăie așa cum a sforăit spaniolul biciclist în noaptea trecută, și nu numai el, dar și colegul lui din patul de alături. Am mare noroc cu dopurile pentru urechi. Altfel pelerinajul acesta ar deveni un calvar pe care nu știu dacă l-as putea continua
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Atâtea persoane într-un spațiu mic și rudimentar, ca din Evul Mediu. Mă impresionează faptul acesta. La 22.30 se stinge lumina și încet-încet nu se mai aude decât respirația mai liniștită sau mai agitată a pelerinilor. Unii încep să sforăie, alții se mai învârt prin paturi. Așa este la comun. încă o noapte, dormind în hanuri cu dormitoare mari, cu paturi suprapuse, metalice, acoperit cu sacul de dormit. Dar am așa, - cum am mai spus deja, un sentiment de apartenență
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Eu am anunțat colegii „- Băieți, venim la oră!”. Ei, la ore, cine vine ? Gherghel și încă un coleg, îl cheamă Virginel Eșanu, care este director la o stație de betoane. La un moment dat, ăla era obosit și a adormit, sforăia în sală, era obosit peste poate, se muncea din greu, iar eu luam cursul și Plăhteanu umplea tabla cu scheme, mda... [râde - n. ns., S. P.] Nu te-ntreb ! S. P.: - Fără comentarii ! Spuneți-mi câte ceva, domnule profesor, despre prima
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]