742 matches
-
producției literare a "intelectului pur" nu ar trebui să treacă neobservată: Mie mi se pare însă că spiritul e prins în el însuși: actul de narcisism ne înfățișează o realitate mult mai liberă și mai neprevăzuta decât penibilă piramida de silogisme în care se rezolvă de cele mai multe, intelectul pur79. Poemul nu este decât figurarea acestui centru lacunar - experiență despre care Mallarmé a scris aceste memorabile rânduri: "Noi suntem toți doar forme vide ale materiei - vide și totuși sublime, pentru că am inventat
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o mai trece prin filtrul propriei judecăți, în mod automat și necritic. Ea reproduce spiritului vechiului dicton scolastic care afirma fără drept de replică: Magister dixit! c) Raționamentul deductiv, introdus de R. Déscartes, este o formă de gândire logică prin silogism care deduce adevărul despre un obiect gândit din judecăți prealabile care conduc către această concluzie. d) Observația curentă, nesistematică, introdusă de J. Locke, pleacă de la observații nesistematizate, disparate, lipsite de o metodă precisă, ca în cazul observației sistematice care se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au fost preluați însă în mare parte de limba latină și apoi de limbile europene moderne, încît mulți dintre ei au devenit cuvinte internaționale, fie că se folosesc pentru conceptele de bază ale filozofiei și ale logicii (cosmos, dialog, entime-mă, silogism etc.), fie că redau noțiuni specifice unor sisteme de gîndire (aporie, entelehie, eon, homeomerii etc.). Este de la sine înțeles că o asemenea situație favorizează traducerea textelor filozofice, nu numai din greacă într-o limbă europeană modernă, ci dintr-o astfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
versul cu cît mai multe sonorități. Pe lîngă unitatea spirituală, adaug și una fonetică". Uvedenrode este poema pe care o consideră ilustrativă pentru direcția sa lirică, obsesie a unei clarități iraționale, ce sugerează la început, cu o limpezime în proximitatea silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Poezia pentru Ion Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de a cuprinde un complex întreg de elemente într-o singură privire, spiritul de sinteză într-un cuvînt. Fără de această facultate, reținerea și redarea unui raționament nu e posibilă. Fiecare spirit e capabil de raționamente locale, de trecerea de la un silogism la un altul. Dar de orientarea ca o armată de argumente în mers, a unui sistem de silogisme, după un plan final, mult mai puține". Fraze care susțin gîndurile lui Pascal. În siajul celor narate ar fi binevenită o întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Fără de această facultate, reținerea și redarea unui raționament nu e posibilă. Fiecare spirit e capabil de raționamente locale, de trecerea de la un silogism la un altul. Dar de orientarea ca o armată de argumente în mers, a unui sistem de silogisme, după un plan final, mult mai puține". Fraze care susțin gîndurile lui Pascal. În siajul celor narate ar fi binevenită o întoarcere la Tudor Vianu și la prima monografie dedicată poetului, în care observă preponderența de care se bucură substantivul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
șanse de a Învinge. Tema autorului În plan formal-teoretic, problema morții e la fel de relevantă ori irelevantă ca oricare altă chestiune luată În discuție de filozofie. În celebra Apărare, Socrate bagatelizează semnificația morții, substituindu-i caracterul irevocabil de paradox ori de silogism, transformând-o Într-o simplă materie brută a filozofării: Iar eu aș săvârși Într-adevăr ceva groaznic dacă, după ce atunci când m-au rânduit Într-un post arhonții pe care voi i-ați ales ca să-mi comande la Potideea, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
deci Socrate este o pisică și are patru labe, la fel ca un cîine care, prin urmare este și el o pisică de fapt "pe la două după-amiaza, oare ce făcea Socrate?"... Între silo gismul aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și a spiritului. Căci, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de l'exhaustif, dans Henri Michaux, Œuvres récentes, Paris, Le Point Cardinal, 1985 * Cioran, Œuvres, Paris, Gallimard, 1995 (abrevieri folosite în texte : Pe culmile disperării CD ; Cartea amăgirilor CA ; Lacrimi și sfinți LS ; Amurgul gîndurilor AG ; Tratat de descompunere TD ; Silogismele amărăciunii SA ; Tentația de a exista TE ; Căderea în timp CT ; Demiurgul cel rău DR ; Despre neajunsul de a te fi născut NN ; Sfîrtecare S ; Exerciții de admirație EA ; Mărturisiri și anateme MA ; Caiete C) * Cioran, Cahiers 1957-1972, Paris, Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bogățiile, trebuind să servească în mod gratuit celor care le împrumută, aparțin în realitate celor care cărora nu le aparțin; deci nu există proprietate; deci totul este al tuturor; deci...". Acest lucru este grav, cu atât mai grav cu cât silogismul, vă mărturisesc, îmi pare înlănțuit în mod admirabil. Aș vrea dacă se poate să fac lumină asupra chestiunii. Dar, vai! Nu îmi mai pot stăpâni atenția. Simt în cap un zumzăit confuz al cuvintelor numerar, bani, servicii, capital, dobânzi; sunt
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în socioligie. De la Ibrăileanu încoace o mulțime de sociologi văd istoria modernă a României ca o desfășurare continuă de silogisme, în care o eroare politică nu-i decât a. o eroare de gândire. Cu vioiciuni orientale, Ibrăileanu continuă, cum nu s-ar părea, spiritul lui Maiorescu. b. G. Ibrăileanu n-a scris decât puțină critică propriu-zisă, și aceeadespre autorii preferați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui o numește rectificare (când noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul vechil și-a schimbat sensul, ceea ce dovedim prin următorul silogism: Toți advocații au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor. Toți vechilii sunt advocați. Toți vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor. Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedește contrariul. Deci a doua premisă susținută de Curierul int. gen. e falsă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poem existențial cu substanță epică vagă, structurat sub formă de silogism cioranian despre moarte, nimic și neliniștile ființei. SCRIERI: Lumina proprie, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1986; Abece-Dor, Chișinău, 1989; Levitații deasupra hăului, Chișinău, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, 1994; Gesturi, Chișinău, 1996; Poezia de după poezie. Ultimul deceniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în sociologie. De la Ibrăileanu încoace, o mulțime de sociologi văd istoria modernă a României ca o desfășurare continuă de silogisme în care o eroare politică nu-i decât o eroare de gândire. Cu vioiciuni orientale, Ibrăileanu continuă, cum s-ar părea, spiritul lui Maiorescu. Cât de bine intenționat este criticul și de puțin șovin provincial, se vede din aceea că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
binevenit. Cincizeci de ani mai ț�rziu, un Iorga purificat �? i amintea cu triste? e c�ț de mult �l �mpresionase Capitalul. ?i? a p? r? sit studiile �că s? citesc abstrac? iile ? i s? p?? esc pe drumul pietros ? i arid al silogismelor ? i sofismelor argumentelor lui Marx: legile cererii ? i ofertei, ale valorii surplusului care �i apar? ine muncitorului, ale lacomului capital exploatator ? i ale jafului pe care �l s? v�r? e?te acesta �n fiecare zi�, ale viitoarei revolu? îi proletare ? i, la cap
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
doi criminali față de propria sa mamă evreică, prin adeziunea necondiționată la politica nazistă și idolatrizarea lui Hitler. în final, tendința lor avortivă a culminat cu asasinatul în serie pe care l-au comis (avortul semenilor) și propria sinucidere (autoavortul). Chiar dacă silogismul pe care își întemeiază Sonne (2000) demonstrația are unele zone lacunare, fragile și, ca urmare nu putem încadra, cu inflexibilă siguranță acest caz particular al ucigașilor de la Columbine în categoria supraviețuitorilor unui avort, problema în sine se instituie ca o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2.3. Originaritatea intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149 3.1.2.5. Practică dialectică și corectitudine / 159 3.2. Analitică transcendentală și dialectică transcendentală la Kant / 163 3.2.1. Ipostaza kantiană a dictaturii judicativului / 163 3.2.1.1. Introducere / 163 3
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu pot trimite decât nominal către spațiul non-judicativului: ele sunt, desigur, altceva decât judecata, dar se află în locul în care tocmai aceasta impune regula proprie. Numele acestui loc judicativul este legat direct, cum am precizat de la început, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre un subiect și un obiect, cel dintâi termen explicitându-se pe sine în orice cunoștință), care a părut să aibă șanse de acreditare la un moment dat, anume în etapa premergătoare momentului filosofiei și logicii lui Aristotel; b) ideea că silogismul de tip aristotelic, conceput pentru a întruchipa corectitudinea logică la nivelul raționamentului, dar implicit și la nivelul celorlalte două forme logice, noțiunea și judecata, nu aduce, prin concluzia sa, o cunoștință nouă, pentru că tot ce comunică aceasta este deja prins
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și P. De exemplu, într-o formă silogistică fie un mod silogistic valid din figura I, Barbara (AAA) forma judicativă originară se află în fiecare dintre cele trei propoziții (judecăți de predicație); și chiar dacă în forma ca atare a acelui silogism termenii săi încă nu au primit o interpretare, fiindcă apar cu simbolurile S și P, totuși ei capătă funcții specifice, cum ar fi cea de major, cea de minor, cea de mediu, așa încât S și P sunt, într-o anumită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
genere și de cele două specii ale sale, precum și de structurile discursive corespunzătoare, în trei compartimente ale Organon-ului (din cele șase care îl alcătuiesc 51). Cel dintâi este Analitica primă, care se ocupă, cum spuneam mai sus, cu raționamentul (silogismul; gr. logismos, syllogismos) în genere, sarcina ei fiind, așadar, cercetarea formală a raționamentului, adică a structurii sale "judicative", a regulilor constituirii și ale evaluării sale. Al doilea este Analitica secundă, care se ocupă cu demonstrația (gr. apodeixis; "silogismul științific"; numit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu raționamentul (silogismul; gr. logismos, syllogismos) în genere, sarcina ei fiind, așadar, cercetarea formală a raționamentului, adică a structurii sale "judicative", a regulilor constituirii și ale evaluării sale. Al doilea este Analitica secundă, care se ocupă cu demonstrația (gr. apodeixis; "silogismul științific"; numit, în Topica, "filosofemă"), sarcina ei fiind cercetarea "științei", adică a modului în care procurăm premisele necesar adevărate și a modalităților determinate în care se constituie, pornind de la acestea, raționamentele corecte ale "științei", singurele călăuze absolute ale adevărului. Topica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care gândirea, depășindu-și momentul analitic, ar trebui să o refacă; raționamentul este o formă logică instituită prin multiplicarea structurii originare judicative S P, dovada cea mai clară în acest sens constituind-o însăși silogistica aristotelică, după regulile căreia "silogismul" este o structură logică alcătuită din trei judecăți de forma S P; noțiunea, socotită și ea formă logică, apare condiționat dinspre judecată, evident fiind în acest sens demersul lui Aristotel din Topica (așa cum se va arăta mai departe) și, într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare, pentru întâia oară. Sensul operării inductive, de exemplu, este acela de la unul sau mai multe fapte particulare, la un fapt general.67 Sensul deducției este invers: de la general la particular. Dar inducția este, de asemenea, un tip de silogism, la Aristotel, care are o structură asemănătoare cu silogismul propriu-zis, deductiv: două premise, trei termeni etc.68 De asemenea, trebuie amintit și contextul surprinzător din finalul Analiticii secunde, unde Aristotel pare a admite faptul că "primele principii" sunt cunoscute prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, este acela de la unul sau mai multe fapte particulare, la un fapt general.67 Sensul deducției este invers: de la general la particular. Dar inducția este, de asemenea, un tip de silogism, la Aristotel, care are o structură asemănătoare cu silogismul propriu-zis, deductiv: două premise, trei termeni etc.68 De asemenea, trebuie amintit și contextul surprinzător din finalul Analiticii secunde, unde Aristotel pare a admite faptul că "primele principii" sunt cunoscute prin inducție. E drept, aceasta este despre individual, dar datorită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]