786 matches
-
puteam găsi pe față urmele chipului încântător al adolescentei de altă dată. Eu eram o bunică încă tânără, abia făcusem patruzeci de ani, era de datoria mea să asigur hrana fetelor mele. Am încercat să reiau ceea ce făcusem în Brodocul siberian, să ușurez suferințele oamenilor cu ajutorul plantelor și a cunoștințelor dobândite în spital. Nu a trebuit mult timp până să fiu acuzată de vrăjitorie, reținută câteva zile la miliție și amenințată cu o nouă deportare dacă continuam cu minciunile mele obscurantiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acum vreo cinci ani. Minodora nu se ocupa decât de fetiță, nu vorbea decât cu ea și cu mine, ocolea oamenii. Cum ieșea să o plimbe pe Alindora în luncă, a reînceput să culeagă plante așa cum făcea în Brodocul nostru siberian și localnicii au început din nou să recurgă în secret la leacurile noastre "băbești", adeseori atât de eficace. Începând de la trei ani ai Alindorei, maică-sa a început s-o învețe literele și apoi încetul cu încetul tot ce învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
judecat din nou și condamnat la 25 ani de muncă silnică În Siberia. În anul 1955, În urma marilor prefaceri din URSS este eliberat, dar revenind În țară este condamnat din nou la 2 ani (Gherlaă. Despre anii petrecuți În lagărele siberiene Pan Halippa scrie cu oarecare optimism: ” Norocul meu a fost că Stalin a murit și eu am fost reabilitat În țară, după 3 ani de muncă foarte grea, dar foarte utilă pentru deținuți, căci am condus În exilul meu serviciul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
lagărele din Siberia, În gări, În trenuri, În colonii și Închisori. Redă discuțiile, impresiile, Întâmplări, amintiri, cu nume și pronume, cu localitatea din țară a românilor Întâlniți În imensitatea drumurilor. La zecile și sutele de conaționali români Întâlniți În drumurile siberiene impresionează căldura cu care părintele prezintă pe românii Întâlniți. Toți păstrau cu onoare și demnitate amintirea conaționalilor răspândiți În imensitatea imperiului sovietic, a camarazilor și condamnaților pe care aceștia i-au avut În tragica existență În U.R.R.S. De la Vorcuta
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
o vânătoare prin codrii neapărat pustii... ― ...cu nimfele pădurii și un purcoi de bucate tradiționale alături, îi preluă Iancu stilul și râse cu capul dat pe spate, după care își trânti neglijent pe cap prețiosul ișlic din blăniță de samur siberian, ignorând cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o undă de ironie. Valetul îi citise deja nepriceperea. ― Ce luminație, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el exasperat, țâșnind ca din pușcă pe ușă. De câte ori vrei să-ți mai spun că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea jadului, cofeturile fine de pe măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
consulul Franței la București emise o părere pe cât de înciudată, pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment se petrecu „luminația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o scufie pe cap, picioarele bine învelite cu o pătură și căsca. Nici în dimineața asta nu ieșise. Nu scosese nici măcar un deget afară, pentru că nu suporta gerul „siberian” al Bucureștiului. Focul ardea din zori până seara târziu - inimaginabilă cheltuială! -, dar contele se văita că simte totuși frigul de afară. Ceva mai devreme, Toinette sporovăise despre un spectacol la care insista să meargă. Până la urmă, acceptase să-i îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hârtii, descoperi și un raport confidențial semnat cu un nume de cod. Respectivul MEN scria negru pe alb și extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite cu totul de frigul „siberian”, pentru că transpiră de frică și de furie. Raportul cuprindea o relatare sumară, pe puncte, a unei convorbiri dintre Acvilă și Șoim. PASAJ RETRAS Excelență, am considerat că este util să aflați, cât mai repede, următoarele: ▪Acvila intenționează să construiască în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta are forța unei inimi de zeu. Pot să iau asta cu mine? Degetul ei arăta spre ișlicul din blană de samur siberian pe care Iancu îl ținea într-o mână. I-l așeză chiar el peste părul despletit, potrivindu-i colțul între sprâncene. Cu ișlicul pe cap, ea căpătă, dintr-odată, un aer sălbatic, ușor straniu, ceva dintr-o Ofelie nebună sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rămâne, până când se va limpezi de partea cui revine „turta”. Cam în felul acesta cuvântase boierul Costache, în fața conacului moșiei Bejgani. Eu tălmăceam anapoda. „Degerăturile de la picioare le-am căpătat la vânătoarea din pădure. Era o iarnă cumplită cu ger siberian, în care timp de zece ore suportasem cele mai cumplite chinuri, în inima codrului nu departe de un hoit de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stîrni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfîșietoare are cereau Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lăcătuș dintr-o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), cînd Burcev, cercetînd acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute de oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să fi produs o puternică Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pîlpîitoare a lumînării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe cînd afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decît Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trebui să spun că funcția „magică [și rituală]” era cea inițială și esențială și că, ulterior, a prevalat funcția „utilitară”. Celelalte două funcții („estetică” și „competițională”) sunt, după părerea mea, subsidiare. 108. Pentru valențele magico-simbolice atribuite tobei în cadrul șama- nismului siberian, vezi 55, pp. 518- 569, dar și L.P. Potatov, „The Shaman Drum as a Source of Ethnographical History”, și B.O. Dolgikh, „Nganasan Shaman Drums and Costumes”. Ambele studii sunt incluse în volumul Shamanism in Siberia, edited by V. Diószegi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
presiuni asupra guvernului român, pentru repatrierea așa-zișilor “cetățeni sovietici“ dar și a refugiaților în general. Memoriile scrise de refugiați și publicate în cartea de față, sperăm să dezvăluie adevăratele intenții ale așa-zisei “repatrieri“ care de fapt însemna “gulagul Siberian“. Din unele date statistice, rezultă că au fost repatriați peste 56 000 de refugiați. “Răstignirea României“ și “Golgota Refugiaților“ se constituie într-un act de acuzare la adresa agresorilor și ocupanților, cât și pentru acel Occident de la care am așteptat “izbăvire
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
E adevărat că a profesa bucuria e cea mai grea meserie, solicitând multă minte, și e și mai adevărat că viața nu e întotdeauna dispusă să ne încurajeze în a o învăța liniștit și cu plăcere. Urși albi în taigaua siberiană, la 3.000 km distanță de Oceanul Înghețat. Anul trecut, un bombardier cădea în Groenlanda - scriam: „Toate apelurile la calm lansate de specialiști foarte competenți după căderea bombardierului atomic în Groenlanda sunt bine-venite. E bine că bombele sunt îngropate adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe insule nu mai mari ca petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
CÎnd a ajuns acasă, pe la Începutul verii, bărbatul tot nu și l-a găsit. Omul s-a Întors peste un an, În SÎmbăta de Rusalii din 1921. Îl eliberaseră gărzile roșii. Ajunseseră cu mitralierele suite pe spinarea cailor În satul siberian În care fusese azvîrlit el și Începuseră a urla la oameni: „SÎnteți slobozi! Tot pămîntul Siberiei e al vostru!“ Al lor fusese și pînă atunci. Lumea era atît de rară, la fel și satele, că oamenii semănau În fiecare an
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au văzut descătușați. Între ei și Gheorghe pe care l-au dat jos În micul port Surgut și așa, dezlegat, l-au predat unei obști sătești din apropiere, prețăluindu-l ca fiind numai bun de argat pe la curțile gospodarilor. Cu țăranii siberieni s-a Înțeles de minune. — N-ai unde să fugi, Îi spuneau ei. Dacă o iei spre miază noapte, Îngheți pe drum ori te sfîșie lupii. Spre răsărit, țara-i atît de mare, că dă În America. Cunoaștem noi vînători
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreun semn. Lucra Împreună cu bărbații locului atunci cînd se putea, fiindcă, iarna, dacă lovind o rangă de o piatră vedeai că fierul se frînge Însemna că e atît de frig, Încît nu se poate face nimic. Dormea toată fami lia siberianului Împreună cu slugile și cu prizonierii, Îngră mădită pe un cuptor lung. Se Înțelegeau bine pentru că nu puteau viețui unii fără ceilalți. Ba le erau date și bucurii de neîntîlnit În alte părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stufos ca lîna trăgeau sania la vreme de iarnă. L-au atacat lupii În mai multe rînduri, dar a scăpat cu focuri de armă și mulțumită cutezanței cailor. O singură dată era să nu mai vadă lumina soarelui. Iarna, ziua siberiană nu ținea mai mult de trei, patru ceasuri. Izbucnea ca o văpaie și se stingea cu aceeași repeziciune. Pomean lua de fiecare dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tă lui său, decît cea a debarcării În America, cea a regă sirii nevestei venite după el peste ocean și cea a căderii În prizonierat. Urmară pentru el și alte zile pe cît de neașteptate, pe atît de ciudate. Cu siberienii, vasăzică, se avea de minune. Dar Zahar, auzindu-l că vorbește graiul hanților, Îl bănui că nu ar fi ceea ce se dă că este, că ar veni nu dinspre apus, ci din miazănoapte, că e neam cu păstorii de reni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o tulburare mare: le-a predicat oamenilor că pămîntul era ca o roată, după cum Înțelesese el ne smintit, de vreme ce mergînd dintr-un loc, fie spre apus, fie spre răsărit, ajungi tot În America... Mai povestea apoi ce aflase el de la siberieni, și anume că Împăratul rușilor și Împărăteasa erau cu totul și cu totul de aur fiindcă se hrăneau numai cu miere. Iar bolșevicii tocmai din această pri cină Îi uciseseră, ca să poată să-i taie și să vadă dacă mădularele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
luau altă înfățișare. Astfel, Otto Pankok, care voia să-l vadă ca model și să-l transforme, s-a preschimbat în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu elevii profesorului, pe ale căror șevalete modelul a avut ca efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]