681 matches
-
Semnătură indescifrabilă * Azi 19 iunie 1986, O zi frumoasă și binecuvântată de Dumnezeu, un grup de preoți, preotese, cântăreți cu soții și alte persoane, am vizitat cu evlavie și deosebită plăcere cele două mănăstiri sfinte și istorice ale Moldovei sfinte (Sihăstria și Secu). Vrednică și pioasă amintire înaintașilor noștri pentru tot ce ne-au lăsat. Recunoștință și rugăciune sfântă. Cinste și respect celor ce ne-au primit românește și creștinește. Conducătorul excursiei Preot pictor Constantin S. * 20 august 1988 După douăzeci
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și împovărate. Ioan Gonriș Astăzi 1 mai 1987 noi, un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, conduși de Părintele Profesor Floca Ioan, am vizitat acest străvechi locaș de închinare și trăire duhovnicească situat în una din vechile sihăstrii românești. Impresiile cu care am rămas au fost înalte. Studenți: Vicovan Vasile, Teodor Paraschiv, Popa Dumitru, Farcaș Nechita, Savu Pop, etc. * 24 iulie 1987 Vizitând această mănăstire am rămas impresionat de harul pe care Dumnezeu l-a revărsat asupra ei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială organizată. Acesta a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în munți, lăsând Biserica Taoistă (dao-jiao) să aibă de-a face cu societatea. Sihăstriile taoiste au apărut ca ciupercile după ploaie în munții cețoși ai Chinei, având comunități restrânse de pustnici cu aceleași concepții, dedicate cultivării „elixirului intern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în munți, lăsând Biserica Taoistă (dao-jiao) să aibă de-a face cu societatea. Sihăstriile taoiste au apărut ca ciupercile după ploaie în munții cețoși ai Chinei, având comunități restrânse de pustnici cu aceleași concepții, dedicate cultivării „elixirului intern”. Sihaștrii proveneau din toate păturile sociale - învățați și poeți dezgustați de „lumea de praf”, generali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în ritmul său. Atunci când nu practicau discipline spirituale, ei citeau, scriau, pictau, cântau la diferite instrumente și practicau artele marțiale pentru a se menține în formă. Ei îi invitau cu ospitalitate pe călători să petreacă o noapte sau două în sihăstrie, iar principala lor sursă de venit provenea de la pelerinii care se adunau acolo cu ocazia sărbătorilor religioase importante, pentru a participa la festivaluri - funcție pe care adepții înșiși o respectau rareori, dar pe care o realizau pentru beneficiul oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o respectau rareori, dar pe care o realizau pentru beneficiul oamenilor de rând, ce lăsau ofrande generoase în mâncare și bani. În concluzie, atât timp cât o persoană era dispusă să se lipsească de confortul și comoditățile civilizației urbane, viața într-o sihăstrie taoistă era foarte relaxată. Mulți dintre sihaștri au ajuns cu mult peste vârsta de 100 de ani. În timpul dinastiei Ming (1368-1644), influența taoismului la curte a continuat să scadă, deși Biserica Taoistă populară, cu templele sale țipătoare, continua să prospere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fiind tema principală a artei și ei au fost pionierii tehnicii folosirii spațiilor goale ca parte a picturii. Poeții chinezi s-au inspirat și ei din tao și de multe ori i-au imitat pe pustnicii taoiști, retrăgându-se în sihăstrii din munți pe perioade lungi de timp, pentru a cultiva tao. Artele medicinei chineze și cele marțiale au fost elaborate în totalitate de taoiști, ca și unele dintre cele mai importante invenții științifice din lume, cum ar fi praful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fie ridicată sunt calculate cu grijă, pentru a se asigura că nici o parte a clădirii nu intervine în nici un mod asupra „venelor invizibile ale dragonului” prin care coboară energia yang din cer și urcă energia yin din pământ. Templele și sihăstriile din China au fost întotdeauna construite în concordanță cu principiile fengshui, ceea ce explică, poate, motivul pentru care par că „se potrivesc” atât de bine în peisaj. Cele Cinci Activități Elementare Teoria celor Cinci Activități Elementare (wu-hsing) explică în continuare asocierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
chiar și în cazul prostituatelor care, datorită ejaculărilor nenumărate ale clienților lor, sunt bine privite de taoiști ca fiind surse extraordinar de puternice de esență și energie vitale. Există povești care circulă în China despre pustnici taoiști care coborau din sihăstriile lor încețoșate din munți o dată sau de două ori pe an, pentru a vinde în piețele orășenești plante medicinale rare pe care le culeseseră, pentru ca apoi să-și cheltuiască întregul câștig la cel mai apropiat bordel, unde angajau toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol al mileniului II, În 1099, după părerea lui Dan Brown, deși data mai probabilă a Înființării Ordinului Templului ar fi 1118. Sihăstria Sionului s-ar fi aflat de la Începuturi În spatele Cavalerilor Săraci ai lui Hristos, numiți și călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei, numele celebru al autorului Cinei cea de Taină, alături de altele nu mai puțin celebre: Sandro Botticelli, sir Isaac Newton, Victor Hugo, Claude Debussy, Jean Cocteau etc. Pot să-ți spun că, la această oră, ceea ce Dan Brown, prezintă În cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ziarelor și de pe ecranele televizoarelor din aproape Întreaga Europă Occidentală. Fără a inventa mare lucru În materie, ba chiar ignorând numeroasele dovezi că mitul comorii de la Rennes-le-Château este măcar o speculație dexteră, dacă nu simplă mistificare, iar Dosarele Secrete ale Sihăstriei Sionului un pseudodocument crucial al istoriei religioase, Dan Brown a Împănat acest melanj pitoresc de adevăr și fantezie cu armura epică a unei intrigi polițiste excelent conduse, aruncând pe piață o bombă literară de răsunet internațional. Preluarea cam grosso modo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar se simțea iminența ei. Salazar se abține, cu mai multă grijă ca oricând, să se angajeze în lupta dintre partidele republicane și cele monarhiste. Are, acum, sentimentul net că scăparea nu poate veni de la nici unul din ele. Așteaptă, în sihăstria lui de la Coimbra - dar cu ochii bine deschiși, atent la tot ce se întîmplă în jurul lui. Continuă, totuși, să-și spună cuvântul ori de câte ori crede de cuviință. În ziarul Centrului Catolic, Novidades, colaborează din când în când, cu articole în majoritatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zdrelite / curgeau dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie etc., toate acestea imprimând poemelor o evidentă latură anagogică, dar, în același timp, aducând nuanțe de topos al izolării și al damnării care însoțesc procesul creației autentice, indiferent de conotațiile care i se atribuie termenului. De altfel, poetul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
antidot la Urletele de lup care meterezele par să le surpe, dragostea. Însuși titlul celei de-a doua părți a volumului, Jurnal erotic, este sugestiv pentru statutul pe care îl are sentimentul în existența lui. Debordând de sensibilitate, acolo, în sihăstria sufletului, visează o iubită pe măsura patosului său, o Lolită a cireșelor, ale cărei date îmbină vegetalul cu sfințenia, încât imaginarul poetic creat de Virgil Diaconu e de o senzualitate mereu proaspătă, de nestăpânit: vrea o vacanță pe plaja cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ar impune. Din sfatul lor, m-am ales, însă, cu nostalgia de a mă comporta ca o larvă. Pentru prima oară am renunțat complet la viața socială. Nu mai doresc să ies pe stradă, să văd lume, mă complac în sihăstria de aici, încep să am calități de pustnic. Observ că suprim în mine, pe zi ce trece, orice curiozitate față de evenimente, orice interes care m-ar deranja. Nici măcar să citesc nu mai sunt în stare. Dacă iau o carte, o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat se apropia; fuseseră zăriți... de acum nu se mai fereau și alergau ca două victime disperate căutându-și sihăstriile. Ceilalți înțeleseră și nu-i mai urmăriră. Curând s-au pierdut în cetate, prin ieșiri nenumărate, în labirinturile nesfârșite dintre pietre și ziduri până găsiră în situl transformat, locuința ispășită de tradiții și plină de vise bizare moștenite din viitorul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
e cel mai nimerit s-o începem? Dacă tot am călcat în Bucium, și, după cum am văzut, ne-a primit cu brațele deschise, apoi aici să ne facem „veacul” până om mântui treaba. Ne-om abate oleacă și pe la „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolii”. Adică pe la Schitul lui Tărâță, unde - cu evlavie, ne-om închipui că pășim pe urmele lui Eminescu, care după cum ne spune Coralia-Riria, viitoarea soție a lui A.D.Xenopol, a fost la hramul bisericii. De fapt el - bolnav
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de pildă, singurătatea în sânul unei lumi integral socializate. Numai că o asemenea însingurare, o asemenea rupere de ceilalți nu mai este astăzi cu putință. Nu te mai poți ascunde nici între cei patru pereți ai odăii, nici în vreo sihăstrie îndepărtată. Pretutindeni și în veci „vom fi doi”, chiar dacă celălalt nu e decât o amăgire, o umbră care se strecoară în viața ta și ți-o supraveghează... În orice societate totalitară, câteva fraze au devenit refrene curente: „Fiindcă suntem întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Beție sfântă pururi Slavă ție/ Eu nu mai sunt decât un Imn divin" ("Lumină necreată în Pustie"). Imnul năzuinței spre cer e contrapunctat de cântarea închinată vieții simple, împărtășită din roadele pământului: "Nu-i nici filozofie multă de folos/ Nici sihăstrie multă nu-i folositoare/ Să te lași dus e bine să fii duh/ Acolo unde-i zvon de sărbătoare/ Bun este-acolo un pahar cu vin/ și bine-i să râzi câteodată/ c-un bun prieten să povestești/ Despre iubirile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
împreună cu M. Apostol, sub formă de dialoguri și mici povestiri, dau o imagine completă a activității sale. SCRIERI: De pe la noi ce-a fost odată, București, 1925; Vâltorile vieții, Cernăuți, 1926; Lunatecii, Cernăuți, 1929; Botoșanii în 1932 (în colaborare), Botoșani, 1932; Sihăstria Sihlei, Botoșani, 1933; Geografia județului Botoșani (în colaborare cu M. Apostol), Botoșani, 1934; Spre sara lui Sfântu Vasile, Cernăuți, 1938; Momâia, București, 1947; Cum s-a măritat Măriuca Mandiței, îngr. și pref. Gheorghe Macarie și Manuela Macarie, Botoșani, 1997. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
Repere bibliografice: I. Gr. Oprișan, „De pe la noi ce-a fost odată” de Tiberiu Crudu, VL, 1926, 9; Toma C. Spătaru, Pe urmele lui Ion Creangă, „Răsăritul”, 1926, 8; C.Ș.F. [C. Șaban Făgețel], „Lunatecii”, R, 1929, 4; Eugen Ciuchi, „Sihăstria Sihlei”, CL, 1933, decembrie; Număr închinat domnului Tiberiu Crudu, „Revista școlii”, 1942, iunie; Leca Morariu, Tiberiu Crudu, FF, 1942, 5-6; Al. Lascarov-Moldovanu, Cărțile amintirii, I, București, 1943, 160-162; Dicț. scriit. rom., I, 738-739. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
absolvent al liceului la Suceava și licențiat în teologie la Cernăuți, culege folclor în timpul școlii și publică în Tudor Pamfile. Este autor al volumelor Istoricul fostei mănăstiri de maici din Ițcani, Istoricul fostei mănăstiri din Pătrăuți pe Suceava, Schiturile și sihăstriile de altă dată. 28. Lucian Costin (1887-1951), poet, istoric, critic literar, editor, publicist, traducător, folclorist, absolvent al Universității din Cernăuți, a predat geografia la Suceava. A colaborat la peste 60 de reviste și este autor al volumelor Vulcanele și cutremurele
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Floare ofilită, roman dedicat "micilor funcționari de provincie", Tincuța suferă nu de viața monotonă a orășelului, ci fiindcă bărbatul ei nu vine exact la masă. Însemnările lui Neculai Manea ne pune înainte un om cu impuls regresiv, în căutare de "sihăstrii". Apa morților ne prezintă o femeie care și-a făcut o imagine exagerată despre fericirea casnică într-un târg de 18.000 locuitori, privit ca un loc de pierzare, ca o îngrămădire neliniștitoare pentru suflet. Cu timpul, păstrând aceleași situații
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]