802 matches
-
mintal. Firida era la trei pași de el... la un pas... din spate tună ca un muget vocea lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
emblema Nissan. Aici va urma o pauză scurtă și apoi gura de sub sprânceana călătoare o să adauge hm. Nu prea cred. Iar eu spun, chiar acum, exact același lucru. Hm. Nu prea cred că motorul unui Nissan poate fi atât de silențios. Așa că de-aia mașina asta n are nici o siglă. Nici un logo. Nici o emblemă. Cum vrei tu să-i zici. Părerea mea e că motorul mașinii s-a calat. Motorul a murit complet atunci când șoferul a pus frâna aia îngrozitoare. Da
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de-acum Înfierbântate, lipiți - sudați, parcă, unul de altul, calea, către finalul drumului comun, li se scurta, extrem de repede. Nu mai dură mult și, Gabriela cu Nenea, reveniră, din povestiri și din Înfierbântări, la viața reală, din autocarul, care, cobora silențios și lin panta, de către Nord, a munților Oituzului. Urmă o pauză. Un mic popas. Coborâră toți cei dinlăuntru. Deci, și Gabriela, cu Nenea. Cât stătură pe jos nu discutară nimic. Deveniseră abătuți. Ba, chiar, aproape triști. Mașina se reumplu de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
numai șase ani; o rară floare de viitor senator În parlamentul României. Șofa. Încet. Atent. Șofa, când dialogând, numai cu propriile gânduri; când, mai și cu câte careva dintre ceilalți ocupanți ai autoturismului, care, pe dunga asfaltului șoselei, luneca, lin, silențios, ca un fulg, ca un cântec abia perceptibil, ca o Învăluire de poem, ca o melodie, de basm. Nu mai era mult până la punctul spre care se Îndrepta. Orașul Constanța se și vedea, se și distingea, chiar, bine, apropiindu-se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
purtând mantii negre și măști se îndreptaseră către celula în care Olrik era deținut. O explozie și ușa se dădu în lături. Făra a spune un cuvânt, cei doi îl preluară pe Olrik, îndreptându-se către elicopterul ce se înălță silențios în văzduh. Aceasta era ultima ocazie în care Olrik fusese zărit. Enigma evadării sale era imposibil de descifrat. Nici măcar cei doi detectivi europeni chemați să investigheze scena crimei, onorabilii Dupond și Dupont, nu fuseseră în stare să ofere o ipoteză
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de știință ca Tournesol să se irosească. Borduria are nevoie de tot talentul său. Iar noi avem mijloacele de a-l convinge să colaboreze”, adăugă Sponsz, inainte de a se ridica către nivelul cabinei de comandă, la bordul unui ascensor silențios. În urma sa, rămânea întinderea umană ce înconjura perimetrul din care se ridicau rachetele borduriene. Pentru Tintin și Haddock devenea din ce în ce mai greu să țină cursul zilelor care se scurgeau. În acest laborator penitenciar, cerul nu se arăta decât foarte rar, atunci când
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
moartea are aerul ciudat și mecanic al unui joc de biliard - un trăgător îndepărtat trimite bilele ce izbesc, prin ricoșeu, un număr de destine ce se frâng. Ascuns în tranșeele sale, soldatul are acces la o manetă a destinului, la fel de silențioasă și de dezarticulată ca și pârghia unui joc mecanic dintr-un bar ordinar. De când ajunsese în acest colț de Spanie, de unde poate că nu avea să mai plece niciodată cu adevărat, jocul de-a v-ați-ascunselea cu moartea îi devenise indispensabil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
El și cu doctorii, care nu credeau ca o să mă fac bine. Trecuse doar o lună și trei săptămâni de când consumam, Gelul De Aloe Vera și durerile mele erau anihilate. Aloe Vera este planta care vindecă într-un mod foarte silențios. I se mai spune și vindecătorul liniștit. {i ca să ne dăm seama de schimbările majore din viața noastră, trebuie să le observăm cu atenție pe cele mici. } i se poate schimba radical viața printr-o banală coincidență sau întâmplare neînsemnată
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe care voi merge înainte, pentru că este bună și nu mi strică mașina (corpul), făcând o comparație mai glumeață. Am să adaug în continuare și faptul că Aloe Vera, este folosită din antichitate și i se mai spune și vindecătorul silențios, planta miraculoasă, sau vindecătorul miraculos. Aloe Vera, are un efect extraordinar asupra organismului detoxifiindu-l până la nivel celular. Acționează sinergic și are un efect antiinflamator și imunomodulator, ceea ce-l face un produs optim pentru bolile autoimune. Ca să fiu mai explicită, vreau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
prin troienele alb-albastre ale gândurilor poteci, care imi macină odihnă nopților albe, întârziate la sfat cu Demiurgul. Mă sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece ani, la șaisprezece ani, la douăzeci de ani, Ashargin ar fi fost de fiecare dată o entitate trăind înlăuntrul său. Ashargin cel mai mare vorbea mezinilor săi în momentul în care aceștia suferiseră un traumatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ale lui Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
i-a dat portacul. Am auzit zgomotul instrumentului care se lovea de mâna înmănușată, un sunet surd care mi-a ajuns la urechi amplificat. Toți cei prezenți și-au întors privirile spre Ada. Ușa sălii de operație s-a închis silențios și grav în spatele nostru. Stăteam nemișcați unul în fața celuilalt în camera de preanestezie. — Ce s-a întâmplat? Pieptul Adei se mișca gâfâind sub halat, brațele-i dezgolite erau pătate de frig. — Domnule profesor, se află la noi o fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ajutorul șefului de secție la chirurgie generală, cel mai tânăr din spital. Clientela cabinetului meu privat era în creștere și, cu puțină opoziție, dar tot mai des, operam în clinică. M-am surprins apreciind locuri acele cu plată, curate, organizate, silențioase. Aveam doar patruzeci de ani și poate că nu-mi mai iubeam meseria. În tinerețe acționasem plin de avânt. După specializare, primii ani de practică au fost febrili, viguroși, ca și pumnul tras unui asistent, vinovat de nu a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
K. Acum știm pe ce vom merge. Să găsim acum în ce ne deplasăm. Ash, dă-ne primele elemente atmosferice. Ofițerul științific împinse câteva manete. Pe coca lui Nostromo o minusculă protuberanță dispăru făcând să apară o rolă metalică avansând silențioasă în vânt și praf. Într-un minut, aspiră o "gură" din atmosfera acestui glob. apoi, odată preluarea fiind încheiată, fiola reintră în carapacea protectoare. Eșantionul fu ejectat într-o cameră etanșă, vidată. Trierea diferitelor componente era sarcina unor instrumente sofisticate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-l capturăm viu și intact. Apăsă pe tasta de comandă pentru deschiderea ușii. Infirmeria era locul adecvat pentru un lucru atât de neobișnuit. Pereții aveau blindaj dublu, iar datorită sasurilor, era compartimentul cel mai ermetic al lui Nostromo. Blindajul lunecă silențios pe câțiva centimetri. Ash se uită la Dallas care dădu din cap. Ash mai apăsă pe comandă și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apropiate intersecții. Imediat în urma lor, Ash, cu ochii fixați pe ecranul radarului de buzunar, ținând obiectul cu mâna întinsă, îi imprima o mișcare de balans regulat de la dreapta la stânga, acoperind astfel tot arcul de cerc plasat în fața grupului. Instrumentul opera silențios, în afară de momentele în care ofițerul științific ajungea cu el la extremități, adică acolo unde se aflau Dallas și Lambert. Atunci emitea un sunet ascuțit și Ash apăsa pe un buton care-l anula. Făcură o pauză în fața unei scări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gol spre o reclamă auto, Întrebându-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și simplu În gură, când lângă bordură oprește silențios o mașină imensă argintie. Nu-mi vine să cred. — Te rog, spune Jack, ieșind din mașină. Lasă-mă să te conduc acasă. Nu, zic, fără să Întorc capul. — Dar nu poți rămâne aici, În ploaie. — Ba da, pot. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ale nopții ascundeau mașina Securității. Aceasta, cu farurile stinse, abia părăsise beciul din spatele instituției al cărui nume vasluienii Îl rosteau În șoaptă și simultan stăpâniți de frică și greață. Era un ARO serie specială echipat cu un motor puternic și silențios. De culoare fumurie, cu numere care se schimbau din bord și bine insonorizată, mașina se strecura prin noapte și pe măsură ce Înainta pe strada Călugăreni, maiorul Mihai Roznoveanu era tot mai liniștit și se gândea la evenimentul din familia sa. Ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la ce să se grăbească a intra În casele lor sărăcăcioase. Străzile erau slab luminate, prin Înalta grijă a a strălucitului cârmaci, cel care raționalizase și benzina reducând aproape de zero traficul de noapte pe drumurile naționale. Echipajul maiorului Roznoveanu Înainta silențios și sigur prin noaptea liniștită și Întunecată. Mașina viră spre stânga către Pușcași, ajunse În dreptul primăriei și se Îndrepta către Poiana lui Alexa, satul de pe dealul din marginea pădurii Mavrocordat. Au trecut de „Șușmeaua Pușcașului” și au fost Înjurați de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din spate. Verifică și se convinse că bagajul este „normal” și cu un alt semn Își Înștiință superiorul de acea normalitate. Apoi maiorul Întinse o cheie lucioasă și ordonă: 5! Nouă minute! Plutonierul coborî cu grijă În râpă, repede și silențios ca o umbră. Ajunse unde trebuia și folosindu-se de unealta cu coadă scurtă dădu cu mare atenție și Într-o anume ordine frunzele uscate la o parte, apoi folosindu-se de aceeași unealtă din dotare Înlătură și stratul de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În care intrase i a Întrecut toate așteptările. Hotelul El Minzah era cotat la cinci stele veritabile iar arhitectura, peisajul, luxul, curățenia, modernul Împletit cu tradiționalul, simplitatea cu opulența, l-au copleșit. Peste tot covoare În care pașii se afundau silențios, totul era marmură, inox și sticlă, candelabrele imense, porțelanurile și cristalurile confereau o notă de noblețe și elitism, totul răspândea căldură și dorința ca oaspeții să fie perfect satisfăcuți. Nimic nu lipsea iar, pe deasupra la toate, verdele și culorile studiate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mari hanuri pentru pelerini în care am poposit. Vineri, 31 august: Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte unii s-au trezit și umblă prin dormitor mai mult sau mai puțin silențios. Pelerinul de sub mine, probabil din Coreea, se tot învârte în jurul rucsacului, scoțând sau introducând din nou lucrurile ce le are, și ca să nu-l încurc, prefer să stau în pat și să privesc la tot ce se petrece în acest
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cât mai repede posibil. Mai toți pelerinii au un ritm constant de mers. Dacă eu aș merge în acest ritm, m-ar durea picioarele și mai tare, așa că îmi mențin ritmul meu alert, și așa trec într-o depășire silențioasă pe lângă toți ce-i ajung din urmă. Acesta este ritmul meu obișnuit și pe care îl pot menține cel puțin până la prânz. Ajung apoi la Espinal și la o încrucișare de drumuri cumpăr două banane la prețul de 1 euro
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]